ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1372/2017

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la 18 iunie 2010, sub nr. x/2010, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând să se dispună constatarea caracterului politic al măsurii administrative prin care acesta a fost transferat forțat la o altă unitate; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor bănești cuvenite în baza hotărârii judecătorești, conform cu detaliile din anexa 1, inclusiv daune morale conform detaliilor din anexa 2; obligarea pârâtului la achitarea daunelor morale pentru prejudiciul suferit, ca urmare a măsurii abuzive; repunerea reclamantului în drepturile de care a fost privat, respectiv: dreptul la muncă și practicarea profesiei alese, dreptul de a participa la marea privatizare, dreptul de a preschimba cele 509 certificate de proprietate, refuzate a fi schimbate în acțiuni timp de două decenii, dreptul la asistență socială și dreptul la asistență medicală; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 283 din 19 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția Civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la 2 martie 2011, sub nr. x/2011.

Prin sentința civilă nr. 1483 din 7 decembrie 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă a constatat perimarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., înregistrat sub nr. x/2016, pe rolul Curții de Apel București.

Prin decizia civilă nr. 396 R din 19 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respins ca tardiv recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1483 din 7 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs ASOCIAȚIA PENTRU CINSTIREA MEMORIEI EROILOR la 4 mai 2016, prin care a solicitat admiterea recursului, invocând motivele de nelegalitate prevăzute la 304 pct. 3, pct. 5, pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. din 1865.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 20 iulie 2017.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte constată că excepția invocată este fondată pentru următoarele considerente:

În sistemul dreptului procesual civil, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt guvernate de principiul legalității, regulă cu valoare de ordin constituțional, care semnifică faptul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

De asemenea, în procesul civil este aplicabil principiul unicității căi de atac, în conformitate cu care o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri judecătorești numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac.

Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) teza I C. proc. civ. din 1865, "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului".

Așadar, sunt supuse căii de atac a recursului hotărârile definitive, astfel cum sunt definite la art. 377 alin. (1) C. proc. civ. din 1865.

Totodată, art. 377 alin. (2) pct. 4 din același act normativ prevede că sunt irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că nu este permisă declararea căii de atac a recursului împotriva unei hotărâri pronunțate tot în recurs, întrucât aceasta din urmă se înscrie în categoria hotărârilor irevocabile.

Prin raportare la aceste texte de lege, se constată că obiectul prezentului recurs îl constituie decizia civilă nr. 396 R din 19 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care a fost respins ca tardiv recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 1483 din 7 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Astfel, hotărârea atacată în cauza de față a fost pronunțată de Curtea de Apel București în calea extraordinară de atac a recursului, hotărâre care are caracter irevocabil conform prevederilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. din 1865.

Fiind vorba de o hotărâre care a devenit irevocabilă de la data pronunțării, nu este admisibilă exercitarea unui nou recurs împotriva acesteia, întrucât s-ar aduce atingere principiului legalității căilor de atac și principiului unicității căi de atac.

Pentru considerentele anterior menționate, în temeiul dispozițiilor art. 299 alin. (1) teza I prin raportare la art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte urmează a admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu în prezenta cauză și va respinge recursul declarat de recurentă ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă ASOCIAȚIA PENTRU CINSTIREA MEMORIEI EROILOR împotriva deciziei civile nr. 396 R din 19 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 octombrie 2017.