ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 256/2017
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 256/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Constanța, la data de 25 septembrie 2012, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat, în temeiul prevederilor Legii nr. 221/2009, constatarea caracterului politic al măsurii administrative dispusă împotriva sa, respectiv transferul format în interes de serviciu la o altă unitate, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor bănești cuvenite pentru perioada 7 iulie 1984 până la data pronunțării unei hotărâri judecătorești în prezenta cauză, acordarea de daune morale pentru prejudiciul suferit precum și repunerea sa în drepturile de care a fost lipsit.
Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3231 din 25 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București -Secție Civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr. x/2012, la data de 16 octombrie 2012.
În ședința publică de la data de 20 iunie 2013, tribunalul a dispus suspendarea judecății conform dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, față de lipsa părților.
La data de 12 mai 2015, cauza a fost din oficiu repusă pe rol pentru constatarea perimării.
Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 804 din 18 iunie 2015, a admis excepția de perimare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, instanța reținând că, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ. de la 1865, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 C. proc. civ. de la 1865, perimarea se poate constata și din oficiu.
S-a avut în vedere că de la data de 18 aprilie 2013 a trecut mai mult de un an, fără ca partea să fi făcut vreun act de procedură în vederea judecării procesului, pricina rămânând în nelucrare din vina acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul-reclamant A., criticând-o pentru nelegalitate.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin încheierea din 25 ianuarie 2016, a suspendat judecata cererii de recurs formulată de ASOCIAȚIA PENTRU CINSTIREA MEMORIEI EROILOR împotriva deciziei civile nr. 804 din 18 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2012 în contradictoriu cu intimatul-pârât STATUL ROMÂN reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și intimatul-reclamant A., în baza dispozițiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ., având în vedere lipsa nejustificată a părților la acest termen, față de împrejurarea că niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurentul-reclamant A..
Recursul este inadmisibil, fiind declarat împotriva încheierii pronunțată în calea de atac a recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Aceasta pentru că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.
Conform art. 244
1
alin. (1) asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.
Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei încheieri pronunțate de o instanță de recurs în temeiul art. 242, art. 243 și art. 244 C. proc. civ., învestită cu soluționarea unei cereri de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, concluzie ce se desprinde din principiul unicității și legalității căilor de atac.
Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.
Întrucât încheierea atacată este irevocabilă, fiind pronunțată de o instanță de recurs, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta ASOCIAȚIA PENTRU CINSTIREA MEMORIEI EROILOR împotriva încheierii din 25 ianuarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 februarie 2017.