ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1765/2017

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. x/2011, astfel cum a fost în mod succesiv precizată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 euro cu titlu de despăgubiri morale în baza dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 303/2004 - despăgubiri cuvenite ca urmare a nedreptăților suferite prin analizarea și judecarea cazului său care trenează pe rolul instanțelor de aproximativ 24 de ani. Prin sentința civilă nr. 953 din 26 iunie 2014 Tribunalul București, secția III-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului. Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. x din 17 martie 2016, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant. Decizia instanței de apei a fost atacată cu recurs de către reclamant. Învestită cu judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea de ședință din 23 septembrie 2016, suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părților legal citate. Cauza a stat în nelucrare până la 4 octombrie 2017, când, din oficiu, instanța a dispus repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 10 noiembrie 2017. La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției de perimare, pe care o va admite pentru următoarele considerente.

În conformitate cu art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată se perima de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de un an. Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și are o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în judecată un timp îndelungat.

În raport de aceste considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii, timp în care niciuna dintre părțile litigante nu a solicitat continuarea judecății recursului și că, în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 160A din 17 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 noiembrie 2017.