ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1301/2017

HOTĂRÂRE

26.09.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1301/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal la data de 29.02.2016 sub nr. x/2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., Q. au chemat în judecată pe pârâtele S.C. FFF. S.R.L., Comuna Blejoi prin Primar și Consiliul Local al Comunei Blejoi solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta S.C. FFF. S.R.L. să predea Comunei Blejoi prin Primar, rețelele de alimentare cu apă și canalizare, drumurile și rețeaua de iluminat stradal, respectiv întreaga documentație tehnică de execuție și verificare a acestor rețele de utilitate publică din cartierul GGG., ca pârâta Comuna Blejoi prin Primar să preia în domeniul public, de la pârâta S.C. FFF. S.R.L., rețelele de utilitate publică de alimentare cu apă și canalizare, drumurile și rețeaua de iluminat stradal, cu întreaga documentație tehnică a acestora din cartierul GGG. și să le predea unor operatori zonali licențiați ANRSC, prin delegare de gestiune directă, conform legii,urmând ca reclamanții să încheie contracte individuale de apă/canal.

Reclamanții au invocat dispozițiile art. 1528, art. 1672 C. civ., dispozițiile Legii nr. 241/2006, ale Legii nr. 51/2006, Ordinul nr. 88/2007, O.G. nr. 21/1992, Legea nr. 230/2006, Ordinul nr. 86/2007.

La data de 30.03.2016 pârâta S.C. FFF. S.R.L. a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, raportat la obiectul dedus judecății, care fiind o acțiune având ca obiect obligația de a face prin care se solicită ca pârâta S.C. FFF. S.R.L. să predea pârâtei Comunei Blejoi prin Primar rețelele de apă, canalizare, iluminat, drumuri etc., astfel cum a fost motivată în fapt și în drept, precum și cu privire la caracterul nepatrimonial al acesteia, competentă să soluționeze prezenta cauză este Judecătoria Ploiești.

Prin sentința civilă nr. 899 pronunțată la 8 iunie 2016, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența prevederilor art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., potrivit cărora, judecătoriile judecă cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 05.07.2016 sub același număr.

Instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești, motivat de faptul că reclamanta D. are calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Ploiești.

Reclamanta D., având calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Ploiești, a formulat cerere de renunțare la judecată.

La termenul de judecată din 20.02.2017 instanța, arătând că pârâta a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești.

Prin sentința civilă nr. 2204 din 7.03.2017, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect obligația de a face, formulată de reclamanții A. și alții, în favoarea Judecătoriei Buftea, reținând incidența dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., întrucât reclamanta D. are calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Ploiești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 25.04.2017 sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 4431/2017 din 10 iulie 2017, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Ploiești, reținând incidența prevederilor art. 127 alin. (1) și art. 116 C. proc. civ.

Din coroborarea celor două texte legale, instanța a reținut că judecătorul care are calitatea de reclamant este singurul care poate să-și aleagă instanța unde va fi judecată cauza sa și nu instanța învestită cu soluționarea acesteia.

În acest sens, a constatat că reclamantei D., care are calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Ploiești nu i s-a dat posibilitatea să-și aleagă o instanță dintre cele competente teritorial, ci instanța în locul acesteia a ales în mod aleatoriu o instanță competentă, declinând astfel cauza către Judecătoria Buftea.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Buftea și Judecătoria Ploiești s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, pentru următoarele considerente:

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Problema de drept care se pune în cauză se referă la înțelesul sintagmei "instanța la care își desfășoară activitatea", iar condiția-premisă de aplicare a dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este aceea ca judecătorul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță. Condiția nu este îndeplinită dacă partea este judecător la o altă instanță decât cea competentă, de același grad, chiar situată în raza aceleiași curți de apel.

Intenția legiuitorului la edictarea normei este fără echivoc, reieșind din referirea strictă doar la acea instanță la care partea își desfășoară activitatea ca judecător și căreia îi revine competența de soluționare a cauzei.

De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 7/2016 din 16 mai 2016, pronunțată în dosar nr. x/2016, privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., a stabilit că sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Față de această situație, Înalta Curte constată că, în mod corect, Judecătoria Ploiești a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței, motivat de faptul că reclamanta D. are calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Ploiești, iar potrivit legii, prezenta cerere este de competența instanței la care aceasta își desfășoară activitatea.

Totodată, se reține că Judecătoria Buftea se află în circumscripția Curții de Apel București, care se învecinează cu Curtea de Apel Ploiești, în a cărei circumscripție se află Judecătoria Ploiești, instanță la care reclamanta D. își desfășoară activitatea, fiind astfel îndeplinite prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții A. și alții, în favoarea Judecătoriei Buftea.