ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2868/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 14 mai 2010 reclamantul I.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 240187 din 4 martie 2010 emisă de către aceasta. Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 6679 din 24 iunie 2011 a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată. Instanța a reținut că la stabilirea drepturilor de pensie au fost avute în vedere perioadele în care contestatorul a urmat cursurile universitare, perioada în care a îndeplinit serviciul militar precum și perioada lucrată între 1990-1997, situație de fapt care în raport de dispozițiile art. 155 și 87 din Legea nr. 19/2000 nu îl îndreptățește pe reclamant la admiterea pretențiilor formulate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 536 R din 23 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Instanța de recurs a reținut că la calcularea punctajului au fost avute în vedere perioadele în care reclamantul a efectuat stagiu militar, fiind considerate perioade contributive întrucât acesta a obținut venituri lunare. Cu privire la perioada studiilor universitare, din desfășurătorul privind datele culese referitoare la activitatea în muncă, anterior anului 1975 când reclamantul a absolvit Facultatea de electronică și telecomunicații, rezultă că acesta a figurat cu venituri încasate lunar, deci a realizat stagii de cotizare în condițiile legii, fiind exclus de la valorificarea acestei perioade ca stagiu asimilat.

Cu privire la studiile postuniversitare desfășurate în perioada 1998-2000, Curtea a reținut că se verifică aceeași situație menționată anterior și că nu sunt avute în vedere de lit. b) care se referă exclusiv la studii universitare. A mai reținut că nu s-a dovedit plata CAS pentru perioada 1990-1997. Prin decizia civilă nr. 1454R din 31 mai 2012 Curtea de Apel București, secția a IX a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de reclamantul I.I. împotriva deciziei pronunțate în recurs. Reclamantul I.I.

a formulat o nouă cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 536 R din 23 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 20 iulie 2012. Curtea de Apel București, secția a IX a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 2526R din 28 noiembrie 2012 a respins această cerere, ca tardivă, reținând că termenul în cadrul căruia revizuentul era îndreptățit să învestească instanța potrivit art. 324 pct. 1 C. proc. civ. s-a împlinit la data de 23 martie 2012, astfel încât cererea depusă de revizuent la data de 20 iulie 2012 este tardiv formulată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat o cerere de recurs, nesemnată, nemotivată, reclamantul I.I. Recurentul a fost citat cu mențiunea de a se prezenta și semna cererea de recurs sau de a expedia un exemplar semnat al cererii sale (dovada de îndeplinire a procedurii de citare - fila X. dosar). În conformitate cu prevederile art. 302 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, între altele, semnătura părții care exercită calea de atac. Pe de altă parte, în art. 316 C. proc. civ. se prevede că „dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol" (privind recursul).

Rezultă astfel că sunt aplicabile în calea de atac a recursului și prevederile art. 287 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ. referitoare la cererea de apel, potrivit cărora lipsa cerinței privind semnătura poate fi împlinită în condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2) din același cod. Deși pentru termenul din 27 mai 2013 (fila X. dosar) recurentul a fost citat cu mentiunea expresă de a depune la dosar un exemplar semnat al cererii sale de recurs, în conformitate cu prevederile art. 112 pct. 6, respectiv art. 133 C. proc. civ., acesta nu a complinit cerințele formale puse în vedere de instantă și cerute pentru validitatea acestui act de dispoziție. În consecință, retinând că cererea de recurs nu îndeplineste o conditie formală reglementată expres de lege, în absența căreia, instanța nu se poate considera regular învestită, Înalta Curte consideră că se impune aplicarea sancțiunii nulității prevăzută de art. 302 1 alin. (1) lit. d) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declară nul recursul declarat de revizuentul I.I. împotriva deciziei civile nr. 2526 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru lipsa semnăturii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2013.