ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1250/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu o cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 3 R/2017 din 10 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă prin care s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul petent A., împotriva deciziei civile nr. 717R/30.09.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2014.1.

Verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 493 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că prezentei cereri de recurs nu i-a fost atașată taxa judiciară de timbru, potrivit art. 486 alin. (2) teza I C. proc. civ., astfel că, s-a solicitat recurentului, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de RON stabilită în sarcina sa.

Prin rezoluția din 4 aprilie 2017 a fost dispusă întocmirea raportului asupra admisibilității căii de atac, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

După întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin încheierea din data de 10 mai 2017, în condițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., a fost dispusă comunicarea acestuia părților, în vederea formulării unor puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din data de 20 septembrie 2017, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții.

Cererea de recurs formulată de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 3 R/2017 din 10 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, va fi anulată ca netimbrată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanță, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Se constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurentul, în mod nejustificat, nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 50 RON, stabilită conform dispozițiilor art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării.

Este de amintit că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal sesizată.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturile Omului a reținut în mod constant în jurisprudența sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil și accesul la justiție, că dreptul la justiție nu este absolut, ci el se pretează la limitări pentru că el comandă, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop (cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, 13.07.1995), stabilind, totodată, că taxele judiciare de timbru sau diverse alte sume de bani pe care trebuie să le plătească reclamantul, nu sunt incompatibile cu art. 6 din CEDO.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de lege.

Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât excepția netimbrării este întemeiată, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și să anuleze ca netimbrată cererea de recurs formulată de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 3 R/2017 din 10 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrată cererea de recurs formulată de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 3 R/2017 din 10 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2017.