ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1144/2017

Decizia nr. 1144/2017

Asupra

cauzei de față, reține următoarele:

1.

Obiectul cauzei;

Prin cererea înregistrată

pe Judecătoriei sectorului 2 București la data de 22 iulie 2013

petenta A. a solicitat reexaminarea încheierii din data de 13 iunie 2013

pronunțate în Dosarul nr. x/300/2013 prin care a fost anulată cererea

de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu intimata B.

București - C.

2.

Judecata în fazele procesuale anterioare.

Prin

încheierea din 11 februarie 2014, Judecătoria sectorului 2 București

a admis excepția netimbrării și a anulat cererea de reexaminare

formulată de petenta A., ca netimbrată.

La

data de 11 martie 2014, petenta D. a formulat cerere de reexaminare împotriva

încheierii din data de 13 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria sector

2 în Dosarul nr. x/300/2013, invocând nelegalitatea măsurii stabilite de

instanță în sarcina A., privind plata unei taxei judiciare de timbru

în cuantum de 20 de lei.

Judecătoria

sectorului 2 București, prin încheierea din data de 23 aprilie 2014, în Dosarul

nr. x/300/2013/al, a admis excepția lipsei calității procesuale

active, invocată din oficiu și a respins cererea de reexaminare

formulată de petentul D., prin președinte E., privind modul de

stabilire a taxei judiciare de timbru, fixată de instanță în

sarcina A., ca fiind formulată de către o persoană

fără calitate procesuală activă.

Prin Decizia

civilă nr. 23 noiembrie 2016, Tribunalul București, secția a

IlI-a civilă, a constatat perimat recursul formulat de recurenții D.

și A. împotriva încheierii de ședință pronunțată

de Judecătoria sectorului 2 București la 23 aprilie 2014 în Dosarul nr.

x/300/2013/al.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs D.

Recursul

a fost înregistrat la secția a IV-a a Curții de Apel București.

Prin rezoluție s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de a

achita pentru cererea de recurs formulată o taxă judiciară de

timbru de 20 lei.

Prin

cererea formulată la data de 26 ianuarie 2017, petenta D. a solicitat

reexaminarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, înțelegând

să conteste comunicarea din data de 18 ianuarie 2017, în general, precum

și sintagma „sub sancțiunea anulării cererii", apreciind

că este abuzivă.

Prin

încheierea din data de 01 februarie 2017, Curtea de Apel București a

respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de

petenta D. ca neîntemeiată.

Împotriva

acestei încheieri a formulat prezentul recurs D.

3.

Judecata în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul

a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, la data de 07 aprilie 2017 și

repartizat Completului filtru nr. 10 (CF 10).

Prin

rezoluția completului de filtru din 11 aprilie 2017, a fost dispusă

întocmirea de către magistratul asistent a raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului.

Raportul

asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat

părților la data de 26 mai 2017, conform dovezilor aflate Ia filele

26-27, iar la data de 08 iunie 2017, petenta D. în solidar cu intimata A. au

formulat punct de vedere la raport.

La

termenul din 28 iunie 2017, stabilit în complet de filtru, instanța a

rămas în pronunțare asupra admisibilității în principiu a

recursului din perspectiva legalității căii de atac, cu privire

la care reține următoarele:

Conform

dispozițiilor art. 43 alin. (5) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele

judiciare de timbru ’’Cererea de reexaminare se soluționează în

camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin

încheiere irevocabilă."

Reiese,

așadar, din interpretare literală a textului legal redat că

împotriva soluțiilor pronunțate de către instanță

având ca obiect cererile de reexaminare împotriva modului de stabilire a

taxelor judiciare de timbru nu mai poate fi exercitată nicio cale de atac.

În

cauza de față, prin încheierea din data de 01 februarie 2017, ce face

obiectul prezentei căi de atac, Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare a

taxei judiciară de timbru formulată de D.

Așadar,

având în vedere că încheierea recurată a fost pronunțată de

curtea de apel în soluționarea unei cereri de reexaminare, care potrivit

prevederilor art. 43 alin. (5) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare

de timbru, nu este supusă niciunei căi de atac, prezentul recurs va

fi respins ca inadmisibil.

Potrivit

dispozițiilor art. 457 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., hotărârea judecătorească este supusă numai

căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și

termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea

căilor de atac presupune faptul că o hotărâre

judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac

prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac

prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de

a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri

judecătorești.

Această

regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art.

129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale

prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt

cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie

făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Văzând

conținutul dispozițiilor art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., potrivit cărora "Prin derogare de la prevederile art. 425

alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în

considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora,

arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în

care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se

anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va

cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și

analiza motivelor de casare", având în vedere că inadmisibilitatea

căii de atac reprezintă o excepție procesuală de

procedură, absolută și peremptorie, care împiedică analiza

oricăror alte chestiuni, inclusiv excepții, Înalta Curte constată

că motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs nu mai pot fi

supuse controlului judecătoresc de către instanța de recurs.

Pentru

aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de petenta D. împotriva încheierii de ședință din 01

februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/300/2013/a 1.2.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de petenta D. împotriva încheierii de

ședință din 01 februarie 2017, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/300/2013/a

1.2.

Potrivit

dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se va

comunica părților, în temeiul dispozițiilor art. 427 alin. (1)

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2017.