ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1144/2017

Decizia nr. 1144/2017 Asupra cauzei de față, reține următoarele: 1. Obiectul cauzei; Prin cererea înregistrată pe Judecătoriei sectorului 2 București la data de 22 iulie 2013 petenta A. a solicitat reexaminarea încheierii din data de 13 iunie 2013 pronunțate în Dosarul nr. x/300/2013 prin care a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu intimata B. București - C. 2. Judecata în fazele procesuale anterioare. Prin încheierea din 11 februarie 2014, Judecătoria sectorului 2 București a admis excepția netimbrării și a anulat cererea de reexaminare formulată de petenta A., ca netimbrată. La data de 11 martie 2014, petenta D. a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii din data de 13 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria sector 2 în Dosarul nr. x/300/2013, invocând nelegalitatea măsurii stabilite de instanță în sarcina A., privind plata unei taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei.

Judecătoria sectorului 2 București, prin încheierea din data de 23 aprilie 2014, în Dosarul nr. x/300/2013/al, a admis excepția lipsei calității procesuale active, invocată din oficiu și a respins cererea de reexaminare formulată de petentul D., prin președinte E., privind modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, fixată de instanță în sarcina A., ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă. Prin Decizia civilă nr. 23 noiembrie 2016, Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, a constatat perimat recursul formulat de recurenții D. și A. împotriva încheierii de ședință pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București la 23 aprilie 2014 în Dosarul nr. x/300/2013/al.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs D. Recursul a fost înregistrat la secția a IV-a a Curții de Apel București. Prin rezoluție s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita pentru cererea de recurs formulată o taxă judiciară de timbru de 20 lei. Prin cererea formulată la data de 26 ianuarie 2017, petenta D. a solicitat reexaminarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, înțelegând să conteste comunicarea din data de 18 ianuarie 2017, în general, precum și sintagma „sub sancțiunea anulării cererii", apreciind că este abuzivă. Prin încheierea din data de 01 februarie 2017, Curtea de Apel București a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de petenta D. ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri a formulat prezentul recurs D. 3. Judecata în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 07 aprilie 2017 și repartizat Completului filtru nr. 10 (CF 10). Prin rezoluția completului de filtru din 11 aprilie 2017, a fost dispusă întocmirea de către magistratul asistent a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 26 mai 2017, conform dovezilor aflate Ia filele 26-27, iar la data de 08 iunie 2017, petenta D. în solidar cu intimata A. au formulat punct de vedere la raport.

La termenul din 28 iunie 2017, stabilit în complet de filtru, instanța a rămas în pronunțare asupra admisibilității în principiu a recursului din perspectiva legalității căii de atac, cu privire la care reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 43 alin. (5) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru ’’Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă." Reiese, așadar, din interpretare literală a textului legal redat că împotriva soluțiilor pronunțate de către instanță având ca obiect cererile de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru nu mai poate fi exercitată nicio cale de atac.

În cauza de față, prin încheierea din data de 01 februarie 2017, ce face obiectul prezentei căi de atac, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare a taxei judiciară de timbru formulată de D. Așadar, având în vedere că încheierea recurată a fost pronunțată de curtea de apel în soluționarea unei cereri de reexaminare, care potrivit prevederilor art. 43 alin. (5) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, nu este supusă niciunei căi de atac, prezentul recurs va fi respins ca inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Văzând conținutul dispozițiilor art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., potrivit cărora "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", având în vedere că inadmisibilitatea căii de atac reprezintă o excepție procesuală de procedură, absolută și peremptorie, care împiedică analiza oricăror alte chestiuni, inclusiv excepții, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc de către instanța de recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta D. împotriva încheierii de ședință din 01 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/300/2013/a 1.2. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta D. împotriva încheierii de ședință din 01 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/300/2013/a 1.2. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se va comunica părților, în temeiul dispozițiilor art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 iunie 2017.