ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 200/2017

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: 1. Prin sentința civilă nr. 3038 din 12 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2011, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B. și C. S.R.L. pentru lipsa calității procesuale active și s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta D. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții B. și C. S.R.L.. 2. Prin decizia civilă nr. 489/2016 din 16 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta D. S.R.L.. 3. Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. D. S.R.L. a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și, în consecință, admiterea acțiunii. 4. Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 și art. 20 (1-3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată și la dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, invocată din oficiu, și a reținut: Prevederile art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată, stabilesc că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, precum și dispozițiilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, în cazul neîndeplinirii obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii, ca netimbrată sau insuficient timbrată. Față de dispozițiile legale evocate, se constată că la cererea de recurs formulată de reclamanta S.C. D. S.R.L. nu a fost atașată dovada achitării taxei judiciare de timbru, împrejurare față de care recurenta-reclamantă S.C. D. S.R.L. a fost citată pentru termenul de judecată din data de 14 februarie 2017 cu mențiunea de a depune la dosar dovada plății taxei judiciare de timbru în sumă de 9.094,31 RON și a timbrului judiciar în valoare de 5 RON, obligație asupra căreia nu s-a conformat.

Astfel că, în raport de împrejurarea că recursul nu a fost legal timbrat, precum și de faptul că în prezenta cauză nu operează scutirea de la plata taxelor de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și cele ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului reclamantei S.C. D. S.R.L., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 489/2016 din 16 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2017.