ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 216/2018

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2018

Deliberând, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 29.04.2014, sub nr. x/2014, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.R.L. solicitând să se dispună obligarea acesteia la plata creanței în sumă de 160.000 de euro echivalentul în RON, din ziua plății, conform contractelor de credit scadente la 31.12.2013. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5368/05.10.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014 Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins atât excepția prescripției dreptului material la acțiune cât și cererea de chemare în judecată ca neîntemeiate și a obligat reclamantul la plata sumei de 11.145 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 388A/2017 din data de 22 februarie 2017 pronunțată de CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, secția A VI-A CIVILĂ a fost respins apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 5368 din 05.10.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI a civilă, în dosarul nr. x/2014 în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L., ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 388A/2017 din 22 februarie 2017 pronunțată de CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, secția A VI-A CIVILĂ a formulat recurs reclamantul A., cererea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recurentul a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Examinându-se cererea de recurs, în cadrul procedurii de regularizare a cererii, în baza art. XVII alin. (3) raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și art. 486 C. proc. civ. s-a constatat că aceasta îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că recurentul nu a depus dovada taxei judiciare de timbru, în cuantum de 5415 RON, calculată în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013, obligație care i-a fost pusă în vedere.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 8 noiembrie 2017 potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

La termenul din data de 31 ianuarie 2018, Înalta Curte, în complet de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate chestiunea timbrajului și a reținut următoarele:

Recursul va fi anulat ca netimbrat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ. "La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Înalta Curte constată că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurentul nu s-a conformat obligației de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru cu suma de 5415 RON, astfel cum i s-a pus în vedere.

Întrucât în cauză, nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și în consecință, să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 388A/2017 din 22 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2018.