ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 362/2018

Ședința publică din data de 14 februarie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4196 din 26 iulie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a admis în parte cererea de intervenție formulată de intervenienta C., a constatat nulitatea absolută a clauzelor inserate în a.5 teza a III-a din condițiile speciale și art. 2.6, 2.10a, 2.11a, 3.7 din condițiile generale ale contractului de credit nr. x/14.07.2008, a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate, a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 3.650,50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 4196 din 26 iulie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, atât reclamantul A. și intervenienta C., cât și pârâta B. S.A. au declarat apel, iar prin decizia civilă nr. 127A din 23 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de apelantul-reclamant A. și apelanta-intervenientă C., de apelanta-pârâtă B. S.A., împotriva sentinței civile nr. 4196 din 06.07.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., reclamantul A. și intervenienta C. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 127A din 23 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal respingerea recursului, ca inadmisibil, prin raportare la valoarea obiectului acțiunii, față de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 25 octombrie 2017, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Părțile nu au formulat puncte de vedere la raportul întocmit.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

În speță, obiectul acțiunii de constatare nulitate clauze abuzive inserate în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x încheiat între reclamantul A., în calitate de împrumutat și intervenienta C., în calitate de garant, pe de o parte și pârâta B. S.A., în calitate de împrumutător, de cealaltă parte, cu consecința anulării acestor clauze, denotă faptul că valoarea totală a pretențiilor formulate nu depășește pragul de 1.000.000 RON, în condițiile în care valoarea contractului de credit este de 140.000 Euro, fiind astfel vorba de o acțiune evaluabilă în bani care nu se încadrează în textul de lege anterior evocat.

Se reține că, potrivit prevederilor art. 98 C. proc. civ., pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății.

Așa fiind, raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea atacată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Pentru rațiunile înfățișate, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. și de recurenta-intervenientă C. împotriva deciziei civile nr. 127A din 23 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. și de recurenta-intervenientă C. împotriva deciziei civile nr. 127A din 23 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi 14 februarie 2018.