CtEDO 05.12.2023 Auto

OIKONOMOU ET AUTRES c. GRÈCE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
05.12.2023
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
OIKONOMOU ET AUTRES c. GRÈCE (CtEDO, 2023)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cererea nr. 28515/18 Thomas OIKONOMOU și altele împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 5 decembrie 2023 într-un comitet compus din Yonko Grozev, președintele Ioannis Ktistakis, Andreas Zünd, judecători și Olga Chernishova, graffitier de secțiune cererea nr 28515/18 împotriva Republicii Elene și din care 4 resortisanți ai acestui stat, a căror listă figurează în tabelul anexat, (adică, în numele lui A. Anagnostakis, avocat la Atena, au sesizat Curtea la 12 iunie 2018 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( în scris. - (LT) reprezentat de delegatul agentului său, dna Chatzipavlou, doamna Chatzipavlou, doamna reședință a Consiliului Juridic de Stat, și agentul său, dna N. Marioli, decizia de a trata cu prioritate cererea (art. 41 din Regulamentul de procedură al Curții ( Instanța se referă la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Terenul în litigiu a fost utilizat în comun în conformitate cu deciziile prefectului de aprobare a revizuirii planului de urbanism de la Kalamata, publicat în 1989 și 1992. În 1993, ca urmare a punerii în aplicare a planului revizuit de urbanism, comuna Kalamata a început lucrările de construcție a unui drum. În 2001, terenul în litigiu a fost transformat definitiv pe drum și într-o insulă de circulație. La 28 aprilie 2010, părțile interesate au acceptat în mod expres succesiunea tatălui lor. La 22 iunie 2010, reclamanții au sesizat Tribunalul de Primă Instanță din Kalamata cu o acțiune de recunoaștere a calității lor de coproprietar al terenului în litigiu. 74/2012, instanța a dat câștig de cauză reclamanților, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În special pe baza unui document întocmit în 2005 de serviciile tehnice ale comunei Kalamata, acesta a considerat că, până la transformarea finală a terenului pe drum, cei interesați au fost în mod regulat de servicii care le-au prestat până în 2005 în scris că deschiderea părții lor de teren care face obiectul planului de urbanism nu era o prioritate imediată. Tribunalul concluzionează că proprietatea pe teren nu a putut fi transferată comunei, deoarece condițiile cumulative prevăzute la art. 28 din Legea nr. 1337/1983 nu au fost îndeplinite (punctele 25 și 26 de mai jos) și a respins excepțiile statului de la articolul menționat și, respectiv, de la exercitarea abuzivă a acțiunii de către reclamanți. La 7 ianuarie 2013, statul interjet a făcut apel. Prin hotărârea nr. 22/2016, tribunalul din Kalamata a primit apelul și a respins acțiunea reclamanților. Pe de o parte, aceasta a stabilit că, începând din 1993, terenul în litigiu fusese înscris în Cadastru în numele statului și dobândise calitatea de spațiu de utilizare comună, în conformitate cu revizuirea planului de d'urbanism de la Kalamata publicat în 1989 și 1992, prin acțiuni ale comunei Kalamata pe care reclamanții le-au consimțit tacit pe parcursul întregii perioade anterioare introducerii acțiunii lor, aceștia neavând în mare măsură niciun drept de proprietate sau de proprietate, fie printr-o cerere de măsuri asigurătorii sau printr-o acțiune în revendicare a proprietății. Pe de altă parte, aceasta a precizat că, în cadrul punerii în aplicare a planului revizuit de urbanism, municipalitatea Kalamata a transformat în 2001 terenul aflat în circulație pe drum și pe insulă, și anume în spațiu de utilizare comună, servind necesitățile locuitorilor din Kalamata, fără ca părțile interesate să fi reacționat în vreun fel la această transformare, și nici să fi solicitat reținerea la locul de muncă la care aveau dreptul. Aceasta concluzionează că, împreună cu toleranța sau indiferența reclamanților, o situație care nu mai putea fi modificată era acum consolidată, adăugând că dreptul lor de a solicita o declarație de expropriere fusese impus de lege. La 20 ianuarie 2017, reclamanții s-au ocupat de casare. 13. Prin Hotărârea nr. 35/2018 din 10 ianuarie 2018, Curtea de Casație a respins recursul. În primul rând, aceasta a respins primul motiv îndreptat împotriva motivării reținute de instana de apel pentru a-și resimte hotărârea în legătură cu exercitarea abuzivă a acțiunii de către reclamanți. Curtea Supremă a statuat că hotărârea sa a fost întemeiată pe două motive suprapuse, și anume, pe de o parte, că terenul în litigiu devenise un spațiu de utilizare comună în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 1337/1983 și, pe de altă parte, că acțiunea reclamanților a fost exercitată în mod abuziv și concluzionează că această ultimă motivare, singura atacată de primul motiv, era redundantă, întrucât instana de apel admitea că terenul în cauză devenise un spațiu de utilizare comună, motivare suficientă pentru a susține dispozitivul hotărârii atacate. În al doilea rând, Curtea de Casație a respins pe fond al doilea motiv întemeiat de reclamanți din neluarea în considerare a elementelor de probă pe care le-au prezentat Tribunalului de Primă Instanță, în scopul de a elimina acuzațiile de la data la care statul le-a acceptat, lipsa de reacție, toleranță sau indiferență față de desemnarea terenului în litigiu ca spațiu de utilizare comună prin planul de urbanism. 16. Pe de altă parte, Curtea de Casație a respins ca valuri cele de-a treia și a patra motive prin care reclamanții susțineau că instanța de apel ar fi trebuit să respingă, ca inadmisibil, instanța din statul în care se desfășoară acțiunea. În cele din urmă, Curtea Supremă a respins, de asemenea, în fond, al cincilea motiv prin care reclamanții susțineau că instanța de apel ar fi decis, în mod eronat, cu privire la prescrierea dreptului lor de a solicita o parte de expropriere. Comisia a constatat că obiectul acțiunii era recunoașterea reclamanților ca coproprietari ai terenului în litigiu și nu recunoașterea dreptului acestora la o astfel de despăgubire și că dispozitivul hotărârii atacate nu conținea nicio hotărâre asupra unei pretenții care nu i-ar fi fost supusă. 18. Invocând art. 1 din Protocolul nr. (1) Reclamanții susțin că au fost privați de proprietatea lor ca urmare a nerecunoașterii de către instanțele naționale a titlului lor pe teren în litigiu, în pofida faptului că nu a avut loc un transfer al unei părți din proprietatea lor. EVALUAREA CURȚII 19. Guvernul invită Curtea să declare cererea inadmisibilă pentru lipsa de calitate a victimelor reclamanților și neobosirea căilor de atac interne. 20. Curtea consideră că nu este necesar să se examineze aceste excepții, cauza reclamanților fiind, în orice caz, inadmisibilă din următorul motiv. 21. Guvernul susține că art. 1 din Protocolul nr. 1 nu se aplică deoarece reclamanții nu sunt în posesia unui bun. Acesta arată că, potrivit instanțelor naționale, persoanele interesate nu și-au păstrat dreptul de proprietate pe teren în litigiu, acesta din urmă fiind transformat în drum și într-o insulă de circulație în executarea planului de urbanism al orașului Kalamata cu toleranța lor. Potrivit guvernului, reclamanții încearcă să sesizeze Curtea cu privire la un nou proces privind statutul de proprietate pe teren în litigiu, o chestiune în mod irevocabil formulată de instanțele naționale, și să obțină despăgubiri atunci când nu au revendicat niciodată o despăgubire în fața instanțelor naționale. 22. Reclamanții susțin că prezenta cauză are ca obiect încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 Din cauza pierderii proprietății lor ca urmare a unei exproprieri realizate fără despăgubiri. Ei afirmă că nu caută să inițieze un nou proces privind statutul proprietății în litigiu în fața Curții. Ei adaugă că obiectul cauzei este acela de a ști dacă schimbarea proprietarului fără nicio despăgubire este conformă cu Convenția. 23. Curtea amintește că un solicitant nu se poate plânge de o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție decât în măsura în care procedura pe care o contestă se referă la bunuri de care ar deține, în sensul acestei dispoziții (Kopeckýc. Slovacia [GC], n 44912/98, § 35 (c), CEDH 2004 IX).De exemplu, persoana care se plânge de o încălcare a drepturilor sale protejate prin această dispoziție trebuie să demonstreze că deținea astfel de drepturi (Arsimikov și Arsemikov c. Rusia, nr 418990/12, § 46, 9 iunie 2020 24. În opinia Curții, în ceea ce privește faptul că reclamanții se plâng în fața Curții că au fost privați de titlul lor de proprietate pe teren în litigiu fără nicio despăgubire, obiectul acțiunii lor în fața instanțelor naționale era diferit, și anume recunoașterea calității lor de coproprietar al terenului respectiv. Curtea constată că transferul de proprietate pe teren în litigiu cu municipalitatea Kalamata nu a fost efectuat în conformitate cu dreptul de proprietate. Nu se contestă faptul că desemnarea terenului în cauză ca spațiu comun de către planul de ~urbanism corespundea, în conformitate cu cadrul juridic aplicabil, unei declarații de expropriere. Or, din dosar reiese că această expropriere nu a fost finalizată din cauza lipsei de plată a unei despăgubiri. Dimpotrivă, respingerea acțiunii reclamanților a rezultat din aplicarea articolului 28 din Legea nr. 1337/1983, care se citește după cum urmează: Drumuri private, locuri și alte spații comune care au fost formate în orice mod, chiar și cu încălcarea dispozițiilor de urbanism existente și care sunt situate în planuri de oraș aprobate, sunt considerate zone comune ale municipalității sau comunei în cauză. ρυμοτομία) [...] Interpretând această dispoziție, Curtea de Casație a precizat că terenurile private dobândesc calitatea de spațiu de utilizare comună fără plata unei despăgubiri în cazul în care, pe de o parte, planul de afaceri le-a alocat unei utilizări comune și, pe de altă parte, uzul comun rezultă fie din voința proprietarului (expres sau implicit dezafectat de comportamentul său) sau dintr-o situație de fapt menținută pentru o lungă perioadă de timp cu toleranța proprietarului. În cazul în care aceste două condiții sunt îndeplinite, proprietatea este transferată municipalității sau municipalității, indiferent dacă terenul a fost alocat în comun înainte sau după aprobarea planului de investiții (punctele 14 și 15 de mai sus). În observațiile acestora, reclamanții susțin că, în măsura în care formularea sa exclude orice posibilitate de transfer de proprietate către comunitatea în cauză de spații alocate unei utilizări comune de către planurile de dezvoltare a urbanismului, art. 28 din Legea nr. 1337/1983 aduce atingere articolului 1 din Protocolul nr. (1) Cu toate acestea, Curtea arată că părțile interesate nu au ridicat acest argument în fața instanțelor naționale. În această privință, aceasta acordă o importanță deosebită faptului că acestea nu au invocat art. 1 din Protocolul nr. 1 în fața Curții de Casație pentru a se plânge de ne- Cu toate acestea, Curtea Supremă a respins acest motiv tocmai pentru motivul că părțile interesate nu au solicitat recunoașterea unui astfel de drept, acțiunea lor introdusă în 2010 având ca obiect numai recunoașterea calității lor de coproprietar al terenului în litigiu (punctul 17 de mai sus). Dimpotrivă, în fața Curții de Casație, reclamanții s-au mulțumit în esență să conteste concluzia instanței de recurs potrivit căreia au fost toleranți și că nu au fost, prin urmare, îndreptățiți să revendice această calitate. 28. Instanța de apel a considerat că, în niciun moment, tribunalul nu a reacționat la diferitele acțiuni întreprinse începând cu 1993 de municipalitatea Klamata în ceea ce privește terenul în litigiu, și anume nici la revizuirea planului de afaceri, care desemna terenul în litigiu drept spațiu de utilizare comună, nici la transformarea terenului respectiv pe rută și pe insulă. Pentru a stabili toleranța părților interesate, aceasta a pus accentul pe faptul că acestea nu au exercitat niciodată una dintre diferitele acțiuni prevăzute de ordinea juridică internă în materie de protecție a dreptului de proprietate, inclusiv pentru obținerea unui Ö Õ expropriere (punctele 10 și 11 de mai sus). Curtea reafirmă faptul că nu este în competența sa să înlocuiască propria sa viziune a faptelor cu cea a instanțelor interne, căruia îi revine, în principiu, sarcina de a cântări datele colectate de acestea. În cazul în care constatările acestor instanțe nu sunt obligatorii pentru Curte, aceasta nu se abate în mod normal de la constatările lor de fapt decât dacă este în posesia unor date convingătoare în acest scop ( În acest caz, Curtea consideră că nu există niciun motiv pentru a contrazice constatările Curții de Justiție cu privire la toleranța reclamanților față de măsurile luate de municipalitatea Klamata. 30. Reclamanții susțin că faptul că nu au exercitat o acțiune pentru a obține un loc de muncă sau o altă cale de atac nu poate constitui un consimțământ la expropriere și o renunțare la acesta. Ei explică faptul că acest lucru se datorează lipsei lor de informații, pentru că nu locuiau în Kalamata, ci în Atena, precum și faptului că au fost abuzați de serviciile comunei Kalamata, care le-a încredințat faptul că nu aveau nevoie să inițieze o acțiune pentru că oricum urmau să fie despăgubiți. Cu toate acestea, chiar și la presupunerile stabilite, afirmațiile reclamanților referitoare la necredința de care ar fi dat dovadă municipalitatea Kalamata nu sunt suficiente, din punctul de vedere al Curții, pentru a justifica lipsa oricărui răspuns juridic din partea acestora la măsurile luate de această colectivitate în ceea ce privește terenul în litigiu din 1993. Introdusă în 2010, acțiunea de recunoaștere a calității lor de coproprietar al terenului în litigiu a constituit, prin urmare, o reacție tardivă care nu putea fi decât condamnată la eșec, având în vedere situația consolidată cu toleranța lor. 31. Prin urmare, reclamanții nu au putut demonstra că, atunci când au sesizat Tribunalul de Primă Instanță din Kalamata în 2010, aceștia erau proprietarii terenului în litigiu, ceea ce a fost confirmat de hotărârile Curții de Justiție și ale Curții de Casație, care nu par a fi neraționale sau arbitrare. 32. Având în vedere aceste considerații, Curtea consideră că reclamanții nu pot pretinde că dispun de un mai mult de o persoană în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Protocolul nr. 1 și, prin urmare, trebuie să fie declarat inadmisibil pentru incompatibilitatea rațională materială cu dispozițiile Protocolului nr. 1 în sensul articolului 35 alineatul (3) și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alineatul (4). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară cererea inadmisibilă. Făcut în franceză și comunicat în scris la 18 ianuarie 2024. Olga Chernishova Yonko Grozev Modulul adjunct Președinte Anexă Lista reclamanților Cerere nr 28515/18 Nume Nume Anul nașterii Locul nașterii Cetățenia Locul de reședință Thomas OIKONOMOU 1959 Greacă Kryoneri Attikis Nikolaos PAPADOPOULOS 1934 Greacă Aigaleo Attikis Aggeliki ROUVALI 1937 greacă Aigaleo Attikis Stavroula ZERVA 1932 greacă Aigaleo Attikis

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2021-02-19
0,96
OIKONOMOU ET AUTRES c. GRÈCE
Communiquée le 19 février 2021 Publié le 8 mars 2021 PREMIÈRE SECTION Requête n o 28515/18 Thomas OIKONOMOU et autres contre la Grèce introduite le 12 juin 2018 OBJET DE L’AFFAIRE La requête concerne l’expropriation d’un terrain sans indemn
CtEDO 2023-06-27
0,95
KALOTARANI ET AUTRES c. GRÈCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 42267/14 Eleni KALOTARANI et autres contre la Grèce La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 27 juin 2023 en un comité composé de : Yonko Grozev, président, Ioannis Kti
CtEDO 2018-12-18
0,95
KARAISKAKI ET AUTRES c. GRÈCE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION Requête n o 35075/12 Soultana KARAISKAKI et autres contre la Grèce La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 18 décembre 2018 en un comité composé de : Aleš Pejchal, président, Tim Ei
CtEDO 2025-06-17
0,94
MANESSI-KERASTARI c. GRÈCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 32317/18 Anna MANESSI-KERASTARI contre la Grèce La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 17 juin 2025 en un comité composé de : Peeter Roosma, président, Ioannis Ktista
CtEDO 2023-05-09
0,94
BATZIOGIANNIS ET AUTRES c. GRÈCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 32771/16 Georgios BATZIOGIANNIS et Aikaterini BATZIOGIANNI - KAINOU contre la Grèce et 3 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le
Sursă