ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1305/2019

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4.220 din 07.07.2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Institutul Geologic al României, a dispus evacuarea pârâtului din spațiul situat în București, str. x, sector 1 (fostă Șos. x), a obligat pârâtul la plata sumei de 709.782,86 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pentru perioada 2013 - 31.08.2015, actualizată cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale aferente prestațiilor lunare corespunzătoare, începând cu data scadenței (sfârșitul fiecărei luni din perioada de referință) până la data achitării debitului, a respins celelalte pretenții ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în domeniul Geologiei, Geofizicii, Geochimiei și Teledetecției.

În faza procesuală a apelului, SC B. SRL, a intervenit în cauză în temeiul art. 39 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 407A din 28 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a respins cererea de majorare a pretențiilor formulată de intimata-reclamantă A. SA, și a respins apelul formulat de pârâtul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în domeniul Geologiei, Geofizicii, Geochimiei și Teledetecției împotriva Sentinței civile nr. 4.220/07.07.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Împotriva Deciziei nr. 407A din 28 februarie 2018, a declarat recurs pârâtul Institutul Geologic al României.

În motivare, recurentul a făcut o succintă prezentare a situației de fapt, solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia, recursul fiind întemeiat formal pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 din C. proc. civ.

Intimații A. SA și SC B. SRL, au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în principal, să se constate inadmisibilitatea căii de atac a recursului întrucât valoarea obiectului cererii este sub pragul valoric de 1.000.000 RON și, drept urmare, decizia instanței nu este susceptibilă de recurs. În subsidiar, intimații au invocat nulitatea recursului în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din C. proc. civ., întrucât recurentul s-a limitat la a descrie sumar ceea ce a cerut în apel, fără însă a indica, în concret, care sunt motivele de nelegalitate ale hotărârii recurate.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 18 martie 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raportorul a arătat că recursul este declarat în termen legal, nu este timbrat, iar cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) din C. proc. civ., în ceea ce privește criticile formulate de recurentul-pârât, astfel cum au fost dezvoltate, raportorul a arătat că nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin raport s-a mai arătat că, în conformitate cu art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, recurentul-pârât Institutul Geologic al României - Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în domeniul Geologiei, Geochimiei și Teledetecției datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 5.451,41 RON (100 RON pentru capătul de cerere privind evacuarea și 5351,41 RON pentru capătul de cerere având ca obiect pretenții), neachitată până la data întocmirii raportului.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 01 aprilie 2019, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Părțile nu au depus punct de vedere asupra raportului, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., în raport de excepția netimbrării recursului, reținută prin raport, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ., (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 din C. proc. civ., cu nulitatea.

În speță, prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului comunicat recurentului-pârât la data de 08 aprilie 2019 (potrivit dovezii de comunicare aflată la dosarul de recurs), s-a pus în vedere acestuia să depună la dosar, în termen de 10 zile de la primirea raportului, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5.451,41 RON, sub sancțiunea anulării cererii.

Cum însă, recurentul-pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță, în raport de prevederile art. 24 alin. (2) a II-a teză din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte, urmează a constata că recursul este netimbrat, astfel încât se impune sancțiunea anulării recursului declarat de recurentul-pârât Institutul Geologic al României - Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în domeniul Geologiei, Geochimiei și Teledetecției împotriva Deciziei nr. 407 A din data de 28 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât Institutul Geologic al României - Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în domeniul Geologiei, Geochimiei și Teledetecției împotriva Deciziei nr. 407 A din data de 28 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2019.

GGC - OB