ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1737/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 357/A/2016 din 25 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2011, a fost admisă excepția lipsei de interes a apelului formulat de apelantul-pârât CONSILIUL LOCAL VOLUNTARI împotriva sentinței civile nr. 5912 din 26 noiembrie 2014. Au fost admise apelurile declarate de apelanții-pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN ILFOV și JUDEȚUL ILFOV, S.C. A. S.R.L., B. S.A. și S.C. ENEL DISTRIBUȚIE MUNTENIA S.A., împotriva aceleiași sentințe, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. și D. și cu intimații-pârâți AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE, CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 1 BUCUREȘTI și SECTORUL 1 BUCUREȘTI.

A fost modificată în parte sentința civilă nr. 5912/26.11.2014, în sensul că:

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții C. și D. împotriva pârâților JUDEȚUL ILFOV, ORAȘUL VOLUNTARI, S.C. A. S.R.L., B. S.A. și S.C. ENEL DISTRIBUȚIE MUNTENIA S.A.

A fost respinsă cererea formulată de reclamanții C. și D., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN ILFOV, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 5912/26.11.2014.

A fost respins ca lipsit de interes apelul formulat de apelantul-pârât CONSILIUL LOCAL VOLUNTARI împotriva aceleiași sentințe.

A fost respins ca tardiv apelul formulat de apelantul-pârât MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE împotriva aceleiași sentințe.

A fost anulat ca insuficient timbrat apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. E. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 5912/26.11.2014 și încheierii din data de 24.02.2014.

A fost respins ca tardiv apelul formulat de apelantul-pârât CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 5912/26.11.2014 și împotriva sentinței civile nr. 1694/03.04.2015.

Au fost respinse ca tardive apelurile formulate de apelantul-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 1694/03.04.2015 și a încheierii de ședință din data de 24.02.2014.

Au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de apelanții-pârâți S.C. A. S.R.L. și B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1694/03.04.2015 și a încheierilor pronunțate la data de 24.02.2014, respectiv 03.04.2015.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea intimaților-reclamanți C. și D. privind cheltuielile de judecată aferente fazei procesuale a apelului.

Prin decizia civilă nr. 1843 din 11 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenții-reclamanți C. și D. împotriva deciziei civile nr. 357/A/2016 din 25 februarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2011, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs recurenții C. și D., în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 322 pct. 5 din vechiul C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate în totalitate, în sensul admiterii cererii de revizuire și desființării deciziei civile nr. 357A/25.02.2016, pronunțate în dosarul nr. x/2011 de Curtea de Apel București. Au solicitat rejudecarea apelurilor formulate în dosarul nr. x/2011, în sensul respingerii tuturor apelurilor formulate si menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 5912/2014, precum și a sentinței pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă.

La termenul din data de 22 noiembrie 2017, apărătorul recurenților a susținut în ședință publică, că aceștia înțeleg să renunțe la judecata cererii de recurs.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 246 C. proc. civ., a luat în examinare cererea formulată de către recurenții C. și D. vizând renunțarea la judecarea recursului împotriva deciziei civile nr. 1843 din 11 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și a reținut:

Potrivit art. 246 C. proc. civ., renunțarea la judecată poate avea loc în tot cursul judecății, în fața primei instanțe sau a instanței de apel ori a celei de recurs, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.

În cauza de față, manifestarea de voință a recurenților, așa cum reiese din declarația autentificată sub nr. x din 17.11.2017 de B.N.P. F. în sensul de a renunța la judecata cererii de recurs formulate împotriva deciziei civile nr. 1843 din 11 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, reprezintă un act de dispoziție al acestora, care nu este supus cenzurii instanței.

În consecință, Înalta Curte, având în vedere cererea formulată de către recurenți, apreciază îndeplinite cerințele prevăzute de art. 246 C. proc. civ., privind renunțarea la judecată, motiv pentru care, în raport de textul legal anterior evocat, cu respectarea principiului disponibilității părților în procesul civil, urmează să ia act de renunțarea la judecata cererii de recurs formulate de recurenții C. și D. împotriva deciziei civile nr. 1843 din 11 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Instanța va respinge cererea recurenților privind reducerea onorariului de avocat solicitat de intimata S.C. E. S.R.L.

Potrivit art. 246 alin. (3), coroborat cu 274 alin. (3) din C. proc. civ., dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la plata cheltuielilor de judecată, iar "judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".

Este notoriu că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, partea care a câștigat procesul nu poate obține rambursarea unor cheltuieli, decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. O asemenea concluzie se impune și în dreptul intern.

Realitatea și necesitatea cheltuielilor țin de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și au fost privite de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil, spre a obține serviciul avocatului la calitatea preconizată, ca garanție a succesului său.

Caracterul rezonabil al cheltuielilor impune ca, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul litigiului ori reputația celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate.

În raport cu obiectul cauzei, cu durata procesului, cu apărările făcute de apărătorul intimatei S.C. E. S.R.L., instanța apreciază ca rezonabilă plata unui onorariu în sumă de 5.370,83 RON.

Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 246 alin. (3) C. proc. civ. va obliga recurenții C. și D. la plata, în solidar, a sumei de 5.370,83 RON către intimata S.C. E. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecarea recursului declarat de recurenții C. și D. împotriva deciziei civile nr. 1843 din 11 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Respinge cererea recurenților privind reducerea onorariului de avocat.

Obligă recurenții C. și D. la plata, în solidar, a sumei de 5.370,83 RON către intimata S.C. E. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2017.