ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 379/RC/2015

Asupra recursului în casație;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 180 din 16 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile de: trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - părți vătămate: A., B., C., D., E. și F. și de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - părți vătămate G., H., I., J., K., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen.

A fost condamnat inculpatul L. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1),2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. (părți vătămate A., B., C., D., E. și F.) la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și, în baza art. 71 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor sus-menționate.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare pe o durata unui termen de încercare de 5 ani, potrivit art. 86

1

C. pen., și, în temeiul art. 86 C. pen., s-a impus respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor, organ desemnat de instanță cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86

1

alin. (3) lit. d) și e) C. pen., inculpatul a fost obligat ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale să nu intre în legătură cu părțile vătămate A., B., C., D., E. și F. și să nu desfășoare activități de transport persoane intern sau internațional și s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 86 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a dispus suspendarea și a executării pedepsei accesorii, constând in interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut la data de 02 iunie 2011.

În temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L. pentru trei infracțiuni de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. - părți vătămate G., H., K.

În temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L. pentru șase infracțiuni de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. - părți vătămate M., N., O., P., I., J.

În temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L. pentru infracțiunea de „inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup” prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În temeiul dispozițiilor art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și urm. C. civ., au fost obligați inculpații Q. și L. în solidar, să plătească despăgubiri civile după cum urmează:

- părții civile B., suma de 450 euro cu titlu de daune materiale; - părții civile A., suma de 500 euro cu titlu de daune materiale;

- părții civile D., suma de 500 euro cu titlu de daune materiale;

- părții civile E., suma de 550 euro cu titlu de daune materiale;

- părții civile F., suma de 450 euro și 150 RON cu titlu de daune materiale, inculpatul Q. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL Iași;

- părții civile G., suma de 950 euro cu titlu de daune materiale, inculpatul Q. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SRL Iași.

A fost obligat inculpatul L. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S. SRL Iași, să plătească suma de 180 euro cu titlu de daune materiale părții civile K. și au fost respinse celelalte pretenții civile invocate de către părțile civile.

În baza art. 109 alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul L., la rămânerea definitivă a hotărârii a următoarelor bunuri confiscate cu ocazia percheziției domiciliare: hard disk, telefon mobil, iar, în temeiul art. 191 raportat la art. 189 C. proc. pen., a fost obligat la plata sumei de 4.700 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.800 RON reprezenta onorariul apărătorilor desemnați pentru părțile vătămate.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel, între alții, inculpatul L., precum și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași.

Prin decizia nr. 795 din 09 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și de minori, între altele, au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași și inculpatul L., a fost desființată, în parte, în latură penală și în latură civilă, sentința atacată și, în rejudecare, au fost înlăturate dispozițiile privind schimbarea încadrărilor juridice a infracțiunilor reținute în rechizitoriu pentru inculpatul L. și, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., au fost schimbate încadrările juridice dintr-o infracțiune de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în: infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), și art. 5 C. pen., în dauna părților vătămate C. (decedată) și B. și D., și în 10 infracțiuni de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și cu aplicarea art. 4 și 5 C. pen., în dauna părților vătămate: A., G., H., K., E., F., M., N., O. și P., fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale ce nu sunt contrare deciziei.

Totodată, a fost înlăturată condamnarea inculpatului L. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) C. pen. (1969), părți vătămate fiind: A., C. (decedată) și B., D., E. și F.

A fost condamnat inculpatul L. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1), lit. a) și art. 80 C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., în dauna părților vătămate C. (decedată) și B. și D., la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În baza art. 16 din Legea nr. 187/2012, au fost menținute dispozițiile privind aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. (1969), cu reducerea duratei termenului de încercare, stabilit potrivit dispozițiilor art. 86

1

C. pen. (1969), de la 5 ani la 3 ani și 6 luni.

A fost înlăturată obligația inculpatului L., stabilită potrivit art. 86

1

C. pen. (1969), de a nu lua legătura cu partea vătămată C. (decedată).

Au fost înlăturate dispozițiile de achitare a inculpatului L., în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen. (1968), pentru 9 infracțiuni de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. (1969), părți vătămate: G., H., K., P., O., M., N., I. și J.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L. pentru săvârșirea a 10 infracțiuni de „trafic de persoane”, prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 4 și 5 C. pen., în dauna părților vătămate: G., H., P., O., M., N., F., A., E., K.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale ce nu sunt contrare deciziei.

În baza art. 118 C. pen. (1969), s-a dispus confiscarea de la inculpatul L., a unei sume de 100 euro, ce a fost dobândită prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna părții vătămate C. (în prezent decedată).

A fost înlăturată dispoziția de obligare a inculpatului L. și a părții responsabile civilmente, la plata despăgubirilor către părțile civile.

În baza art. 25 raportat la art. 396 C. proc. pen. și la art. 998 și urm. C. civ. a fost obligat inculpatul L., în solidar cu inculpatul Q. să plătească despăgubiri civile, respectiv daune materiale, astfel:

- părții civile B., suma de 350 euro;

- părții civile D., suma de 380 euro și 150 RON;

- inculpatul Q. să plătească despăgubiri civile,

respectiv daune materiale, astfel:

- părții civile A., suma de 500 euro;

- părții civile E., suma de 230 euro;

- părții civile F., în solidar cu partea responsabil civilmente SC R. SRL Iași, suma de 450 euro și 150 RON.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., au fost lăsate nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile civile: P., O., M., N., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH. și II.

S-a constatat că partea civilă K. a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză.

Au fost menținute toate celelalte dispoziții ce nu sunt contrare deciziei.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul L.

Invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a susținut că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege întrucât, în mod greșit, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969) deși inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă principală de 1 an și 6 luni închisoare, și s-au menținut interdicțiile stabilite în baza dispozițiilor art. 86

1

C. pen. (1969), respectiv obligația de a nu lua legătura cu persoanele vătămate A., E. și F. și cea de a nu desfășura activități de transport intern și internațional, raportat la soluția de achitare pentru infracțiunea de trafic de persoane.

Prin încheierea nr. 312/RC pronunțată la data de 01 octombrie 2015 în Dosarul nr. x/99/2011*, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul L. sub aspectul criticilor invocate și circumscrise temeiului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent, aceasta fiind înregistrată pe rolul instanței supreme sub nr. x/1/2015.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul L. ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare.

În ceea ce privește critica referitoare la greșita aplicare a pedepsei complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte arată că, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Motivându-și decizia, instanța de control judiciar a apreciat, în esență, că legea penală mai favorabilă o reprezintă reglementarea anterioară, astfel încât, aplicarea pedepsei complementare era posibilă în limitele prevăzute de dispozițiile art. 65 C. pen. (1969), în sensul că aceasta se putea dispune doar dacă pedeapsa principală era închisoarea de cel puțin 2 ani.

Or, în speță, Înalta Curte constată că inculpatul L. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., deci într-un cuantum sub cel prevăzut de art. 65 C. pen. (1969), împrejurare în care pedeapsa complementară stabilită de instanța de control judiciar apare ca fiind nelegală, critica privind greșita reținere a acestei categorii de pedepse fiind astfel întemeiată.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază ca nefondată cea de a doua critică referitoare la greșita menținere a interdicțiilor stabilite în baza art. 86

1

C. pen. (1969), respectiv a obligației de a nu lua legătura cu persoanele vătămate A., E. și F. și a celei de a nu desfășura activități de transport intern și internațional, critică circumscrisă aceluiași caz de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Așa cum s-a menționat anterior, cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. este incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare.

Astfel, prin „pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Totodată, Înalta Curte arată că aplicarea pedepsei în limitele prevăzute de lege vizează cuantumul și modalitatea de executare a unei pedepse principale, accesorii sau complementare, așa cum s-a menționat anterior, iar nu și obligațiile impuse pe perioada termenului de încercare stabilit de dispozițiile art. 86

1

C. pen. (1969) sau art. 82 C. pen. (1969), întrucât alegerea acestor interdicții implică un proces de individualizare a sancțiunii, situație exclusă din sfera de cenzură în calea de atac a recursului în casație, potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Pe de altă parte, menținerea interdicțiilor stabilite în baza dispozițiilor art. 86

1

C. pen. (1969), raportat la soluția de achitare pentru infracțiunea de trafic persoane față de persoanele vătămate A., E. și F., chiar dacă este o chestiune care vizează legalitatea hotărârii, nu poate fi cenzurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (care vizează doar pedeapsa nelegală) și nici prin vreunul dintre celelalte temeiuri de casare prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Având în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. instanța, pronunțând soluția de admitere a recursului în casație și casarea hotărârii atacate, fie îl achită pe inculpat sau dispune încetarea procesului penal ori înlătură greșita aplicare a legii, iar această din urmă situație doar în cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 11 și 12 C. proc. pen., adică atunci când nu s-a constatat grațierea sau, în mod greșit, s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată și, respectiv, s-au aplicat pedepse în alte limite prevăzute de lege, iar cum Înalta Curte, constatând că în speță, pentru considerentele arătate anterior, este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen., va admite recursul în casație formulat de inculpatul L., va casa, în parte, decizia atacată iar, în rejudecare, va înlătura pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969) aplicată pe lângă pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., și va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de inculpatul L. împotriva deciziei penale nr. 795 din 09 decembrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată și, rejudecând:

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969) aplicată inculpatului L. pe lângă pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12 noiembrie 2015.