ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 921/2017

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 03 octombrie 2011 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2011, reclamanții A. și B. i-au chemat în judecată pe pârâții C. și D., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să anuleze contractul de împrumut cu garanție imobiliară încheiat între pârâți la 27 martie 2009, arătând că mandatarul C. și-a depășit puterile conferite prin procură și că actul are o cauză ilicită, fiind încheiat în fraudarea legii și a ordinii publice.

La 31 ianuarie 2012, reclamanții au completat motivarea acțiunii, susținând în plus că mandatul acordat pârâtului C. a fost unul special, pentru achiziționarea unui apartament și că împrumutul trebuia încheiat doar în formă autentică, la notariat.

Prin sentința civilă nr. 1269 din 13 iunie 2012, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis în parte acțiunea. A constatat nulitatea parțială a contractului de împrumut cu garanție imobiliară încheiat la 27 martie 2009 în ceea ce o privește pe B.. A constatat nulitatea clauzei din același contract referitoare la instituirea unei ipoteci asupra apartamentului nr. x, situat în București, str. x, sector 1 și a respins în rest acțiunea.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanții au declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 247A din 23 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Prin decizia nr. 3476 din 7 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 247A din 23 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Prin cererea înregistrată la 29 decembrie 2009 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. x/2009, reclamantul D. i-a chemat în judecată pe pârâții A., B. și C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să-i oblige pe aceștia la plata sumei totale de 165.000 USD, reprezentând împrumut nerestituit, precum și la plata de daune-interese moratorii, cu cheltuieli de judecată.

La 17 septembrie 2010, pârâții A. si B. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, care a fost unită cu fondul prin încheierea din 07 mai 2011. Totodată, au depus cerere reconvențională, prin care au cerut obligarea reclamantului la radierea ipotecii înscrise asupra apartamentului nr. x, situat în str. x, București.

La termenul din 29 aprilie 2011, reclamantul a renunțat la judecata capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata de daune-interese moratorii.

Prin sentința civilă nr. 9163/2011 din 13 mai 2011, Judecătoria Sectorului 1 București a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune și a admis în parte acțiunea, obligându-l pe pârâtul A. la plata către reclamant a sumei de 481.387,5 RON. De asemenea, a respins ca neîntemeiată acțiunea față de pârâții C. și B.. A admis cererea reconvențională și a dispus radierea ipotecii instituite asupra apartamentului nr. x, situat în str. x, București. Totodată, l-a obligat pe pârâtul A. către reclamant la plata sumei de 8.930 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 794 A din 19 februarie 2016, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții C. și B., a admis apelul declarat de apelantul-pârât A. în contradictoriu cu intimatul-reclamant D., a schimbat în parte sentința civilă nr. 9163/2011 din 13 mai 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, în sensul că l-a obligat pe pârâtul A. către reclamant la plata echivalentului în RON la cursul B.N.R. din ziua plății a sumei de 116.000 USD. Totodată, a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Prin decizia civilă nr. 922 R/2016 din 24 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei pronunțate în apel și a încheierii din 11 septembrie 2015, ambele date de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. și cu intimații-pârâți C. și B..

La 14 decembrie 2016, A. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 922R/2016 din 24 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2009, arătând că este potrivnică deciziei nr. 3476 din 7 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, date în dosarul nr. x/2011.

În ședința publică din 23 mai 2017, intimatul D. a depus concluzii scrise, în cuprinsul cărora a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, susținând că decizia atacată nu evocă fondul și că astfel nu este îndeplinită condiția esențială, instituită de art. 322 teza a II-a Cod procedură C. proc. civ.

Cu titlu preliminar, instanța supremă urmează să ia în analiză excepția inadmisibilității cererii de revizuire pendinte, pe care o va respinge în considerarea celor ce succed:

Potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 254/2014, prin dispozițiile art. 322 din C. proc. civ. din 1865 legiuitorul a impus o condiție ce trebuie îndeplinită pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii.

Astfel, revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecații decât cea dată până la acel moment.

Cu toate acestea, având în vedere că, în speță, revizuentul și-a fondat calea de atac de retractare pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin edictarea căruia legiuitorul a urmărit prioritar consolidarea principiului autorității de lucru judecat, instanța supremă impune concluzia că neevocarea fondului nu poate constitui un fine de neprimire în acest caz de revizuire.

Astfel, în condițiile în care cazul de revizuire indicat se poziționează ca un remediu la eludarea principiului autorității de lucru judecat, cu implicații în asigurarea securității actelor juridice, se apreciază că prevalează verificarea condiției triplei identități, chiar și în ceea ce privește hotărârile care nu evocă fondul.

În consecință, deși decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată într-un recurs respins ca nefondat, instanța supremă urmează să respingă excepția inadmisibilității cererii de revizuire și să verifice în continuare îndeplinirea în speță a cerințelor impuse de prevederile punctului 7 al art. 322 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat și a susținerilor părților, reține următoarele:

În prezenta cale de atac de retractare, revizuentul a invocat contrarietatea dintre decizia civilă nr. 922R/2016 din 24 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2009 și decizia nr. 3476 din 7 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, date în dosarul nr. x/2011.

Prin decizia civilă nr. 922 R/2016 din 24 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei pronunțate în apel și a încheierii din 11 septembrie 2015, ambele date de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. și cu intimații-pârâți C. și B..

Prin decizia nr. 3476 din 7 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 247A din 23 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Totodată, potrivit art. 163 alin. (1) C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: să existe hotărâri judecătorești definitive potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești pretins potrivnice să fie pronunțate în dosare diferite, în litigii purtate între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. constă în apărarea principiului puterii de lucru judecat, pentru cazul în care s-au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În atare situație, executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare părți s-ar prevala de hotărârea favorabilă sieși, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, se poate realiza doar prin revizuirea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

În speță, instanța supremă constată că cele două hotărâri pretins contradictorii nu îndeplinesc condițiile prevăzute de legiuitor pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., nefiind întrunită cumulativ condiția triplei identități de părți, cauză și obiect.

În acest sens, se constată că cele două hotărâri au fost pronunțate în litigii având obiecte și cauze diferite: primul litigiu a vizat pe calea acțiunii introductive pretenții bănești în cuantum de 165.000 USD, reprezentând împrumut nerestituit, precum și daune-interese moratorii și, pe cale de cerere reconvențională, radierea ipotecii înscrise asupra apartamentului nr. x, situat în str. x, București.

Cel de-al doilea litigiu a avut ca obiect anularea contractului de împrumut cu garanție imobiliară încheiat între pârâții C. și D. la 27 martie 2009, pentru depășirea limitelor mandatului acordat lui C. și pentru a fi fost încheiat cu fraudă la lege, având cauză ilicită, temeiul legal reținut ca incident fiind art. 5, art. 966 și art. 968 C. civ.

Totodată, se constată că cele două cauze s-au purtat între părți diferite și neavând aceleași calități, având în vedere că decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată față de recurenții-pârâți A. și B. în contradictoriu cu intimatul-pârât C. și intimatul-reclamant D., iar decizia a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi fost încălcată a fost dată între recurenții-reclamanți A. și B. în contradictoriu cu intimatul-pârât-reclamant D. și cu intimatul-pârât C..

Prin urmare, instanța supremă impune concluzia că nu poate fi reținută potrivnicia celor două hotărâri, având în vedere că nu este îndeplinită condiția triplei identități instituite de legiuitor.

Așa fiind, Înalta Curte, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 922R/2016 din 24 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2017.