ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1547/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III - a civilă, sub număr de dosar x/2012, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând instanței prin hotărârea ce se va pronunța, pe baza probelor ce le va administra să constate nulitatea absolută a contractului de împrumut cu garanție imobiliară, încheiat cu ambii pârâți, autentificat sub nr. x din 05.12.2003 de B.N.P. D., pentru cauza ilicita (frauda la lege) și cauza imorala; să constate nulitatea absolută a contractului de împrumut cu garanție imobiliară încheiat cu pârâtul C., autentificat sub nr. x din 17.05.2004 B.N.P. D., pentru cauză ilicită (frauda la lege) și cauză imorală; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată pe care le va efectua cu acest proces.

Prin sentința civilă nr. 491/1.03.2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a III - a civilă, în dosarul nr. x/2012, a fost admisă excepția de netimbrare și anulată acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. și C., ca netimbrată.

Prin decizia civilă nr. 319A/12.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV - a civilă, în dosarul nr. x/2012, a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de apelantul - pârât B. împotriva sentinței civile nr. 491/1.03.2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a III - a civilă și a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - reclamant A. împotriva aceleiași sentințe civile.

Prin decizia nr. 2045/4.06.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2012, a fost admis recursul declarat de recurentul -reclamant împotriva deciziei civile nr. 319A/12.11.2013, a fost admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 491/1.03.2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a III - a civilă pe care instanța de recurs a anulat-o și a trimis cauza spre rejudecare pe fond tribunalului, fiind menținute dispozițiile deciziei recurate, privind anularea ca netimbrat a apelului declarat de pârâtul B..

Cauza a fost trimisă spre rejudecare și înregistrată sub număr de dosar x/2014, pe rolul secției a III-a Civilă a Tribunalului București.

La termenul din 5.12.2014, tribunalul a prorogat soluționarea excepției autorității de lucru judecat după precizarea exactă a obiectului cererii de către reclamant și după depunerea unei copii lizibile a sentinței civile nr. 394/29.12.2008 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2007 și a contractului de împrumut nr. x/5.12.2003.

Prin încheierea pronunțată la data de 30.10.2015, tribunalul a admis excepția de litispendență și a dispus reunirea dosarelor nr. x/2014 al secției a III - a Civilă (aflat în rejudecare) cu dosarul nr. x/2014 al secției a V - a Civilă.

Prin sentința civilă nr. 1610/23.12.2015 Tribunalul București, secția a III a Civilă a respins excepția autorității de lucru judecat față de precizarea obiectului cauzei și respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat apel, iar, prin decizia civilă nr. 174 A/2017 din 27 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, apelul a fost respins ca nefondat.

În termen legal, împotriva deciziei instanței de apel, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 3, 5, 8 și 9 C. proc. civ.

Cum problema timbrajului este prioritară oricăror excepții, cereri sau motive de casare, Înalta Curte, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată și completată, și la dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a reținut:

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate, atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

În speță, în sarcina recurentului-reclamant a fost stabilită obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10755 RON și depunerii timbrului judiciar în valoare de 5 RON.

Recurentul-reclamant A. nu și-a îndeplinit obligația legală a timbrării recursului, nici până la acest termen de judecată, respectiv 25 octombrie 2017, prevalându-se în mod nejustificat de faptul că nu cunoaște cuantumul taxei de timbru, în condițiile în care prin încheierea pronunțată la data de 21 septembrie 2017, instanța a respins cererea formulată de petentul A. privind reexaminarea încheierii din 14 iunie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă prin care s-a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar .

Totodată, art. 129 alin. (1) C. proc. civ. instituie părților îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, să-și exercite drepturile procedurale, conform dispozițiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau ca insuficient timbrată.

Este de reținut că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturile Omului a reținut în mod constant în jurisprudența sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil și accesul la justiție, că dreptul la justiție nu este absolut, ci el se pretează la limitări pentru că el comandă, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop (cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, 13.07.1995), stabilind, totodată, că taxele judiciare de timbru sau diverse alte sume de bani pe care trebuie să le plătească reclamantul, nu sunt incompatibile cu art. 6 din CEDO.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că în cauză nu operează scutirea de obligația timbrării, iar recurentul, în mod nejustificat, nu s-a conformat obligației de timbrare nici la acest termen de judecată, când a avut termen în cunoștință în raport de prevederile art. 153 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și va anula ca netimbrată cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 174 A/2017 din 27 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 174 A/2017 din 27 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2017.