ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 89/2017

HOTĂRÂRE

25.01.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 89/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamț, la data de 26 aprilie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., să se constate caracterul abuziv al unor clauze contractuale din contractul de credit nr. x/28.06.2007 încheiat cu pârâta, să fie obligată pârâta să-i restituie sumele achitate cu titlu de comision de risc și comision de rambursare anticipată, de asemenea pârâta să fie obligată să-i plătească dobânzile legale aferente debitului și la plata cheltuielilor de judecată.

La primul termen de judecată stabilit la data de 12 octombrie 2016, instanța, în conformitate cu prevederile art. 131 C. proc. civ., a verificat competența de soluționare a cauzei, raportat la prevederile art. 107 C. proc. civ. și a pus în discuție excepția necompetenței sale teritoriale având în vedere că pârâta are domiciliul în județul Suceava, localitate arondată Judecătoriei Fălticeni.

Prin sentința civilă nr. 1401/19.10.2016 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tg. Neamț și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Fălticeni, cauza fiind înregistrată la această instanță la data de 15.11.2016 sub același număr 1055/321/2016.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Pârâta, prin reprezentant legal a solicitat declinarea competenței de a soluționa cauza la Judecătoria Fălticeni, în lipsa dovezilor privind calitatea reclamantei de grefier la Judecătoria Fălticeni, așa cum s-a invocat în apărare de reclamantă care a susținut că devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ.

Verificând înscrisurile depuse de reclamantă la dosar, instanța, a constatat că la dosarul cauzei nu există adeverință că reclamanta este angajată grefier la Judecătoria Fălticeni și constatând că excepția este întemeiată, în baza art. 132 (3) C. proc. civ. a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei la Judecătoria Fălticeni.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni la data de 15 noiembrie 2016, sub nr. x/2016.

Judecătoria Fălticeni prin sentința civilă nr. 2051/2016 din 24 noiembrie 2016 a admis excepția de necompetență teritorială; în temeiul art. 133 alin. (2), coroborat cu art. 127 alin. (3), ambele din C. proc. civ., a constatat existența conflictului negativ de competență; potrivit art. 134 C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata, dosarul cauzei urmând a fi înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, competentă să soluționeze conflictul ivit între Judecătoria Târgu Neamț, județul Neamț și respectiv, Judecătoria Fălticeni, județul Suceava.

Instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ. raportat la alin. (1) din același text de lege, motivat de faptul că reclamanta din prezenta cauză, d-na A., are calitatea de angajat pe perioadă nedeterminată, în funcția de grefier șef la Judecătoria Fălticeni, începând cu data de 15 iulie 1994, potrivit adeverinței eliberată de angajator, respectiv Tribunalul Suceava.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe- Judecătoria Târgu Neamț și Judecătoria Fălticeni s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nici o cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Se reține că, în speță este vorba despre o cerere de chemare în judecată care vizează solicitarea reclamantei, adică, a consumatorului, de constatare a nulității unor clauze contractuale dintr-un contract de credit încheiat cu un profesionist, competența fiind, într-adevăr, una alternativă.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. Aceeași definiție a consumatorului este dată de prevederile art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor.

Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform cărora în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: 8. instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

În cadrul regulatorului de competență, Înalta Curte va avea în vedere și prevederile art. 127 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cu care, "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea; (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții. Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

În cea dintâi situație, potrivit legii, reclamantul "va sesiza una din instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Ca atare, pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar sau grefier la instanțele competente, potrivit legii, să judece litigiul sau de procuror la parchetul care funcționează pe lângă aceste instanțe.

Se constată că în cauză este îndeplinită această condiție, având în vedere că din actele dosarului rezultă că reclamanta este grefier în cadrul Judecătoriei Fălticeni.

De altfel, prin decizia nr. 7 din 16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție- Completul Competent să judece Recursul în Interesul Legii, în dosarul nr. x/2016, s-a stabilit că: I. Sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță. II. Art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

Așa fiind, față de dispozițiile legale mai sus- arătate și în raport de obiectul cauzei- constatare nulitate absolută clauză abuzivă-, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Târgu Neamț și, în considerarea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., cu referire la art. 126 alin. (1) și alin. (2) Noul C. proc. civ., raportat și la art. 127 alin. (1) Noul C. proc. civ., coroborat cu alin. (3) din același text, urmează să stabilească competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Văzând și dispozițiile art. 135 Noul C. proc. civ.,