ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 65/2017

HOTĂRÂRE

19.01.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 65/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț, reclamanta A., judecător la Tribunalul Suceava, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și B. S.A. - Sucursala Pașcani:

- să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 9 lit. f) și art. 3.7 din contractul de credit nr. x/28.08.2006 privind comisionul de urmărire riscuri, și implicit nulitatea absolută a acestora;

- obligarea pârâtelor la restituirea către reclamantă a sumei de 980 EUR, în echivalent RON la data plății efective, încasată cu titlu de comision de urmărire riscuri în intervalul septembrie 2006 - octombrie 2010, actualizată cu indicele de inflație;

- să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 9 lit. b) și art. 3.1 din contractul de credit nr. x/28.08.2006 privind comisionul de acordare credit de 1,95 % din soldul creditului, și implicit nulitatea absolută a acestora;

- obligarea pârâtelor la restituirea către reclamantă a sumei de 136,50 EUR, în echivalent RON la data plății efective, încasată cu titlu de comision de acordare credit, actualizată cu indicele de inflație;

- obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumelor de mai sus, calculată de la data perceperii lor și până la data restituirii efective;

- obligarea pârâtelor la plata sumei de 5000 RON cu titlu de daune morale.

Prin sentința civilă nr. 2918 din 10 iunie 2016, Judecătoria Piatra - Neamț a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, reținându-se, în esență, că în cauză nu operează prorogarea legală de competență teritorială instituită prin dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Judecătoria Suceava prin sentința civilă din data de 11 martie 2016, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Suceava, a declinat competența de soluționarea a cauzei, în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț și constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În argumentarea acestei sentințe, s-a reținut, în esență, că în raport de dispozițiile art. 127 C. proc. civ. și cum Tribunalul Suceava, unde reclamanta este judecător, este instanță superioară competentă cu soluționarea căilor de atac formulate împotriva hotărârilor în materie civilă ale Judecătoriei Suceava, se declină competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț care a câștigat această competență de soluționare a cauzei prin sesizarea de către reclamantă cu cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Suceava competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 127 C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.".

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. reglementează o normă specială ce se aplică în situația în care una dintre părți, fie reclamant, fie pârât, este judecător la instanța competentă să judece cauza.

Fiind vorba despre o normă cu caracter special, ea este de strictă interpretare și nu poate fi supusă, prin urmare, unei interpretări extensive.

În cauză, se reține că reclamanta A. are calitatea de judecător la Tribunalul Suceava, iar nu la Judecătoria Suceava, care este instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată, motiv pentru care, într-o asemenea situație nu este incidentă ipoteza normei cuprinsă în art. 127 C. proc. civ.

Înalta Curte are în vedere Decizia nr. 7/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completele pentru soluționarea recursurilor în interesul legii și publicată în Monitorul Oficiul, Partea I nr. 461 din 22 iunie 2016, prin care s-a decis că sintagma "Instanța în care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

În considerentele acesteia, s-a arătat că interpretarea extensivă a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. contravine redactării restrictive a textului de lege, întrucât circumstanțiază atât persoanele care intră sub incidența normei, cum ar fi calitatea de reclamant a judecătorului, a procurorului, a asistentului judiciar sau a grefierului, cât și instanța vizată, care nu poate fi decât prima instanță.

De asemenea, s-a subliniat că interpretarea extensivă nu poate fi reținută și pentru că nu se poate anticipa exercitarea căii de atac în cauză, fiind posibil ca părțile să achieseze la hotărârea pronunțată sau aceasta să rămână definitivă prin neexercitarea căii de atac prevăzute de lege.

Totodată, s-a reținut că în situația în care pricina ar ajunge în cale de atac la instanța unde funcționează judecătorul, legea de procedură reglementează, prin dispozițiile art. 140 și următoarele C. proc. civ., instituția juridică a strămutării la care părțile au posibilitatea de a recurge în caz de bănuială asupra imparțialității judecătorilor pentru motive legate de calitatea părților.

Prin urmare, față de prevederile legale invocate, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Suceava.

Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.