ÎCCJ, Decizia nr. 28/2013

Asupra cererii de revizuire de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 1072 din 14 iunie 2012 a Judecătoriei Bacău, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 17477/180/2011,

a fost respinsă, ca nefondată, î

n temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza I C. proc. pen., plângerea petenților SC B.P. SRL și B.V. împotriva rezoluției procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 19/P/2007 emisă în data de 19 septembrie 2011.

În temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza a II-a C. proc. pen. a fost menținută rezoluția atacată.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați petenții să plătească fiecare câte 10 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

S-au reținut, în esență următoarele:

Prin rezoluția prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 19/P/2007 în temeiul art. 249, art. 11 pct. 1 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. b), d) C. proc. pen. s-a dispus:

- scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitului S.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective.

- neînceperea urmăririi penale față de numitul S.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 271 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspectul laturii obiective;

- neînceperea urmăririi penale față de numiții L.D., O.N. și J.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 246 C. pen., art. 26 raportat la art. 271 C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspectul laturii obiective;

- neînceperea urmăririi penale față de numitul S.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 271 C. pen. și art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspectul laturii obiective și a intervenit prescripția răspunderii penale;

- neînceperea urmăririi penale față de numitul L.L.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 246 C. pen., art. 26 raportat la art. 271 C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspectul laturii obiective și a intervenit prescripția răspunderii penale.

Pentru a dispune astfel procurorul a reținut următoarele:

La data de 1 iulie 1992 a fost înființată SC B.P. SRL cu sediul social în comuna G., județul Neamț, având ca unic asociat și administrator pe persoana vătămată B.V. La data de 20 iunie 1994 persoana juridică și-a deschis punct de lucru în municipiul B., situat pe str. R., județul Bacău.

În anul 1991, potrivit încheierii de autentificare din 1992, B.V. a dobândit imobilul apartament situat în Bacău, str. R. pentru care, în nume personal, a solicitat și obținut de la Primăria municipiului Bacău emiterea autorizației de construire din 13 aprilie 1993 având ca obiect „construire și închidere balcon la apartament-parte bloc”.

În anul 1994, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat în 1994 la Biroul Notarial Public M.L., B.V. a dobândit, împreună cu soția sa B.L. un imobil apartament situat în Bacău, str. R., pentru care în nume personal a solicitat și obținut de la Primăria municipiului Bacău emiterea autorizației de construire din 16 august 1994, având ca obiect „construire și închidere balcon la apartament-parte bloc”.

În același an SC B.P. SRL, prin reprezentant B.V. a solicitat și obținut de la Primăria Bacău emiterea autorizației de funcționare și profil activitate din 19 august 1994 pentru imobilul situat în B., str. R. județul Bacău și respectiv a autorizației din 26 iulie 1994 pentru imobilul situat în B., str. R., județul Bacău.

În anul 1995 societatea sus-menționată a solicitat și obținut de la Primăria municipiului Bacău emiterea autorizației de funcționare și profil activitate din 28 iulie 1995 pentru imobilul situat în Bacău, str. R., iar în anul următor societatea a solicitat și obținut autorizația din 3 mai 1996 pentru imobilul situat în Bacău, str. R.

Ulterior, B.V. a solicitat și obținut la data de 20 mai 1996 de la Primăria municipiului Bacău, autorizații de construire pentru extinderea ambelor imobile, având ca obiect „extindere spațiu comercial și amenajare acces din exterior”. Motivat de faptul că instituția a refuzat să îi elibereze originalul autorizației, sus-numitul a acționat Primăria municipiului Bacău în justiție, iar prin sentința civilă 131 din 12 decembrie 1997 pronunțată în Dosarul nr. 3424/1997 de Tribunalul Vrancea a fost obligată pârâta să elibereze în original autorizația de construire emisă la 20 ami 1996, reclamantului.

Prin hotărârea Consiliului Local din 1996, a fost concesionată către SC B.P. SRL o suprafață de 40 mp în fața apartamentelor nr. X, Y de pe str. R. din Bacău, iar societatea sus-menționată a executat lucrări de construire spațiu comercial neautorizate, cu depășirea suprafeței concesionate în fața apartamentelor amintite mai sus. Ca urmare a acestui fapt, n-au mai fost prelungite autorizațiile de funcționare și profil activitate din 28 iulie 1995 și respectiv din 3 mai 1996 emise pentru imobilele situate în Bacău, str. R., apartamentele nr. X și Y, cu atât mai mult cu cât au existat numeroase sesizări și reclamații de la locatarii blocului.

În acest sens, Primăria mun. Bacău a emis adresa din 16 septembrie 1996, către SC B.P. SRL comuna G., județul Neamț, prin care i se aducea la cunoștință că s-a dispus anularea autorizațiilor de funcționare și profil activitate din 28 iulie 1995 și respectiv din 3 mai 1996, revenirea spațiilor la destinația inițială, respectiv cea de locuit și eliberarea terenului de construcțiile anexe executate fără autorizație de construire.

În replică, SC B.P. SRL comuna G., județul Neamț, a solicitat instanței judecătorești recunoașterea legalității construcțiilor edificate, acțiune care a făcut obiectul Dosarului nr. 13603/1996 al Judecătoriei Bacău, dar care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 5483 din 11 iunie 1997.

În aceste condiții, prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată din 18 iunie 1997, reclamanta SC B.P. SRL comuna G., județul Neamț a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige Primăria municipiului Bacău să prelungească autorizațiile de funcționare și profil activitate din 28 iulie 1995 și respectiv din 3 mai 1996 emise pentru punctele de lucru din Bacău, str. R., apartamentele nr. X și Y sau eliberarea unor alte autorizații. Prin încheierea nr. 552 din 4 martie 1998 Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a dispus strămutarea judecării cauzei la Tribunalul Suceava, cauza fiind înregistrată la instanța respectivă sub nr. 2530/1998.

Prin sentința civilă nr. 695 din 2 iulie 1998 (irevocabilă prin decizia civilă nr. 99 din 29 aprilie 1999 a Curții de Apel Suceava) Primăria municipiului Bacău a fost obligată să prelungească autorizațiile de funcționare și profil activitate din 28 iulie 1995 și respectiv din 3 mai 1996 emise pentru punctele de lucru din Bacău, str. R., apratamentele nr. X și Y sau să elibereze alte autorizații de funcționare.

În cursul judecării procesului sus menționat, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 23 noiembrie 1998 la Biroul Notarial Public M.L. , B.V. și B.L. au vândut SC B.P. SRL, comuna G., județul Neamț spațiul comercial situat în Bacău, str. R. în suprafață de 120 mp construit în prelungirea apartamentelor X și Y.

Primăria municipiului Bacău a solicitat instanței de judecată anularea contractului de vânzare-cumpărare sus-menționat însă, prin sentința civilă nr. 269/2012 pronunțată de Judecătoria Târgu Secuiesc în Dosarul 1223/2001 a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă.

Prin adresa din 16 septembrie 1999, B.V. a solicitat Primăriei municipiului Bacău punerea în aplicare a hotărârii judecătorești din 2 iulie 1998 a Tribunalului Suceava, însă după intrarea acestui spațiu în proprietatea SC B.P. SRL comuna G., județul Neamț, societatea a fost somată să procedeze la efectuarea unor lucrări de modernizare, în conformitate cu noile cerințe de urbanism.

Societatea sus-menționată a întârziat efectuarea acestor lucrări de modernizare și abia prin cererea din 30 aprilie 2004 a depus documentația pentru obținerea autorizației de construire în vederea executării lucrărilor de „modernizare spațiu comercial”.

Prin adresa din 5 aprilie 2004, Primăria municipiului Bacău comunica SC B.P. SRL comuna G., județul Neamț faptul că, în conformitate cu legislația în vigoare, era necesar a fi completată documentația și de asemenea, că scopul eliberării certificatului de urbanism din 30 septembrie 2003 nu mai coincide cu propunerea făcută prin proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire, respectiv „refacere spațiu comercial pe o suprafață mai mare decât suprafața spațiului inițial”.

La scurt timp după primirea acestui răspuns, SC B.P. SRL comuna G., județul Neamț a formulat cerere de chemare în judecată prin care solicita obligarea Primarului municipiului Bacău (la acea dată S.D.) să elibereze autorizație de construire pentru spațiul comercial situat în municipiul Bacău, str. R.

Prin sentința civilă nr. 130 din 19 iulie 2004, Tribunalul Bacău a admis în parte acțiunea formulată către SC B.P. SRL comuna G., județul Neamț și a obligat Primarul municipiului Bacău să elibereze autorizație de construire pentru modernizarea spațiului situat în municipiul Bacău, str. R., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 23 noiembrie 1998.

Până la data acestei sentințe Primar al municipiului Bacău a devenit numitul S.R., care, prin dispoziția din 5 iulie 2004, a delegat pe viceprimarul O.N. să coordoneze, să îndrume și să răspundă de activitatea desfășurată de Direcțiile, Serviciile, Birourile și Compartimentele cuprinse în organigrama aparatului propriu și serviciilor publice de specialitate.

Motivat de faptul că SC B.P. SRL realizase lucrări de extindere a spațiului din municipiul Bacău, str. R., fără autorizație de construire, prin dispoziția din 3 septembrie 2004 Primarul municipiului Bacău a dispus demolarea extinderii nelegale.

Urmare acestei dispoziții, la data de 14 septembrie 2004, SC B.P. SRL comuna G., județul Neamț a formulat la Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ, o cerere de chemare în judecată a Primarului municipiului Bacău solicitând, între altele obligarea pârâtului să execute sentința civilă nr. 130 din 19 iulie 2004 a Tribunalului Bacău, anulare dispoziției din 3 septembrie 2004 și obligarea Primarului municipiului Bacău să execute decizia civilă nr. 99 din 29 aprilie 1999 a Curții de Apel Suceava.

Prin sentința civilă nr. 243 din 10 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalului Bacău în Dosarul nr. 8155/2004 (irevocabilă prin decizia civilă pronunțată de Curtea de Apel Bacău la data de 10 martie 2005 în Dosarul nr. 728/2005) s-a reținut că nu se poate reține nicio culpă în sarcina Primarului municipiului Bacău pentru neexecutarea sentinței civile nr. 130 din 19 iulie 2004 a Tribunalului Bacău, neconformității documentației cu actul de proprietate asupra terenului; totodată a fost admis capătul de cerere referitor la decizia civilă nr. 99 din 29 aprilie 1999 a Curții de Apel Suceava, aplicându-i-se conducătorului autorității administrative, în speță Primarului municipiului Bacău, sancțiunea amenzii către stat în cuantumul prevăzut la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 29/1990, respectiv 500 RON pe zi de întârziere/începând cu data de 2 iulie 1998 și până la îndeplinirea obligației.

Ulterior, B.V. a obținut încuviințarea executării sentinței civile nr. 130 din 19 iulie 2004 a Tribunalului Bacău prin Dosarul de executare nr. 45/2005, format la Biroul Executorului Judecătoresc D.D.

În data de 29 septembrie 2005, în baza somației din 15 septembrie 2005 emisă de către Biroul Executorului Judecătoresc D.D., pentru punerea în aplicare a sentinței civile nr. 130 din 19 iulie 2004 a Tribunalului Bacău, Primăria municipiului Bacău a emis autorizația de construire din 29 septembrie 2005 având ca obiect executarea lucrărilor de construire pentru modernizarea spațiului comercial existent, în suprafață de 120 mp, deținut în proprietate, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 23 noiembrie 1998.

Prin cererea din 21 februarie 2006 B.V. a solicitat Primăriei municipiului Bacău să elibereze autorizație de funcționare pentru spațiile comerciale ale SC B.P. SRL comuna G., județul Neamț din Bacău, str. R., întrucât Primăria municipiului Bacău nu a dat curs solicitării, prin adresa din data de 15 noiembrie 2006 a Biroului Executorului Judecătoresc C.F., s-a solicitat și obținut încuviințarea executării silite a titlului executoriu, sentința civilă nr. 695 din 2 iulie 1998 a Tribunalului Suceava, irevocabilă prin decizia civilă nr. 99 din 29 aprilie 1999 a Curții de Apel Suceava, conform încheierii din data de 23 noiembrie 2006 pronunțată de către Judecătoria Bacău în Dosarul 18360/2006.

Primăria municipiului Bacău a formulat contestație la executare, ce a făcut obiectul Dosarului 1245/180/2006 al Judecătoriei Bacău. Prin încheierea din data de 10 august 2007, instanța de judecată a admis cererea de suspendare a executării formulate de către Primăria municipiului Bacău, aceasta continuând să își producă efectele și în prezent, așa cum se reține și în sentința civilă cu nr. 5020 din 7 iunie 2011 a Judecătoriei Bacău, pronunțată în Dosarul nr. 3996/180/2010.

De menționat și faptul că prin această din urmă sentință a fost admisă excepția prescripției dreptului intimatei SC B.P. SRL comuna G., județul Neamț de a solicita executarea silită pe calea dreptului comun a sentinței civile nr. 695 din 2 iulie 1998 a Tribunalului Suceava, modificată prin decizia civilă nr. 99 din 29 aprilie 1999 a Curții de Apel Suceava și a fost anulată executarea silită însăși și toate actele de executare efectuate în Dosarul de executare nr. 266/2006 al Biroului Executorului Judecătoresc C.F.

Prin încheierea din data de 31 mai 2011 a Judecătoriei Bacău, pronunțată în Dosarul 5996/180/2010, s-a disjuns cererea reconvențională având ca obiect pretenții, formulată de către reclamanta-intimată SC B.P. SRL comuna G., județul Neamț prin administrator B.V. și reclamantul B.V. în contradictoriu cu pârâtul municipiului Bacău, prin Primar; S.R., de cererea principală având ca obiect contestație la executare, formându-se un dosar nou, respectiv cu nr. 8985/180 din 1 iunie 2011. Reclamanții SC B.P. SRL comuna G., județul Neamț și B.V. au solicitat obligarea municipiului Bacău, prin primar S.R., la plata în favoarea statului a unei amenzi civile de 500 RON sau după caz, de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi întârziere începând cu data de 25 decembrie 2006, de când a fost somat prin Biroul Executorului Judecătorec C.F. să execute obligația de eliberare a autorizațiilor de funcționare și profil activitate pentru spațiile comerciale ale SC B.P. SRL comuna G., județul Neamț din Bacău, str. R., apartamentele nr. X și Y și până la îndeplinirea efectivă a obligației. Pentru acest capăt de cerere, prin sentința civilă nr. 5492 din 21 iunie 2011, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat și l-a respins, motivând că reclamanții au obținut deja obligarea pârâtei la plata unei amenzi de 500 RON/zi întârziere începând cu data de 2 august 1998 și până la îndeplinirea efectivă a obligației prevăzute în cuprinsul sentinței civile nr. 695 din 2 iulie 1998 a Tribunalului Suceava prin sentința civilă nr. 243 din 10 decembrie 2004 pronunțată de către Tribunalul Bacău. Instanța a precizat faptul că la acea dată era în vigoare Legea nr. 29/1990, iar în prezent temeiul de drept indicat de către reclamanți este art. 24 din Legea nr. 554/2004, dar acest lucru nu este de natură să ducă la concluzia că ne aflăm în prezența unei alte cauze pentru că o astfel de interpretare ar permite condamnarea pârâtei de două ori pentru aceeași faptă, ceea ce contravine dispozițiilor art. 1201 C. civ.

SC B.P. SRL și B.V. au atacat la instanța de contencios administrativ dispoziția de demolare din 3 septembrie 2004 emisă de către Primarul municipiului Bacău privind desființarea lucrărilor de modernizare efectuate la spațiul comercial al societății, din Bacău, str. R., precum și somația din 3 august 2004, solicitând totodată obligarea Primarului municipiului Bacău, în solidar cu numitul S.R., la plata unor daune morale către recurenți.

Prin decizia nr. 954/2010 din data de 28 septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 2368/32/2006 (nr. vechi 1077/2006) de Curtea de Apel Bacău s-au respins recursurile recurenților-reclamanți SC B.P. SRL și B.V. ca nefondate, instanța reținând în considerentele hotărârii: „(...) instanța de fond a apreciat în mod just că sentința civilă nr. 130/2004 pronunțată de Tribunalul Bacău obligă primarul la emiterea autorizației de construire, însă cu specificarea precisă ca lucrările să se încadreze în limita spațiului care rezulta din contractul de vânzare-cumpărare din 23 noiembrie 1998 și să nu depășească lucrările inerente modernizării; or, somația prin care se ordonă sistarea lucrărilor avea la bază constatarea faptului că recurenții depășiseră suprafața pentru care aveau autorizație de funcționare, urmărind în fapt să extindă și să ocupe ilegal o suprafață de 39,73 mp din trotuarul aflat în proprietatea publică a municipiului. Folosirea autorizației ce permitea construcțiile de modernizare în limita spațiului deja existent, pentru a extinde spațiul comercial în dauna proprietății publice (trotuarul și strada fiind de uz și interes public) apare ca un fapt ilicit. În acest sens, reclamanții-recurenți au acționat fără să aibă la bază un drept recunoscut de lege, iar depășirea limitelor la care făcea referire hotărârea judecătorească pe care o invocă în susținerea cererii denotă intenția recurenților de a pune municipiul în fața faptului împlinit, săvârșind prin aceasta o ilegalitate (...). Intenția recurentelor de a depăși prin fraudă limitele autorizației la emiterea căreia a obligat instanța de judecată rezultă și din faptul că recurenții au încercat să ducă în eroare autoritățile cu privire la suprafața pentru care se cerea modernizarea, prin întocmirea unui act de dezmembrare (în 19 septembrie 2005), în urma căruia din suprafața totală de 120 mp menționată în contractul din anul 1998 s-a ajuns ca suprafețele dezmembrate din acesta să măsoare împreună suprafața totală de 163,04 mp (116,84 + 52,20 mp)”.

Cu prilejul audierii din data de 25 mai 2011 numitul B.V. a declarat următoarele: „În prima mea autorizație de construire având ca obiect extindere spațiu comercial și amenajare exterior pentru imobilul din municipiul Bacău, str. R. a fost aprobată pentru transformarea prin extindere a imobilelor spații din Bacău, str. R., apartamentele nr. X și Y. Ca urmare, apreciez că din momentul eliberării autorizației din 20 mai 1996 la care am făcut referire imediat mai sus, imobilele din Bacău, str. R., apartamentele nr. X și Y, precum și spațiul comercial construit în prelungirea acestora la parter formau un tot unitar”; acest lucru rezultă de altfel și din analiza planșei cuprinzând planul de amplasament și delimitare a bunului imobil aparținând SC B.P. SRL

Prin adresa înregistrată la Primăria municipiului Bacău din 7 octombrie 2004 SC B.P. SRL a solicitat „executarea hotărârilor judecătorești irevocabile: sentința civilă nr. 130/2004 a Tribunalului Bacău (care viza doar spațiul comercial în suprafață de 120 mp, proprietatea SC B.P. SRL, aflat în prelungirea apartamentelor X și Y aparținând soților B.); decizia civilă nr. 99/1999 a Curții de Apel Suceava (n.n. care viza apartamentele X, Y aparținând lui B.V. și B.L.)”. De asemenea, prin adresa înregistrată la Primăria municipiului Bacău din 21 februarie 2006 SC B.P. SRL a solicitat „eliberarea autorizației de funcționare pentru spațiile comerciale ale societății, din municipiului Bacău, str. R., conform deciziei civilă nr. 999 a Curții de Apel Suceava, sentința civilă nr. 243 din 10 decembrie 2004 a Tribunalului Bacău și sentința civilă nr. 130/2004 pronunțată de Tribunalul Bacău”.

Procurorul a reținut că

, solicitând punerea în executare a sentinței civile nr. 695 din 2 iulie 1998 irevocabilă prin decizia civilă nr. 99 din 29 aprilie 1999 a Curții de Apel Suceava, prin care Primăria municipiului Bacău fusese obligată să prelungească autorizațiile de funcționare și profil de activitate din 28 iulie 1995 și respectiv din 3 mai 1996 emise pentru apartamentele X și Y, precum și a sentinței civile nr. 130 din 19 iulie 2004 a Tribunalului Bacău, prin care a fost obligat Primarul municipiului Bacău să elibereze autorizație de construire pentru modernizarea spațiului situat în municipiului Bacău, str. R., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 23 noiembrie 1998 (în suprafață de 120 mp), în condițiile în care apartamentele X, Y și spațiul aflat în prelungirea acestora constituiau un tot unitar (care trebuia să îndeplinească condițiile cerute de lege pentru autorizare), a încercat, în fapt, să obțină autorizație de funcționare inclusiv pentru extinderea realizată în mod neautorizat, constatată ilegală prin decizia civilă nr. 954 din 28 septembrie 2010 de Curtea de Apel Bacău.

Procurorul a mai reținut că neexecutarea sentinței civile nr. 695 din 2 iulie 1998 (irevocabilă prin decizia civilă nr 99 din 29 aprilie 1999 a Curții de Apel Suceava) s-a datorat abuzului de drept al petentei SC B.P. SRL nefiind imputabilă Primarului municipiului Bacău care nu a dorit să exceadă cadrului legal privind eliberarea autorizațiilor, astfel încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sub aspectul laturii obiective.

Referitor la infracțiunile prevăzute de art. 246, 271 C. pen. sesizate de petentă, procurorul a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii obiective, față de împrejurarea că, intrând în concurs de calificare cu infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se aplică ultima normă incriminatoare, în virtutea principiului lex specialis generalibus derogant.

Pentru considerentele expuse mai sus procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale și fată de O.N. (viceprimar în perioada iulie 2004-iulie 2008), L.D. (viceprimar în perioada iulie 2008-până la zi), delegați, prin dispoziții ale Primarului municipiului Bacău în vederea aprobării, întocmirii, semnării și eliberării autorizațiilor de funcționare și profil activitate, precum și față de numita J.M. (director al Direcției Juridice și Administrație Locală din cadrul Primăriei municipiului Bacău în perioada iunie 2006-1 mai 2011) sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 246 și art. 26 raportat la art. 271 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspectul laturii obiective.

Rezoluția a fost atacată de către petenții SC B.P. SRL și B.V. la primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău în termenul prevăzut de art. 278 alin. (3) C. proc. pen.

Prin rezoluția primului procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, cu nr. 789/II/2/2011, plângerea a fost respinsă.

Pentru a dispune astfel, primul procuror a apreciat ca petentul a procedat la extinderea unui spațiu pentru care a existat anterior autorizație de construire emisă de către autoritățile competente, însă extinderea s-a efectuat faptic pe o suprafață mai mare decât cea autorizată, ulterior petenta nefiind de acord cu cele dispuse de autoritățile locale refuzând să se conformeze somațiilor și deciziilor ulterioare.

Prim procurorul a mai considerat soluția procurorului ca fiind legală și temeinică, bazată pe un raționament juridic corect reținut și nu se impune modificarea acesteia.

Împotriva rezoluției procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău în termenul prevăzut de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. au formulat plângere petenții, solicitând următoarele:

A criticat rezoluția din 7 februarie 2011 susținând că de la 23 noiembrie 2006, când a fost întocmit procesul-verbal de către executorul judecătoresc C.F., prin care s-a constatat refuzul Primarului municipiului Bacău S.R. și al domnului secretar al municipiului P.O.N., de a se pune în executare obligația de prelungire a autorizației funcționare sau de eliberare a altor noi autorizații de funcționare pentru imobilele spatii comerciale situate în municipiul Bacău, str. R., apartamentele nr. X-Y și până la data de 7 februarie 2011, când a fost dispusă rezoluția către domnul procuror, au trecut 4 ani, trei luni și 14 zile.

Raportat la data de întocmire a procesului-verbal constatare din 23 noiembrie 2006 de către executor judecătoresc C.F., se constată că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 246; art. 271 C. pen. art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 la 23 noiembrie 2011.

„Termenele de prescripție a răspunderii penale sunt: 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește

5 ani”. Cum fiecare faptă reclamată prevede închisoare mai mare de un an urmează să se constate că nelegală și netemeinică rezoluția din 7 februarie 2011 dispusă de către procuror, sub aspectul că nu este intervenită prescripția răspunderii penale pentru infracțiunile care fac obiectul cercetării, având ca obiect de plecare data de întocmire a procesului-verbal constatator din 23 noiembrie 2006 de către executorul judecătoresc C.F.

Prin raportarea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., nerespectarea/neexecutarea hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 C. pen., neglijență în serviciu, după caz, prevăzută de art. 249 alin. (1) sau alin. (2) C. pen., la infracțiunea continuă (continuată), prevăzută și pedepsită de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată a contenciosului administrativ, rezultă că fiecare infracțiune reclamată este în actualitate, fiind contemporană cu amenzile cominatorii care curg sine die pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației de a face, de către făptuitori.

Sub acest aspect, procurorul a

interpretat în mod greșit faptul că autorizațiile ar fi fost eliberate către SC B.P. SRL, întrucât nici una din aceste autorizații nu au fost transmise prin nici unul din mijloacele prevăzute de lege către SC B.P. SRL sau către administratorul B.V., după cum urmează:

- Nu s-au înaintat autorizațiile prin plic pe adresa de sediu a SC B.P. SRL din sat B., comuna G., județul Neamț;

- Nu s-au înaintat autorizațiile prin plic pe adresa punctului de lucru al SC B.P. SRL din municipiul Bacău, str. R.;

- Nu s-a efectuat nici o corespondență pe adresa de domiciliu pentru B.V. din municipiul Bacău, str. R.;

- Nu s-au comunicat autorizațiile de funcționare pe adresa executorului judecatoresc C.F. cu sediul în municipiul Bacău, str. T., spre a fi administrate la Dosarul de executare nr. 266/2006, care s-a format la acest executor în baza încuviințării executării de către Judecătoria Bacău.

A concluzionat că este un refuz de executare a obligației de către Primarul municipiului Bacău S.R. și de fiecare funcționar public, responsabil prin atribuțiile de serviciu cu îndeplinirea procedurii de întocmire, avizare și înaintare a autorizației de funcționare pentru a fi aprobate de către primarul S.R.

A solicitat să se constate ca obligația de a face este în contradictoriu cu Primarul municipiului Bacău S.R., motiv pentru care nu se poate apăra de răspundere penală primarul S.R., sub aspectul că ar fi delegat competența către alte persoane.

De asemenea, a solicitat să se constate că primarul nu a indicat pe vreo altă persoană anume căruia să îi fi trasat sarcina de a duce la îndeplinire obligația din titlul executor.

A mai susținut că în mod greșit s-a motivat de către procuror, că în cauza nu se pronunța pe infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 271 C. pen. sub aspectul că acestea ar fi absorbite de infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Nu exista text de lege care sa prevadă ca nu se pot urmări în comun infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 246, art. 271 C. pen., împreuna cu infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Sub acest aspect este evident că s-a urmărit prin rezoluția dispusă de către procuror, și în egală măsură de către procurorul ierarhic superior, ca prin ajungerea plângerii formulată împotriva rezoluției din 7 februarie 2011, dosarul să fie tergiversat în continuare prin remiterea dosarului spre completarea cercetărilor de către procurorul de caz, pentru a se pronunța și pe infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 246 și art. 271 C. pen.

A solicitat să se dispună începerea urmăririi penale pentru fiecare infracțiune în parte, în vederea întreruperii prescripției răspunderii penale care, este pe cale să se atingă pe motiv că în cadrul acestui dosar nu a fost dispusă începerea urmăririi penale împotriva niciuneia dintre infracțiunile care fac obiectul plângerii, deși sunt evidente faptele de abuz în serviciu, neexecutare/nerespectare a hotărârii judecătorești.

A apreciat că este un răspuns netemeinic și nefondat respingerea plângerii pentru tergiversare, care a făcut obiectul rezoluției din 25 ianuarie 2011 din Dosarul 139/II/1/2011.

S-a motivat de către primul procuror că Dosarul 19/P/2007, i-a fost repartizat spre soluționare domnului procuror R.C. abia Ia data de 1 noiembrie 2010. Dosarul 19/P/2007 a fost permanent în supravegherea domnului procuror R.C. pe toată durata în care s-a efectuat cercetarea penală, de către doamna subcomisar A.C. din cadrul I.P.J. Bacău.

Astfel, nu se poate retine motivația făcută de către domnul prim procuror, cum că de la data de 31 august 2010 și până la data de 7 februarie 2011, respectiv de 5 luni și 7 zile, nu s-ar fi încălcat prevederile imperative ale art. 64 lit. c) din Legea nr. 303/2004, în care se prevede că: „Lucrările repartizate unui procuror pot fi trecute altui procuror în următoarele condiții: lăsarea cauzei în nelucrare în mod nejustificat mai mult de 30 de zile.”

Aceeași situație s-a repetat și în perioada efectuării cercetărilor penale sub directa coordonare a prim procurorului, cu începere de la emiterea ordonanței din 24 martie 2011 cu nr. 527/II/2/2011, prin care a fost infirmată rezoluția nr. 19/P/2007 din 7 februarie 2011 și până la soluționarea cercetării penale prin rezoluția din 19 septembrie 2011.

Motivele din referatul întocmit de organul de cercetare penală și menținut de procuror, potrivit căruia actele de executare din Dosarul nr. 266/2006 al Biroului Executorului Judecătoresc C.F. ar fi fost anulate sau desființate, nu au mai fost menținute în vigoare, însă printr-o greșită interpretare a probelor din dosar se motivează rezoluția din 19 septembrie 2011, pe decizia 954 din 28 septembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

Astfel, se omite a se administra dovada ca pe toată perioada litigiului cu începere de la emiterea dispoziției de demolare din 3 septembrie 2004 și până la data de 28 septembrie 2010, dispoziția de demolare din 3 septembrie 2004, a fost suspendată prin încheiere de ședință executorie, irevocabilă, menținută în vigoare pe durata a cinci ani consecutivi, timp în care Primarul municipiului Bacău se poate apăra prin invocarea dispoziției de demolare.

Mai

mult decât atât, în decizia nr. 954/2010 a Curții de Apel Bacău, nu s-a prevăzut ce anume corp de proprietate nu ar fi fost legal edificat, nefiind efectuată nicio expertiză tehnică judiciară în acest sens, și neexistând un act administrativ emis de primar în care să se fi delimitat ce considera primarul ca nelegal edificat prin construire.

În drept, au fost invocate prevederile art. 278

1

C. proc. pen.

Petentul nu a prezentat înscrisuri noi și nici nu a propus spre administrare alte probe.

Analizând rezoluția atacată prin prisma motivelor invocate și pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, instanța a apreciat că actul de dispoziție al procurorului este legal și temeinic și în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge plângerea, ca nefondată și va menține rezoluția atacată.

S-a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită și apreciată de organele de urmărire penală și este confirmată de conținutul actelor premergătoare efectuate.

Nu există indicii temeinice ori probe care să determine convingerea rezonabilă că făptuitorii au săvârșit vreo acțiune sau inacțiune din conținutul constitutiv al infracțiunilor care au făcut obiectul plângerii ca act de sesizare.

Pe timpul cercetării judecătorești nu au fost descoperite fapte, ori împrejurări noi care să conducă la o altă soluție și care să nu fi fost cunoscute ori care să fi fost eludate de către organul de urmărire penală.

Probele au fost legal identificate, strânse și prelucrate, iar administrarea lor s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 200 și art. 202 C. proc. pen., atât în favoarea cât și în defavoarea făptuitorilor, în scopul aflării adevărului și pentru justa soluționare a cauzei.

II. Având în vedere soluția instanței și epuizarea căilor interne de atac, revizuentul B.V., în nume propriu și în calitate de administrator al SC B.P. SRL, a formulat cerere, în temeiul art. 34 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, împotriva statului român invocând:

- încălcarea art. 6 parag. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție constând în aceea că i s-a adus atingere dreptului de acces la o instanță și dreptul la respectarea bunurilor, prin refuzul înnoirii autorizației de funcționare și demolarea construcțiilor.

S-a solicitat suma de 868.355,76 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material suferit și 80.212 euro pentru cheltuielile de judecată în fața instanțelor interne și pentru cele efectuate în fața C.E.D.O.

C.E.D.O., prin hotărârea pronunțată la 21 februarie 2012, definitivă la 21 mai 2012, cu privire la cererea revizuentului a stabilit următoarele:

III. Prin cererea de revizuire formulată de petent, în nume propriu și în numele SC B.P. SRL, în temeiul art. 408

1

C. proc. pen. și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, la 28 decembrie 2012, acesta a solicitat desființarea în totalitate a sentinței penale nr. 1072 din 14 iunie 2012 a Judecătoriei Bacău, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 17477/180/2011, ca nelegală și netemeinică, cu reluarea judecății potrivit acțiunii în forma în care a fost precizată și completată cu începere de la cel mai vechi act de procedură efectuat în dosarul de fond.

Analizând cererea de revizuire în raport cu dispozițiile prevăzute de art. 408

1

C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererea revizuentului este inadmisibilă pentru considerentele ce urmează:

Raportând cererea formulată la prevederile art. 408

1

alin. (1) și (2) C. proc. pen., rezultă că aceasta respectă formal condițiile prevăzute de norma legală invocată, respectiv:

- printr-o hotărâre definitivă a C.E.D.O. s-a constatat încălcarea unui drept prevăzut de Convenție [în speță art. 6 parag. (1) și art. 1 din Protocolul nr. 1];

- cererea a fost formulată de persoana al cărui drept a fost încălcat, revizuentul B.V. având legitimitate procesuală activă;

- cererea de revizuire a fost introdusă în termenul de 1 an, expres prevăzut de lege, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii C.E.D.O., însă nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de textul de lege pentru revizuirea hotărârii atacate. În acest sens, legiuitorul a stabilit o condiție premisă și anume, că o hotărâre definitivă pronunțată într-o cauză în care C.E.D.O. a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale poate fi supusă revizuirii, dacă consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În cauză, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, deși cererea de revizuire a avut ca obiect o hotărâre pronunțată de o instanță penală, respectiv sentința nr. 1072 din 14 iunie 2012 a Judecătoriei Bacău, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 17477/180/2011, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 februarie 2012, definitivă la data de 21 mai 2012 nu constată încălcarea unui drept din Convenție în legătură cu modul de desfășurare a unui proces penal privitor la revizuent, ci aspecte ce țin de executarea unei hotărâri civile.

Așa cum rezultă din conținutul hotărârii pronunțate de instanța europeană, a avut loc încălcarea art. 6 parag. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, întrucât autoritățile locale nu au executat într-un termen rezonabil hotărârea definitivă din 29 aprilie 1999 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Or, raportând cererea de revizuire formulată în prezenta cauză la dispozițiile legale mai sus-menționate și la conținutul hotărârii C.E.D.O., se constată că, deși a existat un drept a cărei încălcare a fost constatată de C.E.D.O. într-o cauză civilă, consecințele grave ale acestei încălcări nu pot fi remediate prin revizuirea hotărârii pronunțate de o instanță penală.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte va respinge, în temeiul dispozițiilor art. 408

1

pct. 10 C. proc. pen., ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată, în temeiul art. 408

1

C. proc. pen., de revizuentul B.V., în nume propriu și ca administrator al SC B.P. SRL, împotriva sentinței penale nr. 1072 din 14 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Bacău, secția penală în Dosarul nr. 17477/180/2011.

Obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 februarie 2013.