ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
cererii de strămutare de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul acestei instanțe la data de 12 februarie 2013, petiționarul F.V.C. a
solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr.
6979/296/2008** al Curții de Apel Oradea, apreciind că există motive de
bănuială legitimă și că obiectivitatea și imparțialitatea judecătorilor ar
putea fi știrbită.
În motivarea
cererii petiționarul a arătat că există motive temeinice care să justifice
strămutarea judecării cauzei la o altă instanță pentru că la actuala instanță
se constată existența unei lipse de obiectivitate și de imparțialitate datorită
împrejurărilor cauzei, climatului în care se desfășoară procesul, a
mediatizării excesive a faptei pentru care a fost trimis în judecată, precum și
datorită dușmăniilor locale.
Pentru aceste
motive petiționarul consideră că strămutarea judecării cauzei la o altă
instanță egală în grad este imperios necesară pentru asigurarea unui proces
echitabil.
Din informațiile
solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. și comunicate de către Ministerul
Justiției rezultă următoarele:
Prin
rechizitoriul nr. 250/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a
fost trimis în judecată inculpatul F.V.C. pentru săvârșirea infracțiunii de
lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prevăzută de art. 189 alin. (2) C.
pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare sub nr.
6979/296/2008.
Prin sentința
penală nr. 381 din 12 aprilie 2010, Judecătoria Satu Mare a dispus condamnarea
petentului F.V.C. la pedeapsa de un an închisoare cu suspendare pentru săvârșirea
infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
Prin decizia
penală nr. 249/A din 9 decembrie 2010, tribunalul Satu Mare a admis apelul
Ministerului Public și a dispus majorarea pedepsei la 7 ani închisoare și
înlăturarea dispozițiilor art. 81 și urm. C. pen.
Împotriva
acestei decizii penale a formulat recurs inculpatul, cauza fiind trimisă spre
competentă soluționare Curții de Apel Oradea. Prin decizia penală nr. 18/R din
21 ianuarie 2011, Curtea de Apel Oradea a admis recursul declarat de inculpatul
și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Satu Mare.
Prin sentința
penală nr. 1167 din 2 noiembrie 2012, Judecătoria Satu Mare a dispus
condamnarea inculpatului F.V.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
Împotriva
acestei sentințe au formulat recurs atât Ministerul Public cât și inculpatul F.V.C.,
cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea. Până la soluționarea
cauzei, inculpatul F.V.C. a formulat cerere de strămutare a acesteia la o altă
instanță egală în grad apreciind că la curtea de Apel Oradea nu poate beneficia
de un proces echitabil.
Din
cercetările efectuate, Ministerul Justiției a constatat că o parte din motivele
invocate de către petent prin cererea de strămutare sunt parțial fondate, însă
consideră că la Curtea de Apel Oradea procesul penal se desfășoară cu
respectarea dispozițiilor procedurale care reglementează faza judecății
neexistând motive concrete care să determine strămutarea cauzei.
Înalta Curte,
examinând cererea de strămutare în raport cu motivele invocate și cu
informațiile comunicate de Ministerul Justiției consideră că în cauză, niciuna
dintre cerințele art. 5 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite.
În cazul unei
cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din
perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din
perspectiva celui interesat.
La acest
control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă,
independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în
discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat.
Curtea
Europeană a hotărât că în privința imparțialității obiective a judecătorului,
aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența
instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În raport de
cele expuse se constată că nu au fost evidențiate aspecte din care să rezulte
că imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită în cauza ce formează
obiectul Dosarului nr. 6979/296/2008** al Curții de Apel Oradea, că există
dușmănii locale, că ar exista vreun pericol de tulburare a liniștii publice ori
că una dintre părți ar avea vreo rudă sau afin, până la gradul IV inclusiv,
printre judecătorii, procurorii, asistenții judiciari sau grefierii instanței
și în consecință, se apreciază că temerile petentului F.V.C. nu sunt
justificate astfel încât, Înalta Curte va respinge ca nefondată cererea de
strămutare formulată de acesta.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R E Ș T E
Respinge ca
nefondată cererea formulată de petentui F.V.C. prin care solicită strămutarea
judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 6979/296/2008** al Curții
de Apel Oradea.
Obligă
petentui la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,
azi 22 mai 2013.