ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererile înregistrate pe rolul acestei instanțe la data de 23 noiembrie 2012 și completate ulterior prin cererile înregistrate în data de 28 ianuarie 2013, petiționarii R.A.G., R.N., R.B., R.F.V., V.S.M., M.O.I., J.R.D. și R.C.O. au solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2161/112/2007* al Tribunalului Bistrița-Năsăud, petiționarii R.A.G., J.R.D. și V.S.M., au solicitat strămutarea dosarului la o instanță mai apropiată de județul sau de domiciliile lor, deoarece nu pot fi vizitați de către familiile lor, nu pot participa la cursuri de calificare și ar putea fi mai ușor transportați la termenele de judecată, deoarece în prezent se află deținuți în Penitenciarul Gherla, iar petiționarii R.N., R.F.V.

și R.B., au solicitat același lucru pentru a se putea prezenta în instanță, arătând că nu au posibilități financiare pentru a se deplasa la Tribunalul Bistrița-Năsăud. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud a fost înregistrat Dosarul nr. 2161/112/2007*, prin rechizitoriul nr. 2/D/P/2007 al DIICOT din 21 septembrie 2007 - Biroul Teritorial Hunedoara prin care s-a dispus trimiterea în judecată a 49 de inculpați, printre care și inculpații R.A.G., R.N., R.B., R.F.V., V.S.M., M.O.I., J.R.D.

și R.C.O., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat ori aderare la un astfel de grup prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.; tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen.; furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen.; lovire prev. de art. 180 alin. (1) și (2) C. pen.; șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen.; ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.; dare și luare de mită, prev. de art. 254 și art. 255 C. pen.; denunțare calomnioasă prev. de art. 259 C. pen.; delapidare prev. de art. 215 1 alin. (1) și (2) C. pen.; fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.; evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, precum și infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În informațiile solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. și comunicate de către Curtea de Apel Cluj, se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precizându-se, totodată, că în cauză nu este incident, iar petiționarii nu au invocat vreunul dintre cazurile de strămutare prev. de art. 55 C. proc. pen., respectiv imparțialitatea judecătorilor de la Tribunalul Bistrița-Năsăud, pericolul tulburării liniștii publice sau existența vreunei relații de rudenie dintre vreo parte și un grefier, judecător sau procuror al tribunalului menționat. Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței. În cauză, niciuna dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu este întrunită, în sensul că motivele invocate de petiționari în sensul distanței lungi dintre localitatea unde se află instanța de judecată și domiciliul, respectiv locul de detenție unde se află aceștia, dificultățile materiale pe care le au și care ar putea determina imposibilitatea acestora de a se prezenta la termenele de judecată, nu se circumscriu cazurilor de strămutare prevăzute de articolul anterior amintit.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat. Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor. În speță, Înalta Curte constată că motivele invocate de petiționari nu se regăsesc în prevederile art. 55 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 și, în consecință, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă ca neîntemeiată. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca neîntemeiate, cererile formulate de petiționarii R.A.G., R.N., R.B., R.F.V., V.S.M., M.O.I., J.R.D. și R.C.O. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2161/112/2007* al Tribunalului Bistrița-Năsăud. Obligă petiționarii la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 4 februarie 2013. Procesat de GGC - GV