ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de

strămutare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererile înregistrate pe rolul acestei

instanțe la data de 23 noiembrie 2012 și completate ulterior prin cererile

înregistrate în data de 28 ianuarie 2013, petiționarii R.A.G., R.N., R.B.,

R.F.V., V.S.M., M.O.I., J.R.D. și R.C.O. au solicitat strămutarea judecării cauzei

ce formează obiectul Dosarului nr. 2161/112/2007* al Tribunalului

Bistrița-Năsăud, petiționarii R.A.G., J.R.D. și V.S.M., au solicitat

strămutarea dosarului la o instanță mai apropiată de județul sau de domiciliile

lor, deoarece nu pot fi vizitați de către familiile lor, nu pot participa la

cursuri de calificare și ar putea fi mai ușor transportați la termenele de

judecată, deoarece în prezent se află deținuți în Penitenciarul Gherla, iar

petiționarii R.N., R.F.V. și R.B., au solicitat același lucru pentru a se putea

prezenta în instanță, arătând că nu au posibilități financiare pentru a se

deplasa la Tribunalul Bistrița-Năsăud.

Verificând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Tribunalului

Bistrița-Năsăud a fost înregistrat Dosarul nr. 2161/112/2007*, prin

rechizitoriul nr. 2/D/P/2007 al DIICOT din 21 septembrie 2007 - Biroul

Teritorial Hunedoara prin care s-a dispus trimiterea în judecată a 49 de

inculpați, printre care și inculpații R.A.G., R.N., R.B., R.F.V., V.S.M., M.O.I.,

J.R.D. și R.C.O., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere/constituire a

unui grup infracțional organizat ori aderare la un astfel de grup prev. de art.

7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; tentativă la infracțiunea de omor calificat

prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.;

tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C.

pen.; furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e), g)

și i) și alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; vătămare

corporală prev. de art. 181 C. pen.; lovire prev. de art. 180 alin. (1) și (2)

C. pen.; șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen.; ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C.

pen.; dare și luare de mită, prev. de art. 254 și art. 255 C. pen.; denunțare

calomnioasă prev. de art. 259 C. pen.; delapidare prev. de art. 215

1

alin. (1) și (2) C. pen.; fals material în înscrisuri sub semnătură privată

prev. de art. 290 C. pen.; evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 241/2005, precum și infracțiunea de trafic de droguri de mare

risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În informațiile

solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. și comunicate de către Curtea de Apel

Cluj, se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a

solicitat, precizându-se, totodată, că în cauză nu este incident, iar

petiționarii nu au invocat vreunul dintre cazurile de strămutare prev. de art.

55 C. proc. pen., respectiv imparțialitatea judecătorilor de la Tribunalul

Bistrița-Năsăud, pericolul tulburării liniștii publice sau existența vreunei

relații de rudenie dintre vreo parte și un grefier, judecător sau procuror al

tribunalului menționat.

Potrivit art. 55

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea

unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în

cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită

împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există

pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin

până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții

judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, niciuna

dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu este întrunită, în sensul că motivele

invocate de petiționari în sensul distanței lungi dintre localitatea unde se

află instanța de judecată și domiciliul, respectiv locul de detenție unde se

află aceștia, dificultățile materiale pe care le au și care ar putea determina

imposibilitatea acestora de a se prezenta la termenele de judecată, nu se

circumscriu cazurilor de strămutare prevăzute de articolul anterior amintit.

În cazul unei cereri

de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din

perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din

perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de

strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului,

unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție

imparțialitatea judecătorului interesat.

Curtea Europeană a

hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele

au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței

europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În speță, Înalta

Curte constată că motivele invocate de petiționari nu se regăsesc în

prevederile art. 55 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr.

356/2006 și, în consecință, neexistând motive temeinice care să justifice

strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

neîntemeiate, cererile formulate de petiționarii R.A.G., R.N., R.B., R.F.V.,

V.S.M., M.O.I., J.R.D. și R.C.O. pentru strămutarea judecării cauzei ce

formează obiectul Dosarului nr. 2161/112/2007* al Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Obligă petiționarii

la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din

oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 4 februarie 2013.

Procesat de GGC - GV