ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3627/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3627/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând

asupra cauzei de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 94/S din

29 martie 2013 a Tribunalului Brașov în baza art. 334 C. proc pen. s-a dispus

schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor deosebit de grav în formă

continuată prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 176 alin. (1) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - 2 acte materiale - în tentativă

la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 176 alin.

(1) lit. a) C. pen.

În baza art. 20,

raportat la art. 174, 176 lit. a) C. pen., inculpatul H.F.C. a fost condamnat la

pedeapsa principala de 10 ani închisoare și pedeapsa complimentară constând în interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a ll-a, b) C. pen. pe o durata de

5 ani, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav.

S-a făcut aplicarea

art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din

pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 3

septembrie 2012 la zi.

În baza art. 350

C. proc pen., cu aplicarea art. 136, 143, 148 lit. f) C. proc. pen., s-a menținut

arestarea preventivă a inculpatului H.F.C.

S-a constatat

că partea vătămată V.M. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 14,

346 C. proc. pen., raportat la art. 1349 noul C. civ., inculpatul a fost obligat

să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență - Chirurgie Plastică, Reparatorie

și Arsuri, cu sediul în București, Calea G., sector 1, suma de 36.161 RON reprezentând

contravaloarea prestațiilor medico-sanitare acordate victimei V.M.

S-a constatat

că următoarele bunuri aflate la Camera de Corpuri constituie mijloace materiale

de probă și rămân atașate dosarului cauzei:

coletul nr. A1.

- plic hârtie ce conține cioburi de sticlă dintr-un borcan și un capac de borcan

de culoare roșie;

coletul nr. B1.

-chiloți de culoare roșie tăiați pe care se observă urme de ardere;

coletul nr. C1.

- colet ce conține o bluză din material tip jeans de culoare albastră, ruptă;

coletul nr. D1.

-pantaloni de culoare neagră tăiați, pe care se observă urme de ardere;

coletul nr. E1.

- pet de 0,5

I

conținând 200 ml de substanță cu aspect și

miros de ulei auto;

coletul nr. F1.

- plic hârtie ce conține o brichetă albastră;

coletul nr. G1.

- plic de hârtie ce conține o brichetă verde;

coletul nr. H1.

- sac din plastic de culoare neagră ce conține o pereche pantaloni și un tricou

material negru.

În baza art. 7

din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în

vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice

Judiciare, prelevare care se va realiza la eliberarea din penitenciar.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare

avansate de stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpatul H.F.C.

se afla într-o relație de concubinaj cu partea vătămată V.M., amândoi locuind în

imobilul părții vătămate, situat în municipiul Brașov, strada A.V., constând într-o

singură cameră. Această relație de-a lungul timpului a fost presărată cu scandaluri,

de mai multe ori vecinii fiind nevoiți să apeleze la organele de poliție, care s-au

deplasat la fața locului și l-au sancționat contravențional pe inculpat, care devenea

agresiv pe fondul consumului de alcool.

În ziua de 02

septembrie 2012, în jurul orelor 15:00, inculpatul H.F.C. se afla împreună cu partea

vătămată V.M. în locuința mai sus menționată. La un moment dat a izbucnit o ceartă

care a durat aproximativ 10 minute, partea vătămată îi reproșa inculpatului că are

legături extraconjugale iar inculpatul, care nervos și în ușoară stare de ebrietate

după consumul unui pet de 2

L

de bere și care se afla în

picioare lângă masă și repara un demaror a aruncat cu un borcan plin de benzină

spre partea vătămată, care se afla în mijlocul camerei, în picioare; conținutul

acelui borcan i s-a vărsat acesteia pe piept și i s-a prelins în jos pe haine iar

borcanul s-a lovit de pământ și s-a spart.

Partea vătămată

i-a cerut să înceteze, să nu facă vreo prostie, dar inculpatul a luat o brichetă

și a început să se joace cu ea, încercând s-o aprindă, timp în care a continuat

să-i adreseze vorbe urâte amenințând-o că dacă nu tace din gură o va lovi, a încercat

de mai multe ori să-și aprindă o țigară cu bricheta, partea vătămată observând scânteile

care sar l-a întrebat cu reproș dacă vrea să-i dea foc, inculpatul spunând într-una

amenințător „dacă nu taci din gura....", fără a-și verbaliza ideea.

La un moment dat,

scânteile produse de inculpat după mai multe încercări au aprins hainele părții

vătămate stropite cu benzină, hainele M.V. au suferit o combustie intenționată,

victima începând să strige după ajutor încercând să-și tamponeze hainele cu o bluză

pentru a stinge focul. Inculpatul privea partea vătămată care ardea, fără a interveni

în primele momente în nici un fel pentru a stinge hainele acesteia și a-i acorda

ajutor. Văzând că aceasta i-a solicitat ajutorul, la un moment dat a împins victima

spre pat și a luat plapuma de pe pat aruncând-o peste victima care țipa tare „Ajutor,

săriți oameni buni, poliția, ajutor".

Martora N.M. alertată

de strigătele părții vătămate s-a îndreptat spre locuința menționată și a încercat

să intervină pentru a o salva, bătând puternic în ușă, a așteptat un timp, inculpatul

i-a deschis ușa, martora a simțit fumul puternic și l-a întrebat pe inculpat ce

a făcut, de ce a dat foc. Inculpatul H.F.C. a încercat îndepărtarea forțată a martorei

din ușa locuinței, dorind s-o închidă.

Martora N.M. a

forțat ușa, a intrat în cameră, a observat-o pe victimă lângă chiuvetă, hainele

acesteia arzând cu jăratic, în timp ce victima se chinuia să stingă focul cu pumnii

lovindu-se peste haine. În timp ce-l admonesta pe inculpat, care privea detașat

evenimentul, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, acesta i-a spus martorei „babo

ce te bagi, că dacă mă superi îți dau și ție foc".

Martora a luat-o

pe partea vătămată de o mână și a încercat s-o tragă afară din cameră pe hol, inculpatul

H.F.C. a încercat readucerea victimei în interior trăgând-o de cealaltă mână, însă

martora a reușit însă scoaterea victimei din locuință și a alertat organele de poliție,

pompierii și salvarea prin apel de pe telefonul mobil la 112.

În scurt timp

la fața locului s-au deplasat pompierii, martora a coborât victima la etajul inferior,

la un moment dat inculpatul a coborât și în fața martorei N. și a altui vecin L.D.

a lovit cu piciorul victima aflată întinsă în stare de șoc afirmând „uite, ți-am

dat foc și am scăpat de tine".

Martora a însoțit

victima până la parter deoarece sosise salvarea, inculpatul a apărut și el și a

afirmat „Am dat foc și uite dacă mă supăr, dau foc la tot blocul, și ce dacă".

Partea vătămată

a suferit arsuri de grad

II

- III pe mai mult de 50% din

suprafața corporală (gât, torace, abdomen, coapse, zona lombară, membre superioare)

posibil prin incendiere, necesită 70 -90 de zile de îngrijiri medicale dacă nu apar

complicații, agresiunile punând în pericol viața părții vătămate.

Reținând vinovăția

inculpatului, în baza probelor administrate în cauză, instanța de fond l-a condamnat

pe acesta la pedeapsa arătată mai sus cu executare în regim de detenție.

Sub aspectul laturii

civile, instanța a constatat că partea vătămată V.M. nu s-a constituit parte civilă

în cauză.

În baza art. 14,

346 C. proc. pen. raportat la art. 1349 noul C. civ. inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică Reparatorie

și Arsuri cu sediul în București, Calea G., sector 1 suma de 36.161 RON reprezentând

contravaloarea prestațiilor medico-sanitare acordate victimei V.M.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel:

- Parchetul de

pe lângă Tribunalul Brașov, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării

pedepsei aplicate inculpatului, fapta săvârșită de inculpat fiind o infracțiune

gravă, contra vieții, iar pedeapsa aplicată de instanța de fond nu satisface cerințele

art. 72 și 52 C. pen., solicitând majorarea cuantumului pedepsei aplicate;

- inculpatul,

solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere modalitatea

și împrejurările în care a săvârșit infracțiunea, este la prima confruntare cu legea

penală și o participație importantă a avut și victima, care nu-l lăsa în pace, fiind

geloasă, astfel că, din întâmplare, s-a petrecut fapta, pe care o regretă.

Prin decizia penală

nr. 70/AP din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori, a fost respinse apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Brașov și de inculpatul H.F.C. împotriva sentinței penale nr. 94/S din 29

martie 2013 a Tribunalului Brașov.

În baza art. 383

alin. (2) C. proc. pen. a fost dedusă în continuare arestarea preventivă a inculpatului,

începând cu data de 29 martie 2013 până azi, 18 iunie 2013 și menținută starea de

arest a acestuia.

Inculpat a fost

obligat pe să plătească statului 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din

care onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, s-a dispus a

fi avansat din fondul Ministerului Justiției, iar celelalte cheltuieli au rămas

în sarcina statului.

Pentru a decide

astfel instanța de control judiciar a reținut că fapta comisă de inculpat, împrejurările

săvârșirii ei și vinovăția acestuia au fost corect stabilite de prima instanță,

găsindu-și corespondent în probele administrate în cauză.

Referitor la pedeapsă,

s-a reținut că a fost bine individualizată, atât ca întindere cât și ca modalitate

de executare, instanța de fond ținând seama de toate criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen., pe care Ie-a aplicat în mod just.

Astfel, au fost

avute în vedere atât circumstanțele reale ale săvârșirii faptei (limitele de pedeapsă

prevăzute de lege, pericolul social crescut al faptei, inculpatul punând în pericol

viața concubinei sale), cât și circumstanțele personale ale inculpatului, care,

deși nu a recunoscut starea de fapt reținută în actul de sesizare al instanței,

nuanțând modul de desfășurare a faptei, punând accentul pe starea de provocare la

ceartă a victimei, a regretat faptul că din greșeală, lovind borcanul cu benzină,

a stropit-o puțin pe concubina sa, care apoi, de la o scânteie a unei brichete,

a luat foc menționând și că, se află la prima confruntare cu legea penală.

De altfel, chiar

și partea vătămată a susținut că între părți a existat o ceartă de circa 10 minute,

reproșându-i inculpatului că are relații extraconjugale, acesta adresându-i cuvinte

urâte și îi spunea să nu se mai certe cu el, să tacă. Partea vătămată a declarat

că, în timp ce inculpatul dorea să-și aprindă o țigară cu o brichetă, o scânteie

i-a aprins hainele.

Nu se impune majorarea

pedepsei aplicate inculpatului, fapta fiind săvârșită pe fondul relațiilor tensionate

dintre părți, din probele testimoniale administrate în cauză rezultând că aceștia

au avut mai multe certuri, datorate geloziei și problemelor financiare, astfel că

apelul parchetului este nefondat.

În același timp,

având în vedere gravitatea faptei comise de inculpat, care și-a incendiat concubina,

punând în pericol viața acesteia, cauzându-i leziuni care au necesitate 70-90 de

zile de îngrijiri medicale, ținând cont și de scopul pedepsei potrivit dispozițiilor

art. 52 C. pen., nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului,

astfel cum a solicitat acesta în motivele de apel.

Împotriva acestei

decizii inculpatul H.F.C. a declarat, în termen legal, recursul de față, prin care,

invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., a solicitat o reindividualizare a pedepsei în sensul reducerii cuantumului

acesteia, apreciind că pedeapsa stabilită este prea mare.

Examinând recursul

declarat de inculpatul H.F.C. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele

considerente:

În cauză, se observă

că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori, la 18 iunie 2013 , deci ulterior intrării în vigoare (pe

15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor

de recurs prevăzute în art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., astfel cum

acestea au fost modificate prin actul normativ menționat.

Prin Legea

nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri

de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse

în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al

art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea

cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin

intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni

de drept.

Critica inculpatului,

vizând reindividualizarea pedepsei, nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., neputând fi

examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, text de lege care, în

realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat

de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost de asemenea modificat, stabilindu-se

că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte

limite decât cele prevăzute de lege și reglementându-se, așadar, un caz de casare

exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul

aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.

Față de considerentele

expuse, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atactă în raport

cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența

altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul

declarat de inculpatul H.F.C. împotriva deciziei penale nr. 70/AP din 18 iunie 2013

a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, să fi respins,

ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de de 600 RON, din care suma de 300 RON reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul H.F.C. împotriva deciziei penale nr. 70/AP din 18

iunie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 3 septembrie

2012 la 20 noiembrie 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică 20 noiembrie 2013.