ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3521/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 1019 din data de 19 decembrie 2011, Tribunalul București, secția I penală, a disjuns cauza în ceea ce îl privește pe inculpatul C.I.C. și a dispus formarea unui nou dosar. A admis cererile de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, în ceea ce îi privește pe inculpații I.D. și S.I.L., formulate de reprezentantul Ministerului Public, în ceea ce îl privește pe inculpatul I.D., din infracțiunile prev. de art. 2 alin. (2) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1), (2) și art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, prima cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În temeiul art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul I.D. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 86 1 C. pen. în referire la art. 83 C. pen., a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 254 din 04 martie 2009 a Tribunalului București, secția I penală (definitivă prin neapelare la data de 17 martie 2009), urmând ca inculpatul să execute alăturat cele două pedepse, în final 8 (opt) ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 320 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, faptă comisă în stare de recidivă postcondamnatorie. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 86 C. pen. în referire la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 254 din 04 martie 2009 a Tribunalului București, secția I penală (definitivă prin neapelare la data de 17 martie 2009), urmând ca inculpatul să execute alăturat cele două pedepse, în final 4 (patru) ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului (aflat sub puterea M.A.P. nr. 282/UP din 21 octombrie 2011 emis de Tribunalul București, secția I penală în Dosarul nr. 67908/3/2011).

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus durata reținerii și arestării preventive de la data de 20 octombrie 2011 la zi.

În fapt, s-au reținut următoarele: Pornind de la denunțul numitului T.A.F., organele de urmărire penală cu atribuții pe linia prevenirii și combaterii traficului și consumului ilicit de droguri, au instrumentat dosarul penal, constatând că, în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpata S.I.L., în data de 05 octombrie 2011, a vândut cantitatea de 0,06 grame heroină în amestec cu cofeină și paracetamol, pentru suma de 100 RON, colaboratorului cu nume de cod „R.M."; în data de 06 octombrie 2011, prin intermediul numitului M.W.I., zis „M.", a vândut aceleiași persoane, pentru suma de 100 RON, cantitatea de 0,09 grame heroină în amestec cu cofeină și paracetamol; în data de 10 octombrie 2011, pentru suma de 100 RON, a vândut cantitatea de 0,08 grame heroină și cofeină, aceluiași colaborator cu nume de cod „R.M."; la data de 20 octombrie 2011, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, au fost găsite 16 punguțe ce conțineau cantitatea de 1,49 grame heroină, deținută fără drept, atât pentru consum propriu, cât și în vederea vânzării.

De asemenea, în cadrul aceluiași dosar penal, s-a constatat că inculpatul I.D., la data de 14 octombrie 2011, a vândut colaboratorului cu nume de cod „R.M.", pentru suma de 100 RON, cantitatea de 0,08 grame heroină și cofeină; la data de 20 octombrie 2011, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, au fost găsite 16 punguțe ce conțineau cantitatea de 1,49 grame heroină, deținută iară drept j atât pentru consum propriu, cât și în vederea vânzării. Heroina (drog de mare risc) face parte din Tabelul nr. I, anexă la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. În drept, în cazul inculpatului I.D., faptele descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1), (2) (trafic ilicit de droguri de mare risc) și art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 (deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept), prima cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În drept, în cazul inculpatei S.I.L., faptele descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1), (2) (trafic ilicit de droguri de mare risc) și art. 4 alin. (1), (2) (deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept) din Legea nr. 143/2000, prima cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Astfel, instanța a apreciat cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de reprezentantul Ministerului Public, potrivit art. 334 C. proc.

pen., ca întemeiate, deoarece - pe de o parte - definiția fiecăreia dintre cele două infracțiuni este dată de alin. (1) al art. 2 sau al art. 4 din Legea nr. 143/2000, după caz, iar - pe de altă parte - în cazul inculpatului I.D., cele 16 punguțe descoperite la percheziția domiciliară erau destinate nu numai consumului propriu, ci și vânzării - acțiune ilicită care, alături de cea de vânzare din data de 14 octombrie 2011, descriu o rezoluție infracțională unică și impun aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. față de infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000. Mijloacele de probă care reflectă, coroborat, potrivit art. 62 și urm. din C. proc. pen., aspectele reținute, sunt reprezentate de cele administrate în faza de urmărire penală, în baza cărora inculpatul R.M.P.

a dorit să fie judecat prin aplicarea procedurii „Judecata în cazul recunoașterii vinovăției ". Instanța a reținut - în acord cu art. 320 1 alin. (4) C. proc. pen. - că, din probele administrate, rezultă că faptele inculpaților sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana lor pentru a permite stabilirea de pedepse.

Esențiale pentru formarea convingerii instanței sunt: procesele-verbale de efectuare a cumpărărilor autorizate și planșele foto anexate cu procesele-verbale de redare a declarațiilor colaboratorului cu nume de cod „R.M."; procesele-verbale de redare a înregistrărilor în mediul ambiental; procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare; procesele-verbale de redare a convorbirilor/comunicărilor telefonice; Rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. 144411/2011, nr. 144412/2011, nr. 144515/2011, nr. 144562/2011 și nr. 144563/2011 ale Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor; procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere; declarațiile martorilor F.C.C., M.M.S.; declarațiile învinuiților M.W.I.

și P.P.Ș.; declarațiile inculpaților I.D. și S.I.L. - de recunoaștere constantă a săvârșirii faptelor de care sunt acuzați, despre care au afirmat că le regretă. Faptele prevăzute de legea penală au fost săvârșite de inculpați cu vinovăție și prezintă fiecare în parte gradul de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care instanța a dispus condamnarea inculpaților. Cât privește forma de vinovăție, instanța identifică intenția directă - descrisă de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. - și anume, infractorii au prevăzut rezultatele faptelor lor, urmărind producerea lor prin săvârșirea acestora.

La stabilirea și aplicarea fiecărei pedepse, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor, prev. de art. 72 alin. (1) C. pen., și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială/legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Așadar, în cazul ambilor inculpați, instanța a reținut că limitele de pedeapsă fixate în legea specială (reduse cu o treime) sunt închisoare de la 6 ani și 8 luni la 13 ani și 4 luni și interzicerea unor drepturi, respectiv închisoare de la 1 an și 4 luni la 3 ani și 4 luni; faptele comise au un pericol social relativ ridicat; cantitățile de drog de mare risc deținute tară drept - 0,06 grame heroină, cofeină și paracetamol; 0,09 grame heroină, cofeină și paracetamol; 0,08 grame heroină și cofeină; 0,09 grame heroină, cofeină și paracetamol - au fost mici și în amestec cu alte substanțe.

În plus, în cazul inculpatului I.D., a reținut că acesta este în vârstă de 27 de ani, are ca studii 3 clase, nu are ocupație, nu este căsătorit, dar are o relație de concubinaj cu inculpata S.I.L., și recidivist - a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin Sentința penală nr. 254 din 04 martie 2009 a Tribunalului București, secția I penală (definitivă prin neapelare la data de 17 martie 2009), a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere conform art. 86 1 - 86 2 C. pen., pe un termen de încercare de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000. Rezultă astfel că prezentele infracțiuni au fost comise în termenul de încercare, ce urma să expire abia la 16 martie 2015. Mai mult, inculpatului i-au fost aplicate și două sancțiuni administrative, de 100 RON fiecare (Dosar nr. 651D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

și Dosar nr. 7858/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 București). De asemenea, în cazul inculpatei S.I.L., a reținut că aceasta este în vârstă de 24 de ani, nu are studii, nu are ocupație, nu este căsătorită, dar are o relație de concubinaj cu inculpatul I.D., are un copil în vârstă de 7 ani (minorul S.V.M.), cu probleme de sănătate (după cum rezultă din actele medicale depuse la dosar), și nu este cunoscută cu antecedente penale. Față de cele ce preced, pentru inculpat a reținut aplicabilitatea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a), d) C. pen., iar pentru inculpată aplicabilitatea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a), d), alin. (3) C. pen.

Instanța nu a aplicat nici un spor de pedeapsă în urma aplicării regulilor privind concursul material de infracțiuni. Cât privește modalitatea de executare a pedepselor, instanța a apreciat că pentru inculpat se impune executarea pedepsei închisorii în regim de detenție, în spiritul art. 52 C. pen., dar pentru inculpată nu este necesar acest lucru, reeducarea ei putând fi realizată în condițiile art. 86 1 și urm. din C. pen. - mai precis, consideră că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpată și, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârși infracțiuni. Pentru realizarea acestui deziderat, a încredințat supravegherea sa Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

La stabilirea pedepselor accesorii, instanța a ținut cont de strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept, potrivit C.A.D.O.L.F. și hotărârilor C.E.D.O. în materie (Cauza Sabou și Pîrcăiab contra României). Natura, modalitatea săvârșirii faptelor și circumstanțele personale ale inculpaților relevă existența unei nedemnități numai în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat). Instanța a reținut aceleași criterii la stabilirea pedepsei complementare pentru inculpat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul I.D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Un prim motiv de apel al inculpatului I.D. privește schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În opinia apărării inculpatul I.D. are calitatea de complice și nu de autor în ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în condițiile în care a condus-o pe concubina sa S.I.L. cu mașina pentru ca aceasta să se întâlnească cu investigatorul sub acoperire. De asemenea apărarea a solicitat să se constate că nu a existat o înțelegere prealabilă a inculpatului I.D.

cu colaboratorul cu nume de cod R.M., pentru a-i vinde acestuia droguri. Apărarea a mai susținut că o parte din cantitatea de droguri, respectiv 1,49 grame heroină, era destinată consumului propriu al inculpatului I.D., iar o altă parte, vânzării, ce urma să fie realizată de coinculpata S.I.L. Un al doilea motiv de apel privește reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului I.D., în sensul aplicării unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare, ca și în cazul coinculpatei S.I.L. Prin Decizia penală nr. 216 din 06 august 2012, Curtea de Apel București, secția I penală a admis apelul declarat de inculpatul I.D. împotriva Sentinței penale nr. 1019 din 19 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 71963/3/2011, a desființat, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând în fond: În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 320 1 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul I.D. zis „D." la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 86 cu referire la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 254 din 04 martie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute alăturat cele două pedepse, în final 6 ani închisoare. În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) și art. 320 1 C. proc.

pen. a condamnat pe inculpatul I.D. la pedeapsa de 8 luni închisoare. În baza art. 86 cu referire la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 254 din 04 martie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute alăturat cele două pedepse, în final 3 ani și 8 luni închisoare. În conformitate cu art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

după executarea pedepsei principale. A făcut, în cauză, aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Curtea de apel a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția acestuia de la 20 octombrie 2011 la zi, menținând și celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate cât și sub toate aspectele conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele: Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul I.D. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen. S-a constatat, de asemenea, că inculpatul I.D. a fost de acord cu schimbarea încadrării juridice solicitată de către procurorul de ședință, prin reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. cu privire la infracțiunea prev. de art. 1 și 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, solicitând aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. În acest context, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în condițiile în care susținerea apărării nu este în concordanță cu probele administrate în cursul urmăririi penale, este neîntemeiată.

În schimb, Curtea a constatat, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., că pedepsele de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată și respectiv, 8 luni pentru infracțiunea de deținere tară drept de droguri de mare risc pentru consum propriu, prin reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., corespund scopului înscris în art. 52 C. pen. La reindividualizarea pedepselor în raport de circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., Curtea a avut în vedere modalitatea de săvârșirea a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată cât și faptul că inculpatul I.D. este consumator de droguri de aproximativ 10 ani, potrivit declarației acestuia.

Curtea a reținut, potrivit art. 86 C. pen. că, în urma revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 254 din 04 martie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin neapelare, pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare va contribui la realizarea scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpatul I.D. De asemenea, Curtea, în raport de natura și gravitatea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a aplicat inculpatului I.D. pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 C. pen., respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pe de o parte. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, pe de altă parte, inculpatul I.D., fiecare învederând în sens contrar, motivul de recurs prev. de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., cu privire la faptul că nu au fost just aplicate criteriile de individualizare a pedepsei de către instanța de apel, făcându-se o greșită interpretare a dispozițiilor art. 72 C. pen., parchetul învederând că s-au aplicat pedepse prea mici de către instanța de apel, ignorându-se că inculpatul a fost condamnat pentru trafic și consum de droguri de mare risc, infracțiuni săvârșite în termenul de încercare al condamnării pentru fapte de același gen, iar inculpatul, că pedepsele aplicate de prima instanță ar fi prea mari, și că, în orice caz, nu s-a reținut și circumstanța atenuantă de la art. 74 lit. c) C. pen.

Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile declarate, pe de o parte, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, pe de altă parte, de inculpatul I.D. sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru cele ce succed: Instanța de apel, uzând de argumentele factuale rezultate din probatoriul administrat și cu o argumentare juridică pertinentă, a reținut o corectă situație de fapt, corespunzătoare unei încadrări juridice adecvată stării de fapt prezentate în actul de inculpare și reținută și de către instanța de fond, precum și dispozițiilor legale aplicabile speței.

În ce privește individualizarea pedepselor, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., Înalta Curte reține că în cauză s-au avut în vedere dispozițiile părții generale ale Codului penal cu privire la pluralitatea de infracțiuni - infracțiunea continuată, precum și cu privire la recidivă, recurentul inculpat fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin Sentința penală nr. 254 din 04 martie 2009 a Tribunalului București - Secția I Penală (definitivă prin neapelare la data de 17 martie 2009), a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere conform art. 86 1 - 86 2 C. pen., pe un termen de încercare de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, rezultând astfel că prezentele infracțiuni au fost comise în termenul de încercare ce urma să expire abia la 16 martie 2015, fund avute în vedere și dispozițiile privind concursul de infracțiuni.

Au fost avute în vedere limitele de pedeapsă fixate în dispozițiile legii speciale privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, gradul de pericol social al faptelor comise, dedus din natura și cantitatea drogului traficat precum și din răspândirea acestor substanțe ce creează dependență și pot avea efect letal, persoana inculpatului și alte împrejurări, care au ca efect reducerea limitelor de pedeapsă sau care atenuează răspunderea penală, respectiv art. 320 C. proc. pen. - prin a cărui aplicare a fost valorificată atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptelor penale, respectiv circumstanțe atenuante facultative judiciare, potrivit art. 74 alin. (2) C. pen., cărora li s-a dat eficiență potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

Ca atare, punând în balanță aceste aspecte, cât și circumstanțele personale ale recurentului inculpat, instanța de control judiciar apreciază că sancțiunile penale aplicate de instanța de apel sunt apte pentru a asigura reeducarea și realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul I.D. Împotriva Deciziei penale nr. 216 din 06 august 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. În temeiul art. 385 9 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc.

pen., se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului I.D., durata reținerii și arestării preventive de ia 20 octombrie 2011 la 31 octombrie 2012. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până Ia prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul I.D. împotriva Deciziei penale nr. 216 din 06 august 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului I.D., durata reținerii și arestării preventive de la 20 octombrie 2011 la 31 octombrie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM