ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3521/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3521/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1019 din data de 19

decembrie  2011, Tribunalul București, secția I penală, a disjuns cauza în ceea

ce îl privește pe inculpatul C.I.C. și a dispus formarea unui nou dosar.

A admis cererile de

schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, în ceea ce îi

privește pe inculpații I.D. și S.I.L., formulate de reprezentantul Ministerului

Public, în ceea ce îl privește pe inculpatul I.D., din infracțiunile prev. de

art. 2 alin. (2) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, fiecare cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen. și ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în

infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1), (2) și art. 4 alin. (1), (2) din Legea

nr. 143/2000, prima cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiecare cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

În temeiul art. 2

alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea

traficului și consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1)

lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat

pe inculpatul I.D. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată și

în stare de recidivă postcondamnatorie. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata

executării pedepsei principale.

A făcut aplicarea

art. 65 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă

complementară, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 86

1

C. pen. în referire la art. 83 C. pen., a revocat suspendarea executării sub

supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin

Sentința penală nr. 254 din 04 martie 2009 a Tribunalului București, secția I

penală (definitivă prin neapelare la data de 17 martie 2009), urmând ca

inculpatul să execute alăturat cele două pedepse, în final 8 (opt) ani

închisoare.

A făcut aplicarea

art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă

accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 4

alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 320 alin.

(7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc

pentru consum propriu, fără drept, faptă comisă în stare de recidivă

postcondamnatorie.

A făcut aplicarea

art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă

accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86 C.

pen. în referire la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea executării sub

supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin

Sentința penală nr. 254 din 04 martie 2009 a Tribunalului București, secția I

penală (definitivă prin neapelare la data de 17 martie 2009), urmând ca inculpatul

să execute alăturat cele două pedepse, în final 4 (patru) ani închisoare. A

făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele

aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 8

(opt) ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi.

A făcut aplicarea

art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă

accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350

C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului (aflat sub

puterea M.A.P. nr. 282/UP din 21 octombrie  2011 emis de Tribunalul București,

secția I penală în Dosarul nr. 67908/3/2011).

În temeiul art. 88 C.

pen. a dedus durata reținerii și arestării preventive de la data de 20

octombrie  2011 la zi.

În fapt, s-au reținut

următoarele:

Pornind de la

denunțul numitului T.A.F., organele de urmărire penală cu atribuții pe linia

prevenirii și combaterii traficului și consumului ilicit de droguri, au

instrumentat dosarul penal, constatând că, în baza unei rezoluții infracționale

unice, inculpata S.I.L., în data de 05 octombrie  2011, a vândut cantitatea de

0,06 grame heroină în amestec cu cofeină și paracetamol, pentru suma de 100

RON, colaboratorului cu nume de cod „R.M."; în data de 06 octombrie  2011,

prin intermediul numitului M.W.I., zis „M.", a vândut aceleiași persoane,

pentru suma de 100 RON, cantitatea de 0,09 grame heroină în amestec cu cofeină

și paracetamol; în data de 10 octombrie  2011, pentru suma de 100 RON, a vândut

cantitatea de 0,08 grame heroină și cofeină, aceluiași colaborator cu nume de

cod „R.M."; la data de 20 octombrie  2011, cu ocazia efectuării

percheziției domiciliare, au fost găsite 16 punguțe ce conțineau cantitatea de

1,49 grame heroină, deținută fără drept, atât pentru consum propriu, cât și în

vederea vânzării.

De asemenea, în

cadrul aceluiași dosar penal, s-a constatat că inculpatul I.D., la data de 14

octombrie  2011, a vândut colaboratorului cu nume de cod „R.M.", pentru

suma de 100 RON, cantitatea de 0,08 grame heroină și cofeină; la data de 20

octombrie  2011, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, au fost găsite

16 punguțe ce conțineau cantitatea de 1,49 grame heroină, deținută iară drept j

atât pentru consum propriu, cât și în vederea vânzării.

Heroina (drog de mare

risc) face parte din Tabelul nr. I, anexă la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea

și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

În drept, în cazul

inculpatului I.D., faptele descrise întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1), (2) (trafic ilicit de droguri de mare

risc) și art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 (deținere de droguri de

mare risc pentru consum propriu, fără drept), prima cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și ambele cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

În drept, în cazul

inculpatei S.I.L., faptele descrise întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1), (2) (trafic ilicit de droguri de mare

risc) și art. 4 alin. (1), (2) (deținere de droguri de mare risc pentru consum

propriu, fără drept) din Legea nr. 143/2000, prima cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Astfel, instanța a

apreciat cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de

reprezentantul Ministerului Public, potrivit art. 334 C. proc. pen., ca

întemeiate, deoarece - pe de o parte - definiția fiecăreia dintre cele două

infracțiuni este dată de alin. (1) al art. 2 sau al art. 4 din Legea nr.

143/2000, după caz, iar - pe de altă parte - în cazul inculpatului I.D., cele

16 punguțe descoperite la percheziția domiciliară erau destinate nu numai

consumului propriu, ci și vânzării - acțiune ilicită care, alături de cea de

vânzare din data de 14 octombrie  2011, descriu o rezoluție infracțională unică

și impun aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. față de infracțiunea prev. de art.

2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000. Mijloacele de probă care reflectă,

coroborat, potrivit art. 62 și urm. din C. proc. pen., aspectele reținute, sunt

reprezentate de cele administrate în faza de urmărire penală, în baza cărora

inculpatul R.M.P. a dorit să fie judecat prin aplicarea procedurii „Judecata în

cazul recunoașterii vinovăției ".

Instanța a reținut -

în acord cu art. 320

1

alin. (4) C. proc. pen. - că, din probele

administrate, rezultă că faptele inculpaților sunt stabilite și sunt suficiente

date cu privire la persoana lor pentru a permite stabilirea de pedepse.

Esențiale pentru formarea convingerii instanței sunt: procesele-verbale de

efectuare a cumpărărilor autorizate și planșele foto anexate cu

procesele-verbale de redare a declarațiilor colaboratorului cu nume de cod

„R.M."; procesele-verbale de redare a înregistrărilor în mediul ambiental;

procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare; procesele-verbale

de redare a convorbirilor/comunicărilor telefonice; Rapoartele de constatare

tehnico-științifică nr. 144411/2011, nr. 144412/2011, nr. 144515/2011, nr.

144562/2011 și nr. 144563/2011 ale Laboratorului Central de Analiză și Profil

al Drogurilor; procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere;

declarațiile martorilor F.C.C., M.M.S.; declarațiile învinuiților M.W.I. și

P.P.Ș.; declarațiile inculpaților I.D. și S.I.L. - de recunoaștere constantă a

săvârșirii faptelor de care sunt acuzați, despre care au afirmat că le regretă.

Faptele prevăzute de

legea penală au fost săvârșite de inculpați cu vinovăție și prezintă fiecare în

parte gradul de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care instanța

a dispus condamnarea inculpaților.

Cât privește forma de

vinovăție, instanța identifică intenția directă - descrisă de art. 19 alin. (1)

pct. 1 lit. a) C. pen. - și anume, infractorii au prevăzut rezultatele faptelor

lor, urmărind producerea lor prin săvârșirea acestora.

La stabilirea și

aplicarea fiecărei pedepse, instanța a ținut seama de criteriile generale de

individualizare a pedepselor, prev. de art. 72 alin. (1) C. pen., și anume:

dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în

partea specială/legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite,

persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Așadar, în cazul

ambilor inculpați, instanța a reținut că limitele de pedeapsă fixate în legea

specială (reduse cu o treime) sunt închisoare de la 6 ani și 8 luni la 13 ani

și 4 luni și interzicerea unor drepturi, respectiv închisoare de la 1 an și 4

luni la 3 ani și 4 luni; faptele comise au un pericol social relativ ridicat;

cantitățile de drog de mare risc deținute tară drept - 0,06 grame heroină,

cofeină și paracetamol; 0,09 grame heroină, cofeină și paracetamol; 0,08 grame

heroină și cofeină; 0,09 grame heroină, cofeină și paracetamol - au fost mici

și în amestec cu alte substanțe.

În plus, în cazul

inculpatului I.D., a reținut că acesta este în vârstă de 27 de ani, are ca

studii 3 clase, nu are ocupație, nu este căsătorit, dar are o relație de

concubinaj cu inculpata S.I.L., și recidivist - a fost condamnat la pedeapsa de

3 ani închisoare prin Sentința penală nr. 254 din 04 martie 2009 a Tribunalului

București, secția I penală (definitivă prin neapelare la data de 17 martie

2009), a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere conform art. 86

1

- 86

2

C. pen., pe un termen de încercare de 6 ani, pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000. Rezultă

astfel că prezentele infracțiuni au fost comise în termenul de încercare, ce

urma să expire abia la 16 martie 2015. Mai mult, inculpatului i-au fost

aplicate și două sancțiuni administrative, de 100 RON fiecare (Dosar nr. 651D/P/2007

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

și Dosar nr. 7858/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4

București).

De asemenea, în cazul

inculpatei S.I.L., a reținut că aceasta este în vârstă de 24 de ani, nu are

studii, nu are ocupație, nu este căsătorită, dar are o relație de concubinaj cu

inculpatul I.D., are un copil în vârstă de 7 ani (minorul S.V.M.), cu probleme

de sănătate (după cum rezultă din actele medicale depuse la dosar), și nu este

cunoscută cu antecedente penale.

Față de cele ce

preced, pentru inculpat a reținut aplicabilitatea art. 74 alin. (1) lit. a),

alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a), d) C. pen., iar pentru inculpată

aplicabilitatea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1)

lit. a), d), alin. (3) C. pen.

Instanța nu a aplicat

nici un spor de pedeapsă în urma aplicării regulilor privind concursul material

de infracțiuni.

Cât privește

modalitatea de executare a pedepselor, instanța a apreciat că pentru inculpat

se impune executarea pedepsei închisorii în regim de detenție, în spiritul art.

52 C. pen., dar pentru inculpată nu este necesar acest lucru, reeducarea ei

putând fi realizată în condițiile art. 86

1

și urm. din C. pen. - mai

precis, consideră că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru

inculpată și, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârși infracțiuni.

Pentru realizarea acestui deziderat, a încredințat supravegherea sa Serviciului

de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

La stabilirea

pedepselor accesorii, instanța a ținut cont de strânsa legătură ce trebuie să

existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept, potrivit

C.A.D.O.L.F. și hotărârilor C.E.D.O. în materie (Cauza Sabou și Pîrcăiab contra

României). Natura, modalitatea săvârșirii faptelor și circumstanțele personale

ale inculpaților relevă existența unei nedemnități numai în exercitarea

drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a, lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat).

Instanța a reținut

aceleași criterii la stabilirea pedepsei complementare pentru inculpat.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul I.D. criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Un prim motiv de apel

al inculpatului I.D. privește schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000.

În opinia apărării

inculpatul I.D. are calitatea de complice și nu de autor în ceea ce privește

infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în condițiile în care a

condus-o pe concubina sa S.I.L. cu mașina pentru ca aceasta să se întâlnească

cu investigatorul sub acoperire.

De asemenea apărarea

a solicitat să se constate că nu a existat o înțelegere prealabilă a

inculpatului I.D. cu colaboratorul cu nume de cod R.M., pentru a-i vinde

acestuia droguri.

Apărarea a mai

susținut că o parte din cantitatea de droguri, respectiv 1,49 grame heroină,

era destinată consumului propriu al inculpatului I.D., iar o altă parte,

vânzării, ce urma să fie realizată de coinculpata S.I.L.

Un al doilea motiv de

apel privește reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului I.D., în

sensul aplicării unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare, ca și în cazul

coinculpatei S.I.L.

Prin Decizia penală

nr. 216 din 06 august 2012, Curtea de Apel București, secția I penală a admis

apelul declarat de inculpatul I.D. împotriva Sentinței penale nr. 1019 din 19

decembrie  2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul

nr. 71963/3/2011, a desființat, în parte, sentința penală atacată și,

rejudecând în fond:

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

37 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) și

art. 320

1

C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul I.D. zis „D."

la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza

a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 86 cu

referire la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 254

din 04 martie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin

neapelare, urmând ca inculpatul să execute alăturat cele două pedepse, în final

6 ani închisoare.

În baza art. 4 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74

alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) și art. 320

1

C. proc.

pen. a condamnat pe inculpatul I.D. la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 86 cu

referire la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea executării sub supraveghere a

pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 254

din 04 martie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin

neapelare, urmând ca inculpatul să execute alăturat cele două pedepse, în final

3 ani și 8 luni închisoare.

În conformitate cu

art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate

inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale. A făcut, în

cauză, aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Curtea de apel a

menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția acestuia de la 20

octombrie  2011 la zi, menținând și celelalte dispoziții ale sentinței penale

atacate.

Examinând sentința

atacată prin prisma motivelor de apel invocate cât și sub toate aspectele

conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

Din verificarea

actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul I.D. a fost trimis în

judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) și art.

4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și

art. 37 lit. a) C. pen.

S-a constatat, de

asemenea, că inculpatul I.D. a fost de acord cu schimbarea încadrării juridice

solicitată de către procurorul de ședință, prin reținerea dispozițiilor art. 41

alin. (2) C. pen. cu privire la infracțiunea prev. de art. 1 și 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, solicitând aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

În acest context, schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen.

raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în condițiile în care

susținerea apărării nu este în concordanță cu probele administrate în cursul

urmăririi penale, este neîntemeiată.

În schimb, Curtea a

constatat, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., că pedepsele de 3 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în

formă continuată și respectiv, 8 luni pentru infracțiunea de deținere tară

drept de droguri de mare risc pentru consum propriu, prin reținerea

dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.,

corespund scopului înscris în art. 52 C. pen.

La reindividualizarea

pedepselor în raport de circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2)

C. pen., Curtea a avut în vedere modalitatea de săvârșirea a infracțiunii de

trafic de droguri de mare risc în formă continuată cât și faptul că inculpatul

I.D. este consumator de droguri de aproximativ 10 ani, potrivit declarației

acestuia.

Curtea a reținut,

potrivit art. 86 C. pen. că, în urma revocării suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 254

din 04 martie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin

neapelare, pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare va contribui la realizarea

scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpatul I.D.

De asemenea, Curtea,

în raport de natura și gravitatea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 a aplicat inculpatului I.D. pedeapsa complementară

prevăzută de art. 65 C. pen., respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani,

după executarea pedepsei principale.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, pe de o parte. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și, pe de altă parte, inculpatul I.D., fiecare învederând în sens

contrar, motivul de recurs prev. de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., cu privire

la faptul că nu au fost just aplicate criteriile de individualizare a pedepsei

de către instanța de apel, făcându-se o greșită interpretare a dispozițiilor

art. 72 C. pen., parchetul învederând că s-au aplicat pedepse prea mici de

către instanța de apel, ignorându-se că inculpatul a fost condamnat pentru

trafic și consum de droguri de mare risc, infracțiuni săvârșite în termenul de

încercare al condamnării pentru fapte de același gen, iar inculpatul, că

pedepsele aplicate de prima instanță ar fi prea mari, și că, în orice caz, nu

s-a reținut și circumstanța atenuantă de la art. 74 lit. c) C. pen.

Analizând recursurile

formulate, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recursurile declarate, pe de o parte, de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București și, pe de altă parte, de inculpatul I.D. sunt

nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru cele ce succed:

Instanța de apel,

uzând de argumentele factuale rezultate din probatoriul administrat și cu o

argumentare juridică pertinentă, a reținut o corectă situație de fapt,

corespunzătoare unei încadrări juridice adecvată stării de fapt prezentate în

actul de inculpare și reținută și de către instanța de fond, precum și

dispozițiilor legale aplicabile speței.

În ce privește

individualizarea pedepselor, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72

C. pen., Înalta Curte reține că în cauză s-au avut în vedere dispozițiile

părții generale ale Codului penal cu privire la pluralitatea de infracțiuni -

infracțiunea continuată, precum și cu privire la recidivă, recurentul inculpat

fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin Sentința penală nr. 254

din 04 martie 2009 a Tribunalului București - Secția I Penală (definitivă prin

neapelare la data de 17 martie 2009), a cărei executare a fost suspendată sub

supraveghere conform art. 86

1

- 86

2

C. pen., pe un termen

de încercare de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin.

(1), (2) din Legea nr. 143/2000, rezultând astfel că prezentele infracțiuni au

fost comise în termenul de încercare ce urma să expire abia la 16 martie 2015,

fund avute în vedere și dispozițiile privind concursul de infracțiuni.

Au fost avute în

vedere limitele de pedeapsă fixate în dispozițiile legii speciale privind

prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000, gradul de pericol social al faptelor comise, dedus din natura și

cantitatea drogului traficat precum și din răspândirea acestor substanțe ce

creează dependență și pot avea efect letal, persoana inculpatului și alte

împrejurări, care au ca efect reducerea limitelor de pedeapsă sau care

atenuează răspunderea penală, respectiv art. 320 C. proc. pen. - prin a cărui

aplicare a fost valorificată atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptelor

penale, respectiv circumstanțe atenuante facultative judiciare, potrivit art.

74 alin. (2) C. pen., cărora li s-a dat eficiență potrivit art. 76 alin. (1)

lit. a) C. pen.

Ca atare, punând în

balanță aceste aspecte, cât și circumstanțele personale ale recurentului

inculpat, instanța de control judiciar apreciază că sancțiunile penale aplicate

de instanța de apel sunt apte pentru a asigura reeducarea și realizarea

scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul I.D.

Împotriva Deciziei

penale nr. 216 din 06 august 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 385

9

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va

deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului I.D., durata reținerii și

arestării preventive de ia 20 octombrie 2011 la 31 octombrie 2012.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la

plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, până Ia prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și de inculpatul I.D. împotriva Deciziei penale nr. 216 din 06 august

2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului I.D., durata reținerii și arestării preventive

de la 20 octombrie 2011 la 31 octombrie 2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM