ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.10.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3139/2013

HOTĂRÂRE
15.10.2013
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3139/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Prin sentința penală nr. 334 din 11 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpat.

În baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.G., în prezent aflat în Penitenciarul Colibași la 13 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu executare în condițiile art. 57, 71 C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea și arestul preventiv, începând cu data de 14 noiembrie 2012, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea bâtei de lemn folosită la săvârșirea faptei.

S-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumelor de câte 60.000 RON daune morale către fiecare din părțile civile G.I. și G.F.

În fapt, în esență, s-a reținut că inculpatul M.G., în noaptea de 13 din 14 noiembrie 2012, pe fondul unui conflict spontan, i-a aplicat victimei G.D., cu o bâtă, mai multe lovituri care au condus la decesul acestuia la data de 13 noiembrie 2012, în urma unui politraumatism forte cu multiple leziuni traumatice.

Prin decizia penală nr. 73/A din 13 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe Lângă Tribunalul Argeș și de inculpatul M.G. împotriva sentinței penale numărul 334 din data de 11 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în Dosarul nr. 2442/109/2013.

S-a desființat sentința atacată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Argeș.

În baza art. 383 raportat la art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul M.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 2442/109/2013.

La termenul de judecată din 15 octombrie 2013 recurentul inculpat M.G. a declarat în ședință publică că își retrage recursul.

În conformitate cu dispozițiile art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 369 din același cod, potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a lua act de manifestarea de voința a recurentului inculpat M.G.

Deliberând asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului M.G.;

Potrivit art. 300

2

b

alin. (2) C. proc. pen.). Dacă se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive (art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.).

Potrivit art. 139 alin. (1) și (2) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, iar când se constată că măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.

Înalta Curte constată că și în prezent subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului M.G., iar măsurile preventive alternative la detenție sunt insuficiente pentru a înlătura starea de pericol pentru ordinea publică pe care o prezintă persoana inculpatului, buna desfășurare a procesului penal impunând, de asemenea, menținerea stării de arest.

În acest sens, Înalta Curte reține că, de la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpatul M.G., în cauză nu au intervenit elemente noi și nu au fost administrate alte probe, pe situația de fapt sau cu relevanță prin prisma prevederilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., care să conducă la concluzia că temeiurile care au justificat arestarea acestuia au încetat ori s-au modificat.

Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor de care este acuzat, modalitatea în care se reține că acestea au fost comise, existând riscul ca, pus în libertate, să săvârșească și alte fapte de același gen.

Totodată, Înalta Curte reține că detenția provizorie este licită, fiind respectate atât exigențele cerute de legea internă, cât și cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale, impunându-se menținerea în continuare a acesteia.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 73/A din 13 iunie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Conform art. 300

2

și art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., va menține ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului.

În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 73/A din 13 iunie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Conform art. 300

2

și art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., menține ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului M.G.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 15 octombrie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-04-11
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1115/2012
b), c), d), e) C. pen. În temeiul disp. art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul disp. art. 350
ÎCCJ 2012-02-16
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 443/2012
Asupra recursurilor penale de față: Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 486/F din 23 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a
ÎCCJ 2013-05-23
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3388/2013
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că, prin sentința penală nr. 115 din 23 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Botoșani, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul P.G. privind schimbarea încadrării juridice a faptei di
ÎCCJ 2013-02-01
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 347/2013
ilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului, în sumă de 2670 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul cu nr. 19/P/2012,
ÎCCJ 2012-01-24
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 183/2012
, fără acordul acesteia, aplicându-i mai multe lovituri ce au avut drept urmare decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, urmat de moartea victimei, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1) și (3) C.
Sursă