ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5239/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5239/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne - Biroul Teritorial din Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, în numele reclamanților (membrii de sindicat) A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC. și DD., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, obligarea acestora la acordarea aceluiași cuantum al sumei compensatorii corespunzătoare sporului de fidelitate, reclamanților-polițiști, care au îndeplinit condițiile de vechime ulterior datei de 31.12.2009 și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării, având aceeași vechime cu a polițiștilor care la data de 31 decembrie 2009 beneficiau de spor de fidelitate de 20%, conform art. 5 alin. (11) și (21) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, și la actualizarea sumelor cu coeficientul de inflație, de la data nașterii dreptului până la plata efectivă.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin Sentința nr. 185 din 27 februarie 2019, așa cum a fost îndreptată prin încheierea de ședință din data de 18 martie 2019, Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținând că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, acțiunea fiind formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele membrilor de sindicat menționați în cerere.
Totodată, a avut în vedere Decizia nr. 1/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, potrivit cu care organizațiile sindicale au calitate procesuală în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.
În concluzie, a apreciat că Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne are calitate procesuală activă, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul introducând acțiunea la instanța competentă din punct de vedere teritorial, de la sediul său din București, aflat în circumscripția Tribunalului București.
2.2 Prin Sentința nr. 2916 din 18 aprilie 2019, Tribunalul București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, față de calitatea reclamanților de funcționari publici și obiectul acțiunii (pretinse drepturi bănești de la instituția publică unde reclamanții sunt încadrați în funcția publică deținută), că în cauză sunt aplicabile, din punct de vedere al determinării competenței teritoriale, dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, actualizată, ținându-se cont și de faptul că reclamanții au domiciliul în Târgu Jiu, iar pârâtul are sediul în localitatea Târgu Jiu.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Argumente de fapt și de drept relevante
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.
Obiectul cererii deduse judecății vizează obligarea autorităților pârâte la recalcularea salariului de bază și a sporurilor la nivelul maxim al funcției ocupate, pentru reclamanți, începând cu data 09.04.2015, și la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate în urma recalculării ce se cuvin reclamanților (membrii de sindicat) în numele cărora a fost promovată acțiunea.
În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcționari publici cu statut special, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd:
"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".
Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".
Totodată, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, competența de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.
În art. 37 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Legitimarea procesuală a altor persoane" se prevede că, în cazurile și condițiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări și de persoane, organizații, instituții sau autorități, care, fără a justifica un interes personal, acționează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situații speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.
În condițiile în care o reglementare a fost adoptată de legiuitor cu un scop clar și precis, efectele acesteia nu pot fi extinse la alte situații, mai ales când pentru aceste "alte situații" există dispoziții legale exprese.
Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privința determinării instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".
În cauză, acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, reprezentat de Biroul Teritorial din Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, în calitate de reprezentant al funcționarilor publici cu statut special, așadar, nu în calitate de reclamant, astfel încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018.
Textul de lege menționat instituie o competența teritorială exclusivă, stabilind, în situația în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speță domiciliul reclamanților fiind pe raza județului Gorj.
Totodată, art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se referă în mod expres și la situația în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat, când, de asemenea, competența de soluționare se respectă, text de lege care, anterior modificării intervenite prin Legea nr. 212/2018, nu făcea o asemenea distincție.
Temeiul legal al regulatorului de competență
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei, privind pe reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din MAI-Biroul Teritorial din IPJ Gorj, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție Județean Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 octombrie 2019.