ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5231/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Comisia de soluționare a contestațiilor constituită prin Ordinul nr. 3879 din 22 decembrie 2014 și Comisia de concurs constituită prin Ordinul nr. 3879 din 22 decembrie 2014 și cu chemații în garanție Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Ministerul Finanțelor Publice, constatarea cadrului abuziv de derulare a concursului pentru postul de conducere de Secretar Comună Tigveni, județul Argeș, concurs publicat în Monitorul Oficial al României Partea a III-a nr. 44 din 16 ianuarie 2015 și a refuzului pârâților de a-l repune în situația anterioară datei de 6 februarie 2015.

Totodată, a solicitat să se constate daunele materiale și morale produse de pârâți, astfel:

- daune materiale în sumă de 1.080.144 RON, constând în drepturile salariale cuvenite pentru postul de Secretar Comună Tigveni;

- daune morale în valoare de 100.000 euro cursul BNR din data plății, ca urmare a încălcării drepturilor constituționale și legale.

1.2. La data de 22 octombrie 2015, reclamantul a depus cerere modificatoare la acțiunea introductivă de instanță, prin care a arătat că solicită:

constatarea cadrului abuziv de derulare a concursului pentru ocuparea postului de conducere de Secretar în Comuna Tigveni, județul Argeș, concurs publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, nr. 44 din 16 ianuarie 2015, precum și al refuzului pârâților de a-l repune în situația anterioară datei de 6 februarie 2015;

constatarea daunelor materiale și morale produse, după cum urmează:

- daune materiale în sumă de 1.080.144 RON, constând în drepturile salariale pentru postul de Secretar Comună Tigveni, conform Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unică;

- daune morale produse în urma încălcării drepturilor constituționale și legale în valoare de 100.000 euro, la cursul BNR din data plății;

La termenul de judecată din data de 24 mai 2016, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a actelor emise de comisia de concurs în cadrul concursului anterior nominalizat, respectiv:

- rezultatul selecției de dosare afișat la sediul ANFP;

- procesul-verbal încheiat în data de 19 februarie 2015 cu privire la desfășurarea probei scrise;

- raportul final al concursului pentru ocuparea funcției publice de conducere vacante de Secretar al Comunei Tigveni, județul Argeș, fără dată de întocmire;

- adresa A.N.F.P.- București nr. 6695/7541/7672 din 23 februarie 2015.

2.1. Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1944 din 30 iunie 2015, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

2.2. Tribunalul București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 7160 din 22 octombrie 2015, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 294 din 09.02.2016, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal.

4.1. Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 2579 din 13 septembrie 2016, a admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici și, în consecință, a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamant, ca inadmisibilă, a respins excepțiile inadmisibilității și lipsei de obiect a acțiunii invocate de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici și cererea de constatare a nulității cererilor de chemare în garanție. De asemenea, a respins, ca neîntemeiate, acțiunea modificată formulată de reclamant și cererile de chemare în garanție a Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Ministerului Finanțelor Publice.

4.2. Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință 4 octombrie 2016, a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în condica de ședință a completului 2 fond de la data de 13 septembrie 2016, în sensul că soluția pronunțată în Dosarul nr. x/2015, așa cum este aceasta consemnată în minuta atașată la dosar, este următoarea:

"Admite excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată de reclamant.

Respinge excepțiile inadmisibilității și lipsei de obiect a acțiunii invocate de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Respinge cererea de constatare a nulității cererilor de chemare în garanție.

Respinge ca neîntemeiată acțiunea modificată formulată de reclamant.

Respinge ca neîntemeiate cererile de chemare în garanție."

Reclamantul a declarat recurs împotriva Sentinței nr. 2579 din 13 septembrie 2016 și a încheierii de ședință din data de 4 octombrie 2016, prin care a solicitat casarea acestora și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii, astfel cum a fost modificată.

5.1. Cu privire la sentința atacată, recurentul a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 - 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestor motive de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

5.1.1. În mod greșit, instanța de fond a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă, fără a ține seama de faptul că actele emise de Comisia de concurs și de Agenția Națională a funcționarilor Publici sunt acte administrative, în emise în vederea organizării și desfășurării concursului pentru ocuparea unei funcții publice de conducere, acte care modifică sau sting raporturi juridice.

Instanța de fond nu a luat în calcul prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, precum și situația de fapt existentă, respectiv aceea că nu a fost soluționată contestația administrativă în termenul legal de 24 de ore, termen prevăzut de dispozițiile art. 64 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008.

5.1.2. Prima instanță a respins acțiunea, fără a ține seama de următoarele aspecte:

- dosarul de concurs a fost depus în termenul legal;

- dreptul său la apărare a fost încălcat, în condițiile în care Comisia de soluționare a contestațiilor nu s-a întrunit pentru a analiza contestația pe care a formulat-o, fapt ce atrage nulitatea concursului ce face obiectul prezentei cauze;

- intimații nu au respectat termenul procedural de 30 de zile instituit pentru publicarea anunțului de concurs în Monitorul Oficial, Partea a III-a;

5.2. Cu privire la încheierea de ședință atacată, recurentul a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestor motive de recurs, partea a susținut următoarele aspecte:

- încheierea recurată nu întrunește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 444 C. proc. civ., întrucât instanța a omis să se pronunțe asupra capătului principal din acțiunea modificată;

- aceasta a fost emisă cu încălcarea termenului procedural prevăzut de norma anterior indicată;

- părțile nu au fost legal citate pentru termenul la care încheierea fost pronunțată;

- temeiul de drept în baza căruia a fost realizată, nominalizat în cuprinsul său, este străin de natura pricinii.

6.1. Intimații Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice au formulat întâmpinări în care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

6.2. Recurentul a formulat răspuns la întâmpinările depuse de intimați (dosar.

6.3. Intimatul Ministerul Finanțelor Publice a formulat concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

Analizând sentința și încheierea de ședință atacate, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinările și notele scrise ale intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat.

Așa cum s-a precizat la pct. 1 din prezenta decizie, recurentul a solicitat instanței de contencios administrativ:

- să constate cadrul abuziv de derulare a concursului pentru ocuparea postului de conducere de Secretar în Comuna Tigveni, județul Argeș, concurs publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, nr. 44 din 16 ianuarie 2015, precum și al refuzului pârâților de a-l repune în situația anterioară datei de 6 februarie 2015;

- să oblige pârâții să-i plătească daune materiale în sumă de 1.080.144 RON, constând în drepturile salariale pentru postul de Secretar Comună Tigveni, precum și daune morale în sumă de 100.000 euro, la cursul BNR din data plății.

Recurentul a invocat și excepția de nelegalitate a actelor emise de comisia de concurs în cadrul concursului anterior nominalizat.

Prin sentința recurată, prima instanță a respins:

- excepția de nelegalitate ca inadmisibilă;

- excepțiile inadmisibilității și lipsei de obiect a acțiunii;

- cererea de constatare a nulității cererilor de chemare în garanție;

- acțiunea, astfel cum a fost modificată, ca inadmisibilă;

- cererile de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca neîntemeiate.

Prin încheierea recurată, prima instanță a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurate în condica de ședință a completului 2 fond, de la data de 13 septembrie 2016, în sensul că soluția pronunțată în cauză este așa cum aceasta este consemnată în minuta atașată la dosar.

Înalta Curte împărtășește soluțiile pronunțate de prima instanță.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză pentru a răspunde la criticile de nelegalitate formulate de recurent cu privire la sentința și încheierea atacate, instanța de control judiciar reține următoarele:

7.1. Referitor la sentința contestată

7.1.1. Critica recurentului prezentată la pct. 5.1.1. este nefondată.

Așa cum s-a precizat anterior, recurentul a invocat excepția de nelegalitate cu privire la actele emise de Comisia de concurs și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, respectiv:

- rezultatul selecției de dosare afișat la sediul Agenția Națională a Funcționarilor Publici;

- procesul-verbal încheiat în data de 19 februarie 2015 cu privire la desfășurarea probei scrise;

- raportul final al concursului pentru ocuparea funcției publice de conducere vacante de Secretar al Comunei Tigveni, județul Argeș, fără dată de întocmire;

Conform dispozițiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate."

Așadar, obiectul excepției de nelegalitate îl poate constitui un act administrativ unilateral cu caracter individual.

Definiția legală a actului administrativ se regăsește în art. 2 alin. (1) lit. c) din legea anterior arătată, care precizează că acesta este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regimul de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

În mod corect, prima instanță a considerat că excepția de nelegalitate invocată în cauză este inadmisibilă, deoarece vizează operațiuni administrative efectuate de către comisia de concurs și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, iar nu acte administrative.

7.1.2. Critica recurentului prezentată la pct. 5.1.2. este nefondată.

Prin Adresa nr. x din 26 noiembrie 2014, Primăria comunei Tigveni, jud. Argeș a solicitat Agenției Naționale a Funcționarilor Publici organizarea concursului de recrutare pentru ocuparea funcției publice vacante de secretar al acestei unități administrativ teritoriale.

În urma solicitării primite, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a aprobat condițiile de participare la concurs, a stabilit proba scrisă pentru data de 19 februarie 2015 și a dispus constituirea comisiilor de concurs și a comisiilor de soluționare a contestațiilor, prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 3879 din 22 decembrie 2014.

Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precizează, la art. 57 alin. (4), faptul că anunțul privind concursul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a și într-un cotidian de largă circulație, cu cel puțin 30 de zile înainte de data desfășurării concursului. În mod excepțional, termenul de 30 de zile poate fi redus, în condițiile legii, pentru concursul organizat în vederea ocupării funcțiilor publice de execuție temporar vacante.

De menționat faptul că, în aplicarea dispozițiilor art. VII alin. (1) din legea anterior arătată, a fost emisă H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.

Pentru concursul de recrutare mai sus indicat, anunțul privind organizarea acestuia a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, nr. 44 din 16 ianuarie 2015. Conform anunțului, "dosarele de înscriere la concurs se pot depune în termen de 20 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, la sediul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici", proba scrisă a concursului fiind stabilită în același anunț pentru data de 19 februarie 2015, ora 10:00.

Recurentul a depus dosarul de concurs la data de 6 februarie 2015, iar acest dosar a fost înregistrat la Agenția Națională a Funcționarilor Publici sub nr. x din 6 februarie 2015.

Prima etapă a concursului, respectiv selecția dosarelor, a avut loc în data de 11 februarie 2015, moment la care comisia de concurs, constituită prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 3879 din 22 decembrie 2014, a respins dosarul recurentului, cu motivarea că a fost depus după expirarea perioadei de înscriere, care se împlinise la data de 4 februarie 2015, fiind, astfel, încălcate prevederile art. 49 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008.

Ulterior, recurentul a transmis, prin adresa înregistrată la Agenția Națională a Funcționarilor Publici sub nr. x din 13 februarie 2015 documentul denumit "contestație", la care intimata a răspuns prin Adresa nr. x din 23 februarie 2015.

La concurs au fost înscriși 5 candidați, iar la selecția dosarelor au fost respinși 4 candidați. La data de 19 februarie 2015, când a fost stabilită proba scrisă, candidatul declarat admis la selecția dosarelor nu s-a prezentat în vederea susținerii acesteia, aspect care a fost consemnat în Procesul-verbal nr. x din 20 februarie 2015 și în Raportul final, ambele încheiate de către Comisia de concurs.

Problema litigioasă în cauza de față vizează împrejurarea dacă recurentul a depus dosarul de concurs în cadrul perioadei legale de înscriere.

Pe acest aspect, prezintă relevanță dispozițiile art. 156 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora: "termenele prevăzute în prezenta hotărâre se calculează avându-se în vedere inclusiv ziua când au început și ziua când s-au sfârșit."

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă în mod indubitabil faptul că recurentul a depus dosarul de concurs după expirarea perioadei de înscriere.

În acest sens, în mod corect judecătorul fondului cauzei a evidențiat faptul că nu pot fi aplicabile dispozițiile C. proc. civ., care este o reglementare cu caracter general ce vizează calculul termenelor procedurale. Or, în materia analizată, respectiv cea privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, există o reglementare cu caracter special, respectiv cea anterior citată.

Așadar, în condițiile în care anunțul a fost publicat în data de 16 ianuarie 2015, rezultă că, potrivit art. 49 din H.G. nr. 611/2008, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 156 alin. (1) din același act normativ, termenul limită de 20 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României pentru depunerea dosarelor era 4 februarie 2015. Ca atare, recurentul nu a suferit vreo vătămare a interesului său legitim de a participa la concursul analizat, deoarece nu a respectat termenul prevăzut de art. 49 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008.

Contrar celor susținute de recurent, autoritatea competentă a soluționat contestația administrativă pe care a formulat-o împotriva soluției de respingere a dosarului de concurs ca fiind tardiv depus.

În contextul în care recurentul nu a fost declarat admis la concursul pentru ocuparea funcției publice de secretar al comunei Tigveni, jud. Argeș, nu are temei legal pentru a solicita acordarea daunelor materiale în sumă de 1.080.144 RON, constând în drepturile salariale pentru încadrarea pe acest post, precum și daune morale în sumă de 100.000 euro, la cursul BNR din data plății.

7.2. Referitor la încheierea de ședință contestată

Motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., invocate de recurent, sunt nefondate, întrucât obiectul acestei încheieri a constat în soluționarea sesizării din oficiu a îndreptării erorii materiale strecurate în condica de ședință a completului 2 fond, de la data de 13 septembrie 2016, în sensul că soluția pronunțată în cauză este așa cum aceasta este consemnată în minuta atașată la dosar. Sesizarea a avut ca temei juridic prevederile art. 442 C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Erorile sau omisiunile privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau ori la cerere.

(2) Instanța se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu. Părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar ca ele să dea anumite lămuriri.

(3) În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii."

Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată prin încheierea de ședință atacată a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziției normative anterior citate, deoarece neconcordanța aflată în discuție se poate rezolva printr-o îndreptare de eroare materială.

În mod evident, nominalizarea art. 281 din C. proc. civ. de la 1865 în cuprinsul încheierii este o simplă eroare de redactare, în realitate, fiind vorba despre art. 442 C. proc. civ.

Art. 444 C. proc. civ., indicat de recurent, nu este aplicabil în cauză, întrucât nu este vorba despre completarea hotărârii judecătorești. Ca atare, nu era necesară respectarea termenelor instituite prin această normă juridică și nici citarea părților din proces.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva încheierii de ședință din 4 octombrie 2016 și Sentinței civile nr. 2579 din 13 septembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 octombrie 2019.

GGC - LM