ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2936/2013

Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Prin cererea înregistrată la data de 5 noiembrie 2012, pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția civilă, sub nr. 13131/288/2012, reclamanta SC B. SA (fostă SC A. SA), prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B.Ș.

(fost C. IPURL), în temeiul dispozițiilor art. 948, 966, 968 C. civ., art. 34 din Legea nr. 7/1996 și art. 14 din Legea nr. 54/1998, în contradictoriu cu pârâta SC G. SA, a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată între SC A. SA și SC Z. SRL la data de 14 ianuarie 2002 și înregistrat sub nr. 215 din 15 ianuarie 2002 și a actului subsecvent: contractul de schimb încheiat la data de 30 iunie 2004 între SC Z. SA și SC G. SA, constatat prin Sentința civilă nr. 831 din 15 octombrie 2004 pronunțată de Judecătoria Brezoi în Dosarul nr. 1365/2004 - ambele având ca obiect vânzarea imobilelor construcții denumite Pensiunea nr. 7 - Complex Balnear O.M.

având număr cadastral X și înscrise în cartea funciară nr. XY (nr. CF vechi Z) a localității O.M.; obligarea pârâtei SC G. SA la restituirea imobilelor obiect al contractelor atacate, respectiv Complex Balnear O.M., situat în localitatea O.M., str. Ș., având număr cadastral X, înscris în CF XY a localității O.M., compus din pavilion băi calde în suprafața utilă de 583 mp, bazin apă sărată nr. 1 în suprafață utilă de 804,71 mp, bazin apă sărată nr. 2 în suprafața utilă de 352,50 mp, vestiar cu 11 cabine în suprafață utilă de 14,08 mp, bufet în suprafață utilă de 110,50 mp, grup sanitar cu 8 cabine și două holuri în suprafață utilă de 29,28 mp, o magazie în suprafață utilă de 29,28 mp și două magazii în suprafață utilă de 65,73 mp și radierea înscrierii dreptului de proprietate în favoarea SC Z. SA, de sub nr. 714 din 18 ianuarie 2002, precum și notarea din oficiu a Sentinței nr. 891 din 15 octombrie 2004 pronunțată de Judecătoria Brezoi, de sub nr. 44237 din 14 noiembrie 2008. Prin Sentința nr. 80 din 9 ianuarie 2013, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Pentru a pronunța această soluție, a apreciat că, în fapt, reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în anularea actelor frauduloase încheiate de debitori în dauna drepturilor creditorilor, situație, în raport de care a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 11 lit. h) din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora competența soluționării unei astfel de cereri revine judecătorului sindic. În consecință, față de faptul că, urmare admiterii unei cereri de strămutare, Tribunalul Constanța a fost învestit cu soluționarea procedurii de faliment inițiată împotriva reclamantei, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea acestei instanțe. II.

La data de 23 ianuarie 2013, cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, și a fost soluționată prin încheierea din 28 februarie 2013, în sensul admiterii excepției propriei necompetențe materiale, invocată de reclamanta SC B. SA, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B.Ș., declinării competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția civilă, constatării existenței conflictului negativ de competență și înaintării dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea soluției pronunțate, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, a reținut, în esență că, în speță, reclamanta SC B. SA, prin lichidator judiciar, a ales să formuleze acțiuni în constatarea nulității absolute întemeiate pe dispozițiile dreptului comun - art. 948, 966, 968 C. civ., pe care le-a adresat instanței competente, respectiv Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, aspect precizat expres de reclamantă și confirmat de hotărârile judecătorești care atestă respingerea cererilor formulate de aceasta în temeiul prevederilor art. 11 lit. h) din Legea nr. 85/2006 și respinse ca tardiv formulate, în considerarea dispozițiilor art. 73 din același act normativ.

Față de cele anterior expuse, raportate la principiul disponibilității care guvernează litigiile în materie civilă și la prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 conform cărora "atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate (...) la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței", excluzând atragerea de plano a competenței judecătorului sindic în soluționarea tuturor acțiunilor formulate de reclamantul aflat în procedura insolvenței, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, a apreciat că, în cauză competența teritorială aparține judecătoriei Râmnicu Vâlcea, instanța inițial învestită. În conformitate cu prevederile art. 20 - 22 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în baza prevederilor art. 22 alin. (1) pct. 3 C. proc.

civ., a dispus înaintarea dosarului cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului. III. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului negativ de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării cauzei deduse judecății în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția civilă, pentru următoarele considerente: Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme de competență: materială și teritorială. Competența materială, privită sub aspectul ei funcțional, stabilește ierarhia pe verticală a diferitelor categorii de instanțe - judecătorii, tribunale, curți de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție - care desfășoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual, competența materială determină, în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluționate numai de anumite categorii de instanțe. În ceea ce privește competența teritorială a instanței, Codul de procedură civilă cuprinde norme cu caracter dispozitiv (art. 5 - 8) și norme cu caracter imperativ (art. 13 - 16). În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 13 - 16 C. proc. civ., care sunt norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică. În speță, Înalta Curte reține că, prin acțiunea dedusă judecății, în constatarea nulității unor acte juridice de vânzare-cumpărare și schimb a unor imobile - terenuri, situate în localitatea V., punctul O.L.

reclamanta urmărește, invocând cauza ilicită ca motiv de nulitate absolută a actelor deduse judecății, valorificarea unui drept real imobiliar, pe calea unei acțiuni în realizare de drept comun în raport de caracterul căreia, în cauză, sunt aplicabile în materia competenței normele cu caracter imperativ, prevăzute de art. 13 C. proc. civ., care statuează că: "cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilele". În raport de caracterul de ordine publică al normei care reglementează competența în materie imobiliară, a cărei încălcare poate fi invocată inclusiv de reclamant, prin interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 158 alin. (4) din același cod și de instanță, din oficiu, conform art. 159 1 alin. (1) raportat la art. 159 alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte reține că, în mod corect, Tribunalul Constanța a declinat competenta soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. Față de argumentele anterior expuse și în considerarea dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența teritorială în soluționarea cererii formulate de reclamanta SC B. SA (fostă SC A. SA), prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B.Ș. în contradictoriu cu pârâta SC G. SA prin administrator judiciar S. SPRL Târgu Jiu, având ca obiect acțiune în constatarea nulității absolute a unor acte translative de proprietate, radiere înscriere în carte funciară în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2013. Procesat de GGC - GV