ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2936/2013

Asupra conflictului

negativ de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată la data de 5

noiembrie 2012, pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția civilă, sub nr.

13131/288/2012, reclamanta SC B. SA (fostă SC A. SA), prin lichidator judiciar

Cabinet Individual de Insolvență B.Ș. (fost C. IPURL), în temeiul dispozițiilor

art. 948, 966, 968 C. civ., art. 34 din Legea nr. 7/1996 și art. 14 din Legea

nr. 54/1998, în contradictoriu cu pârâta SC G. SA, a solicitat constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură

privată între SC A. SA și SC Z. SRL la data de 14 ianuarie 2002 și înregistrat

sub nr. 215 din 15 ianuarie 2002 și a actului subsecvent: contractul de schimb

încheiat la data de 30 iunie 2004 între SC Z. SA și SC G. SA, constatat prin

Sentința civilă nr. 831 din 15 octombrie 2004 pronunțată de Judecătoria Brezoi

în Dosarul nr. 1365/2004 - ambele având ca obiect vânzarea imobilelor

construcții denumite Pensiunea nr. 7 - Complex Balnear O.M. având număr

cadastral X și înscrise în cartea funciară nr. XY (nr. CF vechi Z) a

localității O.M.; obligarea pârâtei SC G. SA la restituirea imobilelor obiect

al contractelor atacate, respectiv Complex Balnear O.M., situat în localitatea

O.M., str. Ș., având număr cadastral X, înscris în CF XY a localității O.M.,

compus din pavilion băi calde în suprafața utilă de 583 mp, bazin apă sărată

nr. 1 în suprafață utilă de 804,71 mp, bazin apă sărată nr. 2 în suprafața

utilă de 352,50 mp, vestiar cu 11 cabine în suprafață utilă de 14,08 mp, bufet

în suprafață utilă de 110,50 mp, grup sanitar cu 8 cabine și două holuri în

suprafață utilă de 29,28 mp, o magazie în suprafață utilă de 29,28 mp și două

magazii în suprafață utilă de 65,73 mp și radierea înscrierii dreptului de

proprietate în favoarea SC Z. SA, de sub nr. 714 din 18 ianuarie 2002, precum

și notarea din oficiu a Sentinței nr. 891 din 15 octombrie 2004 pronunțată de

Judecătoria Brezoi, de sub nr. 44237 din 14 noiembrie 2008.

Prin Sentința nr. 80

din 9 ianuarie 2013, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția civilă, a admis

excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinarea

depusă, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Constanța. Pentru a pronunța această soluție, a apreciat că, în

fapt, reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în anularea actelor

frauduloase încheiate de debitori în dauna drepturilor creditorilor, situație,

în raport de care a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 11 lit. h)

din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora competența soluționării unei astfel de

cereri revine judecătorului sindic. În consecință, față de faptul că, urmare

admiterii unei cereri de strămutare, Tribunalul Constanța a fost învestit cu

soluționarea procedurii de faliment inițiată împotriva reclamantei, a declinat

competența soluționării cauzei în favoarea acestei instanțe.

II. La data de 23

ianuarie 2013, cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar pe rolul

Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, și a fost soluționată prin

încheierea din 28 februarie 2013, în sensul admiterii excepției propriei

necompetențe materiale, invocată de reclamanta SC B. SA, prin lichidator

judiciar Cabinet Individual de Insolvență B.Ș., declinării competenței

soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția civilă,

constatării existenței conflictului negativ de competență și înaintării

dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării

regulatorului de competență.

În motivarea soluției

pronunțate, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, a reținut, în esență

că, în speță, reclamanta SC B. SA, prin lichidator judiciar, a ales să

formuleze acțiuni în constatarea nulității absolute întemeiate pe dispozițiile

dreptului comun - art. 948, 966, 968 C. civ., pe care le-a adresat instanței

competente, respectiv Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, aspect precizat expres de

reclamantă și confirmat de hotărârile judecătorești care atestă respingerea

cererilor formulate de aceasta în temeiul prevederilor art. 11 lit. h) din

Legea nr. 85/2006 și respinse ca tardiv formulate, în considerarea

dispozițiilor art. 73 din același act normativ.

Față de cele anterior

expuse, raportate la principiul disponibilității care guvernează litigiile în

materie civilă și la prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

conform cărora "atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate (...) la

procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii

insolvenței", excluzând atragerea de plano a competenței judecătorului

sindic în soluționarea tuturor acțiunilor formulate de reclamantul aflat în

procedura insolvenței, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, a apreciat

că, în cauză competența teritorială aparține judecătoriei Râmnicu Vâlcea,

instanța inițial învestită.

În conformitate cu

prevederile art. 20 - 22 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de

competență și, în baza prevederilor art. 22 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., a

dispus înaintarea dosarului cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, în

vederea soluționării conflictului.

III. Analizând actele

și lucrările dosarului din perspectiva conflictului negativ de competență ivit

în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art.

22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind

competența soluționării cauzei deduse judecății în favoarea Judecătoriei

Râmnicu Vâlcea, secția civilă, pentru următoarele considerente:

Delimitarea

atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme de

competență: materială și teritorială.

Competența materială,

privită sub aspectul ei funcțional, stabilește ierarhia pe verticală a

diferitelor categorii de instanțe - judecătorii, tribunale, curți de apel și

Înalta Curte de Casație și Justiție - care desfășoară activitate de fond,

respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual,

competența materială determină, în funcție de obiectul, natura și valoarea

litigiului, cauzele ce pot fi soluționate numai de anumite categorii de

instanțe.

În ceea ce privește

competența teritorială a instanței, Codul de procedură civilă cuprinde norme cu

caracter dispozitiv (art. 5 - 8) și norme cu caracter imperativ (art. 13 - 16).

În principiu, normele

de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția

situațiilor prevăzute la art. 13 - 16 C. proc. civ., care sunt norme de

competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

În speță, Înalta

Curte reține că, prin acțiunea dedusă judecății, în constatarea nulității unor

acte juridice de vânzare-cumpărare și schimb a unor imobile - terenuri, situate

în localitatea V., punctul O.L. reclamanta urmărește, invocând cauza ilicită ca

motiv de nulitate absolută a actelor deduse judecății, valorificarea unui drept

real imobiliar, pe calea unei acțiuni în realizare de drept comun în raport de

caracterul căreia, în cauză, sunt aplicabile în materia competenței normele cu

caracter imperativ, prevăzute de art. 13 C. proc. civ., care statuează că:

"cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța în

circumscripția căreia se află imobilele".

În raport de

caracterul de ordine publică al normei care reglementează competența în materie

imobiliară, a cărei încălcare poate fi invocată inclusiv de reclamant, prin

interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 158 alin. (4) din același

cod și de instanță, din oficiu, conform art. 159

1

alin. (1) raportat

la art. 159 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține că, în mod corect,

Tribunalul Constanța a declinat competenta soluționării cauzei în favoarea

Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Față de argumentele

anterior expuse și în considerarea dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte stabilește competența teritorială în soluționarea cererii

formulate de reclamanta SC B. SA (fostă SC A. SA), prin lichidator judiciar

Cabinet Individual de Insolvență B.Ș. în contradictoriu cu pârâta SC G. SA prin

administrator judiciar S. SPRL Târgu Jiu, având ca obiect acțiune în

constatarea nulității absolute a unor acte translative de proprietate, radiere

înscriere în carte funciară în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția

civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 septembrie 2013.

Procesat de GGC - GV