ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 945/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

formulată, reclamanta SC F. SA a solicitat suspendarea judecării Dosarului nr. 4597/2/2011

până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 1772/2/2012, aflat tot pe

rolul secției a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel

București.

În

susținerea cererii reclamanta a arătat că la data de 20 decembrie 2011,

ulterior înregistrării acțiunii care face obiectul Dosarului nr. 4597/2/2011, Direcția

Impozite și Taxe Locale Sect. 3 i-a comunicat prin adresa din 20 decembrie 2011

următoarele decizii de impunere, prin care a stabilit în sarcina societății

obligații fiscale reprezentând impozit pe terenuri și impozit pe clădire:

-

Decizia de impunere nr. 878 din 01 februarie 2008;

-

Decizia de impunere nr. 5051 din 12 martie 2010;

-

Decizia de impunere nr. 1795 din10 februarie 2011;

Astfel

fiind, la data de 24 ianuarie 2012, reclamanta a contestat Deciziile de

impunere nr. 878 din 01 februarie 2008, respectiv nr. 5051 din 12 martie 2010

și nr. 1795 din 10 februarie 2011, contestație respinsă, ca neîntemeiată, de

către Direcția Impozite și Taxe Locale Sect. 3, prin Decizia nr. 4247 din 13

februarie 2012.

Reclamanta

a mai arătat că la data de 05 martie 2012, a formulat, în contradictoriu cu Direcția

Impozite și Taxe Locale Sect. 3, acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, din anul 2012, prin care a solicitat anularea Deciziilor nr. 4247

din 13 februarie 2012, nr. 878 din 01 februarie 2008, a Deciziei de impunere nr.

5051 din 12 martie 2012 și nr. 1795 din 10 februarie 2011.

Reclamanta

a considerat că instanța investită cu soluționarea Dosarului nr. 4597/2/2011 nu

se va putea pronunța cu privire la existența sau inexistența obligațiilor

societății către bugetul local al Municipiului București – Sect. 3 și, respectiv,

nu va putea în nici un caz obliga autoritatea la emiterea unui certificat

fiscal în acest sens, în măsura în care actele administrative prin care sunt

impuse, la acest moment, aceste așa zise obligații fiscale nu au fost

confirmate sau anulate prin intermediul procedurilor prevăzute de C. Proc. Fisc.

și de Legea contenciosului administrativ.

Mai

mult, pentru soluționarea pretențiilor formulate în Dosarul nr. 4597/2/2011,

instanța va trebui să analizeze considerente de fapt și de drept incidente în

acțiunea formulată în Dosarul nr. 1772/2/2012.

Prin

Încheierea din 11 iunie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a unit excepția lipsei calității procesuale

pasive a M.A.I. cu fondul cauzei, a admis cererea și a suspendat cauza până la

soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 1772/2/2012, aflat pe rolul acestei instanțe,

în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că dezlegarea pricinii de

față atârnă, în tot sau în parte, de soluționarea Dosarului nr. 1772/2/2012 al

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva

hotărârii instanței de fond, pârâta Direcția Impozite și Taxe Locale Sect. 3 a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea recursului se arată că Dosarul nr. 1772/2/2012 a fost declinat de la

Curtea de Apel București către Tribunalul București, urmând a primi un număr

nou de dosar și primul termen după declinare.

Recurenta

mai susține că Dosarul nr. 1772/2/2012 cuprinde solicitarea reclamantei de

anulare a patru decizii de impunere, deci este un caz mult mai complex care

necesită mult timp și probabil multe termene de judecată, iar dosarul de față

are ca obiect anularea numai a unei singure decizii de impunere ce se regăsește

într-adevăr și în obiectul Dosarului nr. 1772/2/2012.

Având

în vedere că în dosarul de față au fost instrumentate probe și au fost depuse înscrisuri,

recurenta consideră că este inutilă suspendarea cauzei pentru judecarea unui

alt dosar, susținând că dezlegarea pricini din dosarul de față nu atârna de

judecarea Dosarului nr. 1772/2/2012.

Examinând

cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru

a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în

continuare arătate.

Potrivit

art. 244 alin. (1), punctul 1, C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata

atunci când „dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existența sau

neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”.

În

cauza de față, reclamanta a solicitat instanței de judecată

obligarea Direcției

Impozite și Taxe Locale Sect. 3 la emiterea unui certificat fiscal care să

ateste că nu are datorii la bugetul local al Sect. 3 și să constate că terenul

situat în București, sect. 3, înscris în evidența Direcției Impozite și Taxe

Locale Sect. 3 și clădirile aferente sunt scutite de impozitul pe teren prevăzut

la articolul 257 alin. (1) C. fisc., respectiv impozitul pe clădiri prevăzut la

articolul 250 alin. (1). pct. 9 C. fisc.

Deci,

instanța investită cu soluționarea Dosarului nr. 4597/2/2011 nu se va putea pronunța

cu privire la existența sau inexistența obligațiilor SC F. SA către bugetul

local și nu va putea obliga autoritatea la emiterea unui certificat fiscal în

acest sens, în măsura în care actele administrative (Deciziile nr. 878 din 01

februarie 2008, nr. 5051 din 12 martie 2012, și nr. 1795 din 10 februarie 2011)

prin care sunt impuse, la acest moment, aceste obligații fiscale nu au fost

confirmate sau anulate.

Pentru

soluționarea pretențiilor formulate de reclamantă în Dosarul nr. 4597/2/2011,

instanța va trebui să analizeze considerente de fapt și de drept incidente de

asemenea în acțiunea formulată în Dosarul nr. 1772/2/2012.

Prin

urmare

,

având în vedere că Deciziile nr. 878 din 01 februarie 2008, nr. 5051 din 12

martie 2012, și nr. 1795 din 10 februarie 2011, emise de Direcția Impozite

și Taxe Locale Sect. 3, prin care SC F. SA îi sunt impuse obligații de plată

către bugetul local al Sect. 3, fac obiectul Dosarului nr. 1772/2/2012 aflat pe

rolul Curții de Apel București, în care judecata cauzei primează având în

vedere că sunt contestate acte administrativ-fiscale susceptibile de executare

imediată, Înalta Curte constată că suspendarea judecării prezentei cauze până

la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 1772/2/2012 se impune.

Pentru

aceste motive, Înalta Curte constată că suspendarea judecării Dosarului nr. 4597/2/2011

până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 1772/2/2012, aflat pe rolul secției

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel București, a

fost corect dispusă de instanța de fond.

Astfel

fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate

și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală, pe care o va menține.

În

consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Direcția Impozite și Taxe Locale Sect. 3 împotriva încheierii din

11 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 februarie 2013.