ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3546/2014

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată la data de 2 august 2012 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC P.F.I.

SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Consiliul Local sector 3, Direcția Impozite și Taxe Locale sector 3, anularea deciziei din 28 mai 2012 emise în soluționarea contestației prealabile din 24 aprilie 2012, anularea deciziei de impunere fără număr și nedatate, comunicată la 2 aprilie 2012, în ceea ce privește sumele de 625.727 RON, reprezentând impozit pe clădiri aferent anului 2012, de 106.610 RON, reprezentând impozit pe teren aferent anului 2012, și de 629.688 RON, reprezentând rămășite și majorări de întârziere restante la 31 decembrie 2011, și anularea deciziei de impunere din 21 mai 2012. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 6974 din 6 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

4. Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta SC P.F.I. SA, solicitând modificarea în tot a hotărârii și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată. La data de 6 iunie 2014, recurenta-reclamantă SC P.F.I. SA a formulat cerere de renunțare la drept, autentificată prin încheierea din 5 iunie 2014 a Biroului Individual Notarial C., solicitând, în fața instanței, a se face aplicarea art. 247 C. proc. civ. 5. Soluționarea cererii de renunțare la însuși dreptul pretins Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 247 C. proc. civ., Înalta Curte reține că manifestarea de voință în sensul de a se renunța la însuși dreptul pretins reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Văzând dispozițiile art. 247 C. proc. civ., potrivit cărora, în caz de renunțare la însuși dreptul pretins, instanța dă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond și va hotărî asupra cheltuielilor, iar când renunțarea este făcută în instanță de apel, hotărârea primei instanțe va fi anulată în totul sau în parte, în măsura renunțării, Înalta Curte urmează a anula sentința recurată și a respinge acțiunea formulată de reclamantă ca urmare a renunțării la însuși dreptul pretins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC P.F.I. SA împotriva sentinței nr. 6974 din 6 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Anulează sentința recurată și respinge acțiunea formulată de reclamanta SC P.F.I. SA ca urmare a renunțării la însuși dreptul pretins. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2014.