ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.02.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 743/2013

HOTĂRÂRE
13.02.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 743/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei

Prin Sentința nr. 712 din 30 noiembrie 2011,

Curtea de Apel Cluj a admis în parte contestația formulată de reclamantul

Municipiul Dej prin Primar, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a

României și a anulat, parțial, Încheierea din 07 octombrie 2011 și Decizia nr. 22

din 22 iulie 2011, emisă de Camera de Conturi Cluj, cu privire la măsurile

stabilite la punctele 1 și 4.

Totodată, Curtea de

apel a admis cererea de suspendare și a dispus suspendarea executării

Încheierii din 07 octombrie 2011 a Curții de Conturi a României, până la

soluționarea irevocabilă a fondului cauzei.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Decizia nr. 22 din 22

iulie 2011 emisă de Camera de Conturi a jud. Cluj, s-a dispus în sarcina

reclamantului aplicarea mai multor măsuri, o parte dintre acestea fiind

contestate, iar contestația reclamantului a fost însă respinsă prin Încheierea din

07 octombrie 2011 emisă de Curtea de Conturi a României.

S-a arătat în considerentele

sentinței atacate că măsura dispusă prin pct. 2 alin. (1) din decizia atacată,

este nelegală, întrucât plățile efectuate de reclamant reprezentând sporuri,

prime, indemnizații și alte drepturi salariale, acordate angajaților au fost

efectuate în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile,

respectiv a Sentințelor civile nr. 231/2008 și nr. 666/2008 pronunțate de

Tribunalul Cluj.

De asemenea, prima

instanță a apreciat ca fiind nelegală măsura dispusă la pct. 2 alin. (4), având

în vedere că persoanele destituite nelegal au fost repuse în funcție, ca urmare

a pronunțării unor hotărâri judecătorești, acestea fiind îndreptățite la plata

de despăgubiri reprezentând indemnizația de conducere de care ar fi trebuit să

beneficieze dacă nu ar fi fost destituite, începând chiar cu data trecerii

acestora într-o funcție inferioară.

În fine, judecătorul

fondului a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.

14 din Legea nr. 554/2004, astfel că a apreciat că este întemeiată cererea de

suspendare.

în cauză

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, au declarat recurs Municipiul Dej prin

Primar, Camera de Conturi Cluj și Curtea de Conturi a României, criticând

sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înaltei Curți asupra recursurilor

Înalta Curte,

examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ.,

excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea

recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va

admite recursurile, iar, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc.

civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare

la Tribunalul Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru stabilirea

competenței materiale a instanței de contencios administrativ, prevederile art.

10 din Legea nr. 554/2004, modificată, au în vedere locul autorității publice

care emite sau, după caz, încheie un act administrativ în sistemul organelor

administrației publice.

Reclamantul

Municipiul Dej prin Primar a investit instanța de contencios administrativ, cu

cererea de anulare a Deciziei nr. 22 din 22 iulie 2011, emisă de Camera de

Conturi Cluj și a Încheierii din 07 octombrie 2011 emisă de Curtea de Conturi a

României.

Acest act

administrativ a fost emise în conformitate cu prevederile Regulamentului

privind organizare și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi,

precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea

nr. 130 din 4 noiembrie 2010, publicată în M. Of. nr. 832 din 13 decembrie

2010.

Potrivit pct. 227 din

Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010, împotriva încheierii emise de

comisia de soluționare a contestațiilor, conducătorul entității verificate

poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 15

zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în

condițiile legii contenciosului administrativ, după care, la pct. 228, se

prevede competența secției de contencios administrativ și fiscal, a curții de

apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în

condițiile legii contenciosului administrativ.

Dat fiind că,

potrivit art. 140 din Constituția României, litigiile rezultate din activitatea

Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate, „în

condițiile legii organice”, iar art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 prevede,

de asemenea, competența instanțelor specializate, în stabilirea competenței

soluționării cauzei, urmează a fi avute în vedere normele cuprinse în art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, norme de drept comun în materia contenciosului

administrativ și fiscal, de la care se poate deroga numai prin lege organică și

în raport cu care, pct. 228 se află în contrarietate.

Pornind de la această

premisă, pentru aplicarea criteriului rangului autorității emitente, prevăzut

în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este necesară identificarea actului

administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, în

sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, act juridic suspus executării

și care poate constitui obiect al unei acțiuni în contencios administrativ.

Or, din interpretarea

normelor cuprinse în Regulament (pct. 210 – „contestația suspendă executarea

deciziei până la soluționarea ei de către comisia de soluționare a

contestațiilor”), rezultă că actul cu caracter executoriu care conține măsurile

de restabilire a legalității și regularității este decizia camerei de conturi

județene, în timp ce încheierea este actul prin care este soluționată contestația

administrativă prealabilă sesizării instanței.

În consecință, reținând

că actul administrativ supus contestării este emis de o structură deconcentrată

a Curții de Conturi la nivel județean, iar conform art. 10 alin. (1) teza a I-

a din Legea nr. 554/2004, modificată și art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., în

competența tribunalelor, în primă instanță, sunt date procesele și cererile în

materia contenciosului administrativ, privind actele autorităților sau

instituțiilor locale sau județene, Curtea de Apel Suceava a pronunțat o

hotărâre nelegală pentru că a încălcat normele de competență materială în

litigiile de contencios administrativ și fiscal, fiind incident motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

De altfel, în ședința

plenului secției contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți din data

de 20 februarie 2012, s-a hotărât că actul supus controlului judiciar este

decizia de măsuri emisă de Camera Județeană de Conturi, pentru că acesta este

actul administrativ care dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice în

sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Soluțiile de

principiu adoptate la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal,

reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunțarea unor hotărâri

divergente, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de unificare a practicii

judiciare, iar deciziile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a

raporturilor juridice.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304

pct. 3 și art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa

hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare

la Tribunalul Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Admite

recursurile formulate de Municipiul Dej prin Primar, de Curtea de Conturi a

României și de Camera de Conturi Cluj împotriva Sentinței civile nr. 712 din 30

noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Cluj,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 februarie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-10-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1131/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara reclamanta comuna F. prin Primar a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a
ÎCCJ 2011-10-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1130/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 823/59/2011 la 16 iunie 2011, reclamanta Comuna Z. prin Primar a solicitat în contrad
ÎCCJ 2012-12-06
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5178/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Reclamanții Primăria Comunei D., Comuna D., prin primar și Primarul Comunei D., în contradictoriu cu Camera de Conturi Consta
ÎCCJ 2012-12-13
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5363/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 13 iulie 2011, reclamanta Comuna M., în contra
ÎCCJ 2012-03-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1231/2012
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamantul Primarul Comunei Cămărașu, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat anularea Încheierii
Sursă