ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 368/2019

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă la data de 30 mai 2016, sub nr. x/2016, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu creditoarea B. admiterea contestației la executare, suspendarea urmăririi locuinței din str. x, et. l. sector 3, anularea tuturor actelor emise de BEJ C. din Dosarul nr. x/2016, constatarea abuzurilor realizate de intimații menționați în Dosarul nr. x/2016 și Dosarul nr. x/2014 coroborat cu abuzurile realizate și întocmite de executorul judecătoresc C.; ca urmare a abuzurilor intimaților din dosarele evocate, contestatoarea a solicitat daune materiale și morale. Totodată, contestatoarea a solicitat conexarea dosarului nr. x/2016 la Dosarul nr. x/2014, conform art. 139 C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 16351/2016 din 12 decembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Sectorul 3 București, secția civilă a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B. prin reprezentant D. SRL.

Împotriva acestei sentințe, contestatoarea A. a declarat apel, care a fost suspendat prin încheierea din 15 septembrie 2017 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva încheierii de suspendare din 15 septembrie 2017 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, contestatoarea A. a formulat recurs, care la rândul său a fost suspendat prin încheierea din 22 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 13 aprilie 2018, recurenta-contestatoare A. a declarat recurs împotriva Sentinței nr. 16351 din 12 decembrie 2016 a Judecătoriei Sectorului 3 București, împotriva hotărârii Tribunalului București, secția a V-a civilă din 15 septembrie 2017 și împotriva încheierii din 22 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, precum și împotriva tuturor sentințelor pronunțate în acest dosar.

Curtea de Apel București, potrivit adresei de la fila x, a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea recursului declarat de A. împotriva încheierii din 22 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, înaintând în acest sens o copie a dosarului care conține cererea de recurs și încheierea atacată.

Prin recursul formulat, recurenta a prezentat critici pe fondul litigiului ce are ca obiect contestație la executare, susținând în esență că, în speță, contractul de cesiune de creanță nu constituie titlu executoriu, precum și faptul că instanța de judecată este singura în măsură să dispună diminuarea/recalcularea exactă a sumei pe care recurenta o datorează în fapt și în drept.

Totodată, s-a mai învederat că instanța de judecată are competența să cerceteze dacă societatea B. deține calitatea de instituție de credit, ținând cont de dispozițiile prevăzute în O.U.G. nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, precum și dacă E. SA, Societatea B., Societatea D. SRL au încălcat drepturile contestatoarei A. în raport cu Legea nr. 677/2001 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. În accepțiunea recurentei, instanța are competența de a se pronunța și cu privire la clauzele contractelor de credit, în sensul dacă acestea cuprind alte clauze abuzive, cu consecința eliminării acestora și recalcularea debitului datorat de recurentă.

Recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva încheierii din 22 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a suspendat judecata recursului pentru lipsa părților, nu cuprinde critici de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aspectele învederate de recurentă vizând fondul litigiului ce are ca obiect contestație la executare, ce a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 16351/2016 din 12 decembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Sectorul 3 București, secția civilă.

Dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în care s-a pronunțat încheierea din 22 martie 2018, atacată cu prezentul recurs, s-a soluționat la 6 decembrie 2018, în sensul constatării perimării cererii de recurs.

La data de 18 mai 2018, recurenta a depus la dosar note scrise, care conțin critici asupra fondului litigiului vizând contestația la executare.

Prin rezoluția aflată la dosar, s-a stabilit în sarcina recurentei o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, conform art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, dovada achitării acesteia aflându-se la dosar.

La data de 20 iulie 2018 s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii din 22 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin încheierea de ședință din 2 octombrie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 1 noiembrie 2018, recurenta a depus la dosar punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la data de 26 februarie 2019.

Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ. a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în vigoare la data demarării litigiului, prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Din analiza dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului de recurs este sancționată cu nulitatea cererii de recurs.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Astfel, în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea probelor administrate în cauză, în vederea stabilirii situației de fapt, rămân în atribuția exclusivă a instanțelor de fond, ca instanțe devolutive.

În speță, se constată că recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva încheierii din 22 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a suspendat judecata recursului pentru lipsa părților, nu cuprinde critici de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aspectele învederate de recurentă vizând fondul litigiului ce are ca obiect contestație la executare, ce a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 16351/2016 din 12 decembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Sectorul 3 București, secția civilă.

Aceste chestiuni formulate pe fondul litigiului nu pot fi analizate de Înalta Curte având în vedere că a fost învestită cu un recurs declarat împotriva unei încheieri de suspendare pentru lipsa părților.

Pe fondul cauzei, A. a atacat cu apel Sentința civilă nr. 16351/2016 din 12 decembrie 2016 a Judecătoriei Sectorul 3 București, care însă, la rândul său, a fost suspendat de Tribunalul București, secția a V-a civilă, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea din 15 septembrie 2017.

Înalta Curte reține că recurenta A. nu și-a încadrat în drept motivele de recurs, însă, procedând la o verificare a acestora, se constată că nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurenta neaducând nicio critică concretă încheierii recurate, motivele invocate neavând legătură cu motivarea instanței de apel cu privire la suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părților, măsură dispusă în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin urmare, exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ. nu poate fi realizată.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii din 22 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii din 22 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2019.

GGC - GV