ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.10.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6548/2013

HOTĂRÂRE
04.10.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6548/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prima instanță cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamantul C.C.N., în nume propriu și în calitate de

reprezentant legal al fiilor C.P. și C.B. în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Sănătății și Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj s-a solicitat să se dispună:

20 septembrie 2011 emisă de Ministerul Sănătății – Serviciul pentru programe de

sănătate privind soluționarea plângerii administrative din 29 august 2011, precum

și anularea adresei din 26 iulie 2011 Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj

- Serviciul pentru programe de sănătate privind refuzul de finanțare a costului

tratamentului efectuat de defuncta sa soție C.E. la Spitalul Universitar H., Ierusalim,

Israel și a transportului, în sumă de 114.435 euro.

de finanțare a transportului și a costului tratamentului efectuat de soția sa, defuncta

C.E., în străinătate (Spitalul Universitar H. din Ierusalim) obiect al Dosarului

nr. 19380 din 22 martie 2011 al Ministerului Sănătății și pe cale de consecință

repararea integrală pagubei cauzate de prin achitarea de către Ministerul Sănătății

și Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj a sumei de 114.435 euro către reclamant,

în calitate de succesor în drepturi a soției sale defuncta C.E. și reprezentant

legal al fiilor săi C.P. (7 ani) și C.B. (3 ani).

În motivarea cererii,

a arătat că la data de 26 ianuarie 2011, soția sa, defuncta C.E. (care avea diagnosticul

de leucemie acută mielo-monoblastică) s-a adresat Direcției de Sănătate Publică

a Județului Cluj solicitând aprobarea finanțării tratamentului de transplant mădular

și decontarea cheltuielilor aferente transplantului.

Prin adresa din 27

ianuarie 2011 Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj a transmis către Direcția

de Sănătate Publică a Județului Mureș și Comisiei teritoriale pentru trimitere la

tratament in străinătate specialitatea hematologie și transplant mădular centrul

universitar Târgu Mureș rugămintea de analiza cazul soției sale și de a completa

procesele-verbale, conform Ordinului Ministerului Sănătății nr. 50/2004.

La data de 11

februarie 2011 a fost încheiat procesul verbal medical pentru trimiterea în străinătate

care recomanda efectuarea tratamentului în străinătate, constata urgenta medicală

(având în vedere evoluția bolii și vârsta tânără a soției sale).

Prin adresa din 14

februarie 2011 Direcția de Sănătate Publică a Județului Mureș a solicitat Direcției

de Sănătate Publică a Județului Cluj începerea demersurilor necesare efectuării

tratamentului în străinătate.

Prin adresa din 15

martie 2011 Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj a solicitat analizarea

în regim de urgentă a dosarului al soției reclamantului, C.E., în vârstă de 33 ani

în vederea efectuării transplantului allogen de la donator H.L.A. compatibil neînrudit,

la Spitalul Universitar H. Israel.

Văzând că nu a obținut

un răspuns scris din partea instituțiilor abilitate deși trecuseră termenul legal

de 30 de zile (într-un astfel de caz fiind importante secundele) și că deja datorită

așteptării răspunsului de la pârâte starea de sănătate a soției s-a înrăutățit

extrem de mult, fiind într-o situație disperată a luat hotărârea de a împrumuta

pe termen scurt banii necesari efectuării transplantului allogen de la donator H.L.A.

compatibil neînrudit, la Spitalul Universitar H. Israel de la cunoștințe,

urmând să îi restitui ulterior, din finanțarea la care soția sa are dreptul.

Refuzul nejustificat al

Ministerului Sănătății de a deconta transportul și tratamentul efectuat în străinătate

de defuncta sa soție, îi prejudiciază în mod grav interesele, afectându-i în mod

serios sursele de existentă ale sale și ale copiilor săi, fiind în pericol de a

pierde și locuința.

A susținut reclamantul

C.N. că situația soției sale se încadrează în dispozițiile art. 7 alin. (3) din

Ordinului Ministerului Sănătății nr. 50/2004, textul de lege care nu prevede obligativitatea

obținerii unei aprobări prealabile, fiind o excepție de la dispozițiile art. 10

alin. (1) din Ordinului Ministerului Sănătății nr. 50/2004, caz în care aprobarea

poate fi și ulterioară.

Comisia de specialitate

din Ministerul Sănătății, fiind obligată să aprobe, în caz de urgență, tratamentul

în străinătate, pe baza și în conformitate cu solicitările și rezultate medicale

constatate de Direcția de Sănătate Publică a Județului Mureș, Comisiei teritoriale

pentru trimitere la tratament in străinătate specialitatea hematologie și transplant

mădular centrul universitar Târgu Mureș și Direcția de Sănătate Publică a Județului

Cluj, așa cum rezultă din procesul verbal și adresele arătate mai sus.

A apreciat că și în situația

în care soția sa nu s-ar fi încadrat în dispozițiile art. 7 alin. (3) din Ordinului

Ministerului Sănătății nr. 50/2004, finanțarea ar trebui acordată, întrucât în cauză

sunt aplicabile și dispozițiile art. 6 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 27/2003 privind

procedura aprobării tacite.

Întâmpinările formulate

în cauză

Pârâtul Ministerul Sănătății

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, iar

pârâta Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj a formulat întâmpinare prin

care a solicitat respingerea acțiunii.

Sentința și considerentele

primei instanțe

Prin sentința nr. 324

din 26 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a fost respinsă cererea reclamantului

C.C.N., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorilor C.P. și

C.B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Direcția de Sănătate

Publică a Județului Cluj.

Pentru a pronunța această

sentință prima instanță a reținut că în ceea ce privește O.U.G. nr. 27/2003, potrivit

dispozițiilor art. 6 din acest act normativ, autorizația se consideră acordată sau,

după caz, reînnoită, dacă autoritatea administrației publice nu răspunde solicitantului

în termenul prevăzut de lege pentru emiterea sau reînnoirea respectivei autorizații,

iar potrivit art. 3 alin. (1) lit. a), prin autorizație se înțelege actul administrativ

emis de autoritățile administrației publice competente prin care se permite solicitantului

desfășurarea unei anumite activități, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei

profesii; noțiunea de autorizație include și avizele, licențele, permisele, aprobările

sau alte asemenea operațiuni administrative prealabile sau ulterioare autorizării.

Or, rezultă din dispozițiile

legale enunțate anterior că O.U.G. nr. 27/2003 se aplică doar în cazul desfășurării

unei activități, prestării unui serviciu sau exercitării unor profesii, nu și în

cazul în care se solicită autorității acordarea unei finanțări, o astfel de interpretare

excedând cadrului legal.

Referitor la aplicabilitatea

în speță a dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Ordinului Ministerului Sănătății

nr. 50/2004, Curtea de Apel a constatat că, în cazul unor urgențe medicale, pe baza

recomandărilor comisiilor de specialitate teritoriale și a aprobării comisiei din

cadrul Ministerului Sănătății, pacientul poate efectua tratamentul recomandat în

străinătate, cu suportarea cheltuielilor de către acesta, inclusiv costul transportului

sau al însoțitorului, dacă este cazul, urmând ca în termen de 3 zile de la întoarcerea

în țară, pe baza documentelor justificative, să solicite direcției de sănătate publică

decontarea cheltuielilor prevăzute la art. 6 alin. (2).

Prima instanță a considerat

că în speță primele două condiții erau îndeplinite, însă aprobarea Comisiei din

Ministerul Sănătății nu exista în momentul în care C.E. a plecat în Israel pentru

efectuarea tratamentului medical.

Prin urmare, deși erau

aplicabile aceste dispoziții legale, Curtea de Apel a constatat că nu au fost îndeplinite

toate condițiile impuse de acest text de lege, astfel încât reclamantul nu poate

beneficia de decontarea acestor cheltuieli.

De altfel, refuzul autorităților

de a acorda finanțarea este justificat și prin prisma dispozițiilor art. 10 din

același ordin, care interzic finanțarea retroactivă a tratamentelor efectuate în

străinătate de către bolnavi care nu au avut aprobarea prealabilă a Comisiei Ministerului

Sănătății, prevăzută la art. 5, aprobare care este, însă, prevăzută și la art. 7

alin. (3).

Instanța de recurs

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs recurentul-reclamant C.C.N., în nume propriu și în calitate de

reprezentant legal al copiilor săi C.P. și C.B.

Motivele de recurs

În motivele de recurs

s-a susținut că, potrivit art. 7 alin. (3) din Ordinului Ministerului Sănătății

nr. 50/2004, avea dreptul la decontarea cheltuielilor medicale, întrucât exista

recomandarea comisiei de specialitate teritorială care a constatat urgența medicală

și a recomandat efectuarea tratamentului în străinătate, iar în baza O.U.G. nr.

27/2003, ca efect al aprobării tacite, exista și aprobarea Comisiei din cadrul Ministerului

Sănătății.

A precizat că procedura

aprobării tacite se aplică în cazul tuturor autorizațiilor emise de autoritățile

administrației publice, excepțiile fiind reglementate în mod expres în cuprinsul

art. 2 din O.U.G. nr. 27/2003, iar aprobările Ministerului Sănătății nu fac obiectul

acestor excepții.

Analiza motivelor de recurs

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs, legislația aplicabilă și situația de fapt, constată că recursul

este nefondat, potrivit considerentelor prezentei decizii.

Situația de fapt

Soția reclamantului a

fost diagnosticată cu leucemie acută mielo-monoblastică, motiv pentru care la data

de 26 ianuarie 2011 aceasta a solicitat Direcției de Sănătate Publică Cluj aprobarea

finanțării tratamentului de transplant medular în străinătate.

Conform procedurilor reglementate

prin Ordinul nr. 50/2004, Direcția de Sănătate Publică Cluj a solicitat la 27

ianuarie 2011 Comisiei teritoriale Târgu-Mureș examinarea pacientei; în data de

11 februarie 2011 Comisia a întocmit procesul-verbal pentru trimiterea la tratament

medical în străinătate, cu mențiunea că este urgență medicală, având în vedere evoluția

bolii și vârsta tânără a pacientei.

La data de 14

februarie 2011 Direcția de Sănătate Mureș a trimis dosarul medical al pacientei

C.E. la Direcția de Sănătate Publică Cluj, în vederea inițierii demersurilor necesare

efectuării tratamentului în străinătate.

Cu adresa din 15

martie 2011 D.S.P. Cluj a trimis Ministerului Sănătății dosarul medical al pacientei

C.E., în vederea analizării acestuia în regim de urgență, pacienta fiind internată

la 7 februarie 2011 într-un spital specializat din Israel, iar la data de 30

martie 2011 a decedat, înainte de a se primi aprobarea comisiei.

Legislația aplicabilă

Ordinului

Ministerului Sănătății nr. 50/2004, art. 7 alin. (3) „În cazul unor urgențe medicale,

pe baza recomandărilor comisiilor de specialitate teritoriale și a aprobării comisiei

din cadrul Ministerului Sănătății, pacientul poate efectua tratamentul recomandat

în străinătate, cu suportarea cheltuielilor de către acesta, inclusiv costul transportului

sau al însoțitorului, dacă este cazul, urmând ca în termen de 3 zile de la întoarcerea

în țară, pe baza documentelor justificative, să solicite direcției de sănătate publică

decontarea cheltuielilor prevăzute la art. 6 alin. (2)”.

O.U.G. nr. 27/2003 –

art. 2 „(1) Procedura aprobării tacite se aplica tuturor autorizațiilor emise

de autoritățile administrației publice, cu excepția celor emise în

domeniul activităților nucleare, a celor care privesc regimul armelor de foc,

munițiilor și explozibililor, regimul drogurilor și precursorilor, precum și

a autorizațiilor din domeniul siguranței naționale. (2) Guvernul

poate stabili, prin hotărâre, la propunerea motivata a fiecărei autorități a administrației

publice interesate, și alte excepții de la aplicarea procedurii aprobării tacite”.

Art. 3 alin. (1) „În sensul

prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următorul

înțeles: a) autorizație - actul administrativ emis de autoritățile administrației

publice competente prin care se permite solicitantului desfășurarea unei anumite

activități, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii; noțiunea

de autorizație include și avizele, licențele, permisele, aprobările sau

alte asemenea operațiuni administrative prealabile ori ulterioare autorizării;

b) procedura aprobării tacite - procedura prin care autorizația este considerată

acordată dacă autoritatea administrației publice nu răspunde solicitantului

în termenul prevăzut de lege pentru emiterea respectivei autorizații. (2) Răspunsul

negativ al autoritarii administrației publice competente, în termenul prevăzut

de lege pentru emiterea autorizației, nu echivalează cu aprobarea tacită”.

Analiza prevederilor

art. 7 alin. (3) din Ordinului Ministerului Sănătății nr. 50/2003 evidențiază că

în cazul urgențelor medicale pentru efectuarea unui tratament în străinătate cu

suportarea cheltuielilor de către acesta trebuie ca pacientul să aibă recomandarea

comisiei de specialitate teritoriale și aprobarea comisiei din cadrul Ministerului

Sănătății, urmând ca ulterior, la întoarcerea în țară, pe baza documentelor justificative,

să solicite direcției de sănătate publică decontarea cheltuielilor.

În speța prezentă, soția

reclamantului a avut recomandarea comisiei teritoriale de specialitate, însă nu

a avut aprobarea comisiei din cadrul Ministerului Sănătății, adică nu îndeplinea

cerința textului menționat mai sus.

Reclamantul a susținut

că era îndeplinită și cea de-a doua condiție, privind aprobarea comisiei din cadrul

Ministerului Sănătății, cu motivarea că a intervenit aprobarea tacită prevăzută

de O.U.G. nr. 27/2003.

Sub acest aspect, Înalta

Curte arată că procedura aprobării tacite invocată de reclamant se aplică, așa cum

rezultă din cuprinsul actului normativ care reglementează domeniul, numai în cazul

autorizațiilor emise de autoritățile publice, fiind o modalitate alternativă de

emitere sau reînnoire a autorizațiilor pentru desfășurarea unei activități în mediul

de afaceri.

Aprobarea presupune analiza

propunerii, a recomandării făcute de comisia de specialitate teritorială, actul

final care dă dreptul pacientului de a efectua tratamentul în străinătate, fiind

tocmai aprobarea comisiei din cadrul Ministerului Sănătății.

Procedura aprobării tacite

se referă, așa cum rezultă din art. 3 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2003,

la autorizații prin care se permite solicitantului desfășurarea unei activități,

prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii.

Față de prevederile legale

enunțate, se constată că procedura aprobării tacite vizează simplificarea procedurii

de înființare de noi întreprinderi, în vederea îmbunătățirii mediului de afaceri

și nu se aplică prin analogie în alte situații care exced domeniului de reglementare.

Având în vedere considerentele

prezentei decizii, se constată că sentința Curții de Apel Cluj este legală și temeinică,

judecătorul interpretând corect prevederile legale incidente în cauză, astfel că

în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

Respinge recursul declarat de C.C.N., în nume

propriu și în calitate de reprezentant legal al lui C.P. și C.B. împotriva sentinței

civile nr. 324din 26 aprilie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie

2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-03-26
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2219/2012
cțiile aparatului de hemodializă. În urma administrării tuturor probelor în cauză s-a reținut că nu s-a dovedit faptul că infectarea reclamantului cu virusul hepatic B și C ar fi avut în loc în timpul procedurilor de hemodializă. În conseci
ÎCCJ 2013-01-16
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 155/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 26 iulie 2011, reclamantul M.C. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând obligarea pârâ
ÎCCJ 2014-03-25
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1506/2014
parte acțiunea precizată și extinsă, formulată de reclamantul R.V., continuată și precizată de moștenitoarele M.I.G. și R.V. împotriva pârâților Guvernul României, Județul Cluj și Consiliul Județean Cluj și Institutul Regional de Gastroente
ÎCCJ 2024-07-03
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3661/2024
Ședința publică din data de 3 iulie 2024 Asupra recursurilor de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la
ÎCCJ 2013-05-08
0,91
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1543/2013
nță sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c ) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza ar
Sursă