ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6548/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță cererea de chemare în judecată Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C.C.N., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al fiilor C.P. și C.B. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj s-a solicitat să se dispună: 1. Anularea adresei din 20 septembrie 2011 emisă de Ministerul Sănătății – Serviciul pentru programe de sănătate privind soluționarea plângerii administrative din 29 august 2011, precum și anularea adresei din 26 iulie 2011 Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj - Serviciul pentru programe de sănătate privind refuzul de finanțare a costului tratamentului efectuat de defuncta sa soție C.E.

la Spitalul Universitar H., Ierusalim, Israel și a transportului, în sumă de 114.435 euro. 2. Recunoașterea dreptului de finanțare a transportului și a costului tratamentului efectuat de soția sa, defuncta C.E., în străinătate (Spitalul Universitar H. din Ierusalim) obiect al Dosarului nr. 19380 din 22 martie 2011 al Ministerului Sănătății și pe cale de consecință repararea integrală pagubei cauzate de prin achitarea de către Ministerul Sănătății și Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj a sumei de 114.435 euro către reclamant, în calitate de succesor în drepturi a soției sale defuncta C.E. și reprezentant legal al fiilor săi C.P. (7 ani) și C.B. (3 ani). În motivarea cererii, a arătat că la data de 26 ianuarie 2011, soția sa, defuncta C.E.

(care avea diagnosticul de leucemie acută mielo-monoblastică) s-a adresat Direcției de Sănătate Publică a Județului Cluj solicitând aprobarea finanțării tratamentului de transplant mădular și decontarea cheltuielilor aferente transplantului. Prin adresa din 27 ianuarie 2011 Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj a transmis către Direcția de Sănătate Publică a Județului Mureș și Comisiei teritoriale pentru trimitere la tratament in străinătate specialitatea hematologie și transplant mădular centrul universitar Târgu Mureș rugămintea de analiza cazul soției sale și de a completa procesele-verbale, conform Ordinului Ministerului Sănătății nr. 50/2004. La data de 11 februarie 2011 a fost încheiat procesul verbal medical pentru trimiterea în străinătate care recomanda efectuarea tratamentului în străinătate, constata urgenta medicală (având în vedere evoluția bolii și vârsta tânără a soției sale).

Prin adresa din 14 februarie 2011 Direcția de Sănătate Publică a Județului Mureș a solicitat Direcției de Sănătate Publică a Județului Cluj începerea demersurilor necesare efectuării tratamentului în străinătate. Prin adresa din 15 martie 2011 Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj a solicitat analizarea în regim de urgentă a dosarului al soției reclamantului, C.E., în vârstă de 33 ani în vederea efectuării transplantului allogen de la donator H.L.A. compatibil neînrudit, la Spitalul Universitar H. Israel. Văzând că nu a obținut un răspuns scris din partea instituțiilor abilitate deși trecuseră termenul legal de 30 de zile (într-un astfel de caz fiind importante secundele) și că deja datorită așteptării răspunsului de la pârâte starea de sănătate a soției s-a înrăutățit extrem de mult, fiind într-o situație disperată a luat hotărârea de a împrumuta pe termen scurt banii necesari efectuării transplantului allogen de la donator H.L.A.

compatibil neînrudit, la Spitalul Universitar H. Israel de la cunoștințe, urmând să îi restitui ulterior, din finanțarea la care soția sa are dreptul. Refuzul nejustificat al Ministerului Sănătății de a deconta transportul și tratamentul efectuat în străinătate de defuncta sa soție, îi prejudiciază în mod grav interesele, afectându-i în mod serios sursele de existentă ale sale și ale copiilor săi, fiind în pericol de a pierde și locuința. A susținut reclamantul C.N. că situația soției sale se încadrează în dispozițiile art. 7 alin. (3) din Ordinului Ministerului Sănătății nr. 50/2004, textul de lege care nu prevede obligativitatea obținerii unei aprobări prealabile, fiind o excepție de la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Ordinului Ministerului Sănătății nr. 50/2004, caz în care aprobarea poate fi și ulterioară.

Comisia de specialitate din Ministerul Sănătății, fiind obligată să aprobe, în caz de urgență, tratamentul în străinătate, pe baza și în conformitate cu solicitările și rezultate medicale constatate de Direcția de Sănătate Publică a Județului Mureș, Comisiei teritoriale pentru trimitere la tratament in străinătate specialitatea hematologie și transplant mădular centrul universitar Târgu Mureș și Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj, așa cum rezultă din procesul verbal și adresele arătate mai sus. A apreciat că și în situația în care soția sa nu s-ar fi încadrat în dispozițiile art. 7 alin. (3) din Ordinului Ministerului Sănătății nr. 50/2004, finanțarea ar trebui acordată, întrucât în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 6 alin. (1) și (2) din O.U.G.

nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite. Întâmpinările formulate în cauză Pârâtul Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, iar pârâta Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. Sentința și considerentele primei instanțe Prin sentința nr. 324 din 26 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a fost respinsă cererea reclamantului C.C.N., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorilor C.P. și C.B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în ceea ce privește O.U.G.

nr. 27/2003, potrivit dispozițiilor art. 6 din acest act normativ, autorizația se consideră acordată sau, după caz, reînnoită, dacă autoritatea administrației publice nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege pentru emiterea sau reînnoirea respectivei autorizații, iar potrivit art. 3 alin. (1) lit. a), prin autorizație se înțelege actul administrativ emis de autoritățile administrației publice competente prin care se permite solicitantului desfășurarea unei anumite activități, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii; noțiunea de autorizație include și avizele, licențele, permisele, aprobările sau alte asemenea operațiuni administrative prealabile sau ulterioare autorizării.

Or, rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior că O.U.G. nr. 27/2003 se aplică doar în cazul desfășurării unei activități, prestării unui serviciu sau exercitării unor profesii, nu și în cazul în care se solicită autorității acordarea unei finanțări, o astfel de interpretare excedând cadrului legal.

Referitor la aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Ordinului Ministerului Sănătății nr. 50/2004, Curtea de Apel a constatat că, în cazul unor urgențe medicale, pe baza recomandărilor comisiilor de specialitate teritoriale și a aprobării comisiei din cadrul Ministerului Sănătății, pacientul poate efectua tratamentul recomandat în străinătate, cu suportarea cheltuielilor de către acesta, inclusiv costul transportului sau al însoțitorului, dacă este cazul, urmând ca în termen de 3 zile de la întoarcerea în țară, pe baza documentelor justificative, să solicite direcției de sănătate publică decontarea cheltuielilor prevăzute la art. 6 alin. (2). Prima instanță a considerat că în speță primele două condiții erau îndeplinite, însă aprobarea Comisiei din Ministerul Sănătății nu exista în momentul în care C.E.

a plecat în Israel pentru efectuarea tratamentului medical. Prin urmare, deși erau aplicabile aceste dispoziții legale, Curtea de Apel a constatat că nu au fost îndeplinite toate condițiile impuse de acest text de lege, astfel încât reclamantul nu poate beneficia de decontarea acestor cheltuieli. De altfel, refuzul autorităților de a acorda finanțarea este justificat și prin prisma dispozițiilor art. 10 din același ordin, care interzic finanțarea retroactivă a tratamentelor efectuate în străinătate de către bolnavi care nu au avut aprobarea prealabilă a Comisiei Ministerului Sănătății, prevăzută la art. 5, aprobare care este, însă, prevăzută și la art. 7 alin. (3). Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul-reclamant C.C.N., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al copiilor săi C.P.

și C.B. Motivele de recurs În motivele de recurs s-a susținut că, potrivit art. 7 alin. (3) din Ordinului Ministerului Sănătății nr. 50/2004, avea dreptul la decontarea cheltuielilor medicale, întrucât exista recomandarea comisiei de specialitate teritorială care a constatat urgența medicală și a recomandat efectuarea tratamentului în străinătate, iar în baza O.U.G. nr. 27/2003, ca efect al aprobării tacite, exista și aprobarea Comisiei din cadrul Ministerului Sănătății. A precizat că procedura aprobării tacite se aplică în cazul tuturor autorizațiilor emise de autoritățile administrației publice, excepțiile fiind reglementate în mod expres în cuprinsul art. 2 din O.U.G. nr. 27/2003, iar aprobările Ministerului Sănătății nu fac obiectul acestor excepții.

Analiza motivelor de recurs Înalta Curte, examinând motivele de recurs, legislația aplicabilă și situația de fapt, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor prezentei decizii. Situația de fapt Soția reclamantului a fost diagnosticată cu leucemie acută mielo-monoblastică, motiv pentru care la data de 26 ianuarie 2011 aceasta a solicitat Direcției de Sănătate Publică Cluj aprobarea finanțării tratamentului de transplant medular în străinătate. Conform procedurilor reglementate prin Ordinul nr. 50/2004, Direcția de Sănătate Publică Cluj a solicitat la 27 ianuarie 2011 Comisiei teritoriale Târgu-Mureș examinarea pacientei; în data de 11 februarie 2011 Comisia a întocmit procesul-verbal pentru trimiterea la tratament medical în străinătate, cu mențiunea că este urgență medicală, având în vedere evoluția bolii și vârsta tânără a pacientei.

La data de 14 februarie 2011 Direcția de Sănătate Mureș a trimis dosarul medical al pacientei C.E. la Direcția de Sănătate Publică Cluj, în vederea inițierii demersurilor necesare efectuării tratamentului în străinătate. Cu adresa din 15 martie 2011 D.S.P. Cluj a trimis Ministerului Sănătății dosarul medical al pacientei C.E., în vederea analizării acestuia în regim de urgență, pacienta fiind internată la 7 februarie 2011 într-un spital specializat din Israel, iar la data de 30 martie 2011 a decedat, înainte de a se primi aprobarea comisiei.

Legislația aplicabilă Ordinului Ministerului Sănătății nr. 50/2004, art. 7 alin. (3) „În cazul unor urgențe medicale, pe baza recomandărilor comisiilor de specialitate teritoriale și a aprobării comisiei din cadrul Ministerului Sănătății, pacientul poate efectua tratamentul recomandat în străinătate, cu suportarea cheltuielilor de către acesta, inclusiv costul transportului sau al însoțitorului, dacă este cazul, urmând ca în termen de 3 zile de la întoarcerea în țară, pe baza documentelor justificative, să solicite direcției de sănătate publică decontarea cheltuielilor prevăzute la art. 6 alin. (2)”. O.U.G. nr. 27/2003 – art. 2 „(1) Procedura aprobării tacite se aplica tuturor autorizațiilor emise de autoritățile administrației publice, cu excepția celor emise în domeniul activităților nucleare, a celor care privesc regimul armelor de foc, munițiilor și explozibililor, regimul drogurilor și precursorilor, precum și a autorizațiilor din domeniul siguranței naționale.

(2) Guvernul poate stabili, prin hotărâre, la propunerea motivata a fiecărei autorități a administrației publice interesate, și alte excepții de la aplicarea procedurii aprobării tacite”. Art. 3 alin. (1) „În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles: a) autorizație - actul administrativ emis de autoritățile administrației publice competente prin care se permite solicitantului desfășurarea unei anumite activități, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii; noțiunea de autorizație include și avizele, licențele, permisele, aprobările sau alte asemenea operațiuni administrative prealabile ori ulterioare autorizării; b) procedura aprobării tacite - procedura prin care autorizația este considerată acordată dacă autoritatea administrației publice nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege pentru emiterea respectivei autorizații.

(2) Răspunsul negativ al autoritarii administrației publice competente, în termenul prevăzut de lege pentru emiterea autorizației, nu echivalează cu aprobarea tacită”. Analiza prevederilor art. 7 alin. (3) din Ordinului Ministerului Sănătății nr. 50/2003 evidențiază că în cazul urgențelor medicale pentru efectuarea unui tratament în străinătate cu suportarea cheltuielilor de către acesta trebuie ca pacientul să aibă recomandarea comisiei de specialitate teritoriale și aprobarea comisiei din cadrul Ministerului Sănătății, urmând ca ulterior, la întoarcerea în țară, pe baza documentelor justificative, să solicite direcției de sănătate publică decontarea cheltuielilor. În speța prezentă, soția reclamantului a avut recomandarea comisiei teritoriale de specialitate, însă nu a avut aprobarea comisiei din cadrul Ministerului Sănătății, adică nu îndeplinea cerința textului menționat mai sus.

Reclamantul a susținut că era îndeplinită și cea de-a doua condiție, privind aprobarea comisiei din cadrul Ministerului Sănătății, cu motivarea că a intervenit aprobarea tacită prevăzută de O.U.G. nr. 27/2003. Sub acest aspect, Înalta Curte arată că procedura aprobării tacite invocată de reclamant se aplică, așa cum rezultă din cuprinsul actului normativ care reglementează domeniul, numai în cazul autorizațiilor emise de autoritățile publice, fiind o modalitate alternativă de emitere sau reînnoire a autorizațiilor pentru desfășurarea unei activități în mediul de afaceri. Aprobarea presupune analiza propunerii, a recomandării făcute de comisia de specialitate teritorială, actul final care dă dreptul pacientului de a efectua tratamentul în străinătate, fiind tocmai aprobarea comisiei din cadrul Ministerului Sănătății.

Procedura aprobării tacite se referă, așa cum rezultă din art. 3 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2003, la autorizații prin care se permite solicitantului desfășurarea unei activități, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii. Față de prevederile legale enunțate, se constată că procedura aprobării tacite vizează simplificarea procedurii de înființare de noi întreprinderi, în vederea îmbunătățirii mediului de afaceri și nu se aplică prin analogie în alte situații care exced domeniului de reglementare. Având în vedere considerentele prezentei decizii, se constată că sentința Curții de Apel Cluj este legală și temeinică, judecătorul interpretând corect prevederile legale incidente în cauză, astfel că în baza art. 312 C. proc.

civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.N., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al lui C.P. și C.B. împotriva sentinței civile nr. 324din 26 aprilie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2013.