ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 155/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 26 iulie 2011, reclamantul M.C. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând obligarea pârâtului la emiterea unui act administrativ privind decontarea cheltuielilor de asistență medicală, în cuantum de 1.649,61 Euro, sub sancțiunea plății unor penalități de întârziere. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, în calitate de angajat al pârâtului, a fost trimis ca atașat de afaceri interne în Croația, ocupând acel post în perioada 1 aprilie 2007 - 30 august 2009. Reclamantul a mai arătat că a fost însoțit de fiica sa minoră, M.A., născută la 30 iulie 2007, care a necesitat asistență medicală, pârâtul refuzând în mod nejustificat decontarea cheltuielilor efectuate, reprezentând contravaloarea consultațiilor și vaccinurilor necesare.

Prin Sentința civilă nr. 711 din 30 noiembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea pârâtului să deconteze reclamantului cheltuielile de asistență medicală în sumă de 1.649,61 Euro, respingând celelalte capete de cerere. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit art. 6 din Legea nr. 495/2004, unitățile trimițătoare suportă cheltuielile medicale pentru personalul trimis în misiune permanentă în străinătate, iar, în conformitate cu art. 12 din H.G. nr. 837/1995, cheltuielile includ și contravaloarea consultațiilor, analizelor, vaccinurilor obligatorii și medicamentelor pentru membrii de familie aflați în întreținere.

În consecință, a stabilit instanța de fond, având în vedere și lipsa unor norme de aplicare a hotărârii de guvern adoptate în anul 1995, pârâtul trebuie să suporte contravaloarea cheltuielilor de asistență medicală, efectuate de reclamant pentru fiica sa în perioada 2007 - 2008. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâtul a învederat că, la data plecării reclamantului în misiune în străinătate, au fost achiziționate asigurări medicale pentru el și soția acestuia, în baza contractului încheiat de SC G., care însă nu eliberează asigurări medicale pentru copiii sub un an. Pârâtul a precizat că nu există un cadru juridic pentru decontarea cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată fiicei reclamantului în intervalul 2007 - 2008, întrucât, contrar prevederilor H.G.

nr. 837/1995, Ministerul Sănătății nu a stabilit condițiile și cazurile pentru care unitatea trimițătoare suportă costul cheltuielilor medicale pentru personalul trimis în străinătate și membrii de familie ai acestuia, aflați în întreținere, neexistând norme date în aplicarea respectivei hotărâri de guvern. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, potrivit art. 35 lit. a) din Legea nr. 360/2002 și art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 677/2003, membrii de familie ai polițistului beneficiază gratuit de asistență medicală și medicamente.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 495/2004, personalul trimis în misiune permanentă în străinătate beneficiază de asigurări sociale de sănătate al căror cost este suportat de către unitățile trimițătoare, ca și cheltuielile medicale pentru cazurile și în condițiile stabilite de legislația în vigoare. Aceleași dispoziții se regăsesc și în art. 12 alin. (1 1 ) din H.G. nr. 837/1995 cu privire la criteriile de salarizare în valută și celelalte drepturi în valută și în lei ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, cu mențiunea, prevăzută la alin. (2), că în situațiile în care unitățile trimițătoare nu pot încheia contracte de asigurare de sănătate, Ministerul Sănătății va stabili condițiile și cazurile în care pot fi suportate cheltuielile medicale privind vaccinuri, consultații, analize, spitalizare, medicamente.

În alin. (10) al textului sus-menționat se prevede că, în cazul personalului trimis în misiune permanentă în țările cu care România are încheiate acorduri în domeniul asigurărilor sociale și medicale, cheltuielile respective se suportă în condițiile stabilite prin aceste acorduri. Potrivit protocolului încheiat de Guvernul României cu Guvernul Republicii Croația, aprobat prin H.G. nr. 951/2004 s-a convenit menținerea în vigoare a acordului din 19 mai 1958 privind asistența medicală pentru personalul diplomatic și administrativ, și familiile acestora, care prevedea dreptul acestora de a beneficia de consultații și tratament medical gratuit, pe bază de reciprocitate.

În cauză, întrucât fiica reclamantului, născută la 30 iulie 2007, nu a avut pentru perioada în litigiu asigurare medicală, cheltuielile ocazionate de consultațiile și vaccinurile obligatorii potrivit vârstei au fost suportate de către tatăl său, deși, în baza prevederilor legale sus-menționate, beneficia de gratuitate. În raport de aceste împrejurări, instanța a reținut în mod corect refuzul nejustificat al pârâtului, ca unitate trimițătoare, de a deconta cheltuielile efectuate de reclamant, dovedite cu înscrisuri, neavând relevanță faptul că nu au fost emise de către organismul de resort norme în aplicarea prevederilor art. 12 alin. (2) din H.G. nr. 837/1995. Față de cele expuse mai sus, criticile formulate fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat de pârât ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor împotriva Sentinței nr. 711 din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2013. Procesat de GGC - CL