ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6482/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Soluția instanței de fond

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC E.B. SA a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta Curtea de Conturi a României - Departamentul IV, următoarele:

- anularea parțială a

încheierii din 13 septembrie 2012 emisă de Comisia de soluționare a

contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României - Departamentul nr. IV,

doar în ceea ce privește pct. 1, 2, 3, 5 și 9 prin care au fost respinse

punctele 1 (1.1 și 1.2), 2 (2.1 și 2.2), 3, 5 și 9 din contestația din 26 iulie

2012;

- anularea parțială a

actelor care au stat la baza emiterii încheierii din 13 septembrie 2012, respectiv:

pct. 3 (3.1 și 3.2), 4 (4.1 și 4.2), 5, 7 și 11 din secțiunea constatări, precum

și măsurile corespondente dispuse la pct. II 7, II 8, II 9, II 11 și II 12 din decizia

din 06 iulie 2012 emisă de Curtea de Conturi, Departamentul IV, privind înlăturarea

deficientelor constatate și consemnate în raportul de control din 08 iunie 2012,

încheiat în urma acțiunii de control privind ”Situația, evoluția și modul de administrare

a patrimoniului public și privat al statului” la SC E.B. SA;

- anularea raportul de

control înregistrat din 08 iunie 2012, încheiat de auditorii publici externi din

cadrul Curții de Conturi a României, Departamentul IV, în urma acțiunii de control

privind „Situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat

al statului” la SC E.B. SA, doar în ceea ce privește punctele ce au fundamentat

constatările și masurile dispuse prin decizia din 06 iulie 2012 emisă de Curtea

de Conturi pentru care solicita anularea prin prezenta acțiune.

Prin aceeași

cerere, reclamanta a solicitat și s

uspendarea executării măsurilor dispuse la punctele

II 7, II 8, II 9, II 11 și II 12 din decizia din 06 iulie 2012 emisă de Curtea de

Conturi a României, Departamentul IV privind înlăturarea deficientelor constatate

și consemnate în raportul de control din 08 iunie 2012, încheiat în urma acțiunii

de control privind „Situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului

public și privat al statului” la SC E.B. SA, până la judecata definitivă și irevocabilă

a prezentei cauze.

În motivarea acestei cereri,

reclamanta a arătat, în esență, că sunt

îndeplinite

condițiile art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul

bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 29 ianuarie

2013, a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată,

reținând, în esență, următoarele:

Cu privire la cazul bine

justificat, a reținut că reclamanta a invocat prin acțiune

împrejurări de fapt și

de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ, stabilirea acesteia va avea loc după administrarea și analiza probatoriului,

în soluționarea acțiunii în anulare.

Referitor la condiția

îndeplinirii unei pagube iminente, prima instanță a avut în vedere că executarea

actelor administrative atacate în speță nu este de natură să producă reclamantei

un prejudiciu material viitor sau o perturbare previzibilă gravă a funcționării

serviciului public, iar cu privire la susținerea reclamantei în sensul influențării

implicite a costurilor energiei termice livrate către populație, a reținut că măsurile

dispuse de Curtea de Conturi la pct. 11.7. din decizia nr. 16/2012 privesc „vânzarea

energiei termice destinată altor consumatori decât populația”.

Concluzionând, judecătorul

fondului a reținut că, în speță, nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva Încheierii din

29 ianuaruie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta SC E.B. SA, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac

și a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată că, având

în vedere că instanța de fond a considerat ca fiind îndeplinită în cauză condiția

cazului bine justificat, criticile vor viza doar considerentele reținute prin încheiere

referitoare la neîndeplinirea pagubei iminente.

În opinia recurentei,

îndeplinirea acestei condiții a fost dovedită întrucât prejudiciul material viitor

și previzibil constituie premisa producerii unei pagube iminente.

Se menționează, în esență,

că în situația în care ar întreprinde măsurile dispuse de Curtea de Conturi și ar

demara procedurile legale de recuperare a prejudiciului de la R.A.D.E.T. București

și ar proceda la vânzarea energiei termice la prețuri negociate, s-ar produce o

perturbare previzibilă gravă a funcționării acestei regii, putând fi influențate,

implicit, costurile energiei termice livrate populației.

De asemenea, se susține

că punerea în aplicare a măsurilor Curții de Conturi este în contradicție cu măsurile

luate de Guvernul României în vederea asigurării viabilității RADET, cu afectarea

serviciului public de furnizare a agentului termic pe raza Municipiului București

cu implicații în creșterea costurilor energiei termice către toți beneficiarii racordați

la S.A.C.E.T.

În argumentarea motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta menționează că încheierea

nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nefiind analizate susținerile sale referitoare

la recuperarea sumelor reprezentând diferențe de preț, majorarea cheltuielilor de

exploatare, a plăților „considerate nejustificate”, cât și consecințele atât asupra

bugetului societății și asupra imaginii acesteia.

Curtea de Conturi a României

a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

susținând legalitatea și temeinicia încheierii recurate și a combătut criticile

formulate.

Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, analizând

recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile de la dosarul cauzei,

de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele

ce urmează a fi expuse.

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. nu este fondat întrucât, analizându-se încheierea

recurată, se reține că aceasta respectă cerințele impuse de dispozițiile art. 261

pct. 5 C. proc. civ., fiind menționate motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței în sensul soluției pronunțate, nefiind necesar a se răspunde

punctual tuturor susținerilor reclamantei în dovedirea îndeplinirii condiției pagubei

iminente.

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum a fost argumentat, este nefondat.

Din cuprinsul dispozițiilor

art. 14 și 15, cât și din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 rezultă că

suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională care poate

surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea

de drept – ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute

de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate).

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate

și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7,

a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana

vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Deci, cu alte cuvinte,

un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în

care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții:

existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente

ireparabile sau dificil de reparat.

Este adevărat că prin

sentința nr. 1451 din 23 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta

SC E.B. SA, dispunându-se anularea în parte a încheierii nr. 113/ 2012, deciziei

nr. 16/2012 și a raportului de control nr. AA/2012 cu privire la pct. 3-1 și 2 din

decizie, pct. 4 referitor la penalitățile stabilite prin contractul nr. BB/2007,

pct. 5 cu privire la indemnizațiile de 80.280 RON și 2.278 RON, fiind respinsă în

rest acțiunea, ca nefondată.

Însă, chiar dacă admiterea

în parte a acțiunii pe fond a reclamantei ar pune în discuție existența cazului

bine justificat, în cauză, nu există nicio dovadă privind posibilitatea producerii

unei pagube dificil de reparat în situația punerii în executare a actelor a căror

suspendare a executării s-a solicitat în cauza de față.

Argumentele și susținerile

recurentei-reclamante atât la instanța de fond cât și în recurs, nu fac dovada îndeplinirii

condiției pagubei iminente, astfel cum această noțiune a fost definită în art. 2

alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, nu a fost

administrată nicio probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței

unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior, astfel încât să

se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ,

conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții

juridice.

Memorandumul menționat

de recurenta-reclamantă nu produce efecte juridice în ceea ce privește actele a

căror suspendare a executării s-a solicitat în cauza dedusă judecății și nu poate

întrerupe/ stopa aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse în cuprinsul actelor

emise de Curtea de Conturi, care sunt executorii din oficiu.

Mai mult, în cazul actelor

administrative în cauză, prin care s-a dispus în sarcina persoanei vătămate, printre

altele, luarea unor măsuri pentru stabilirea prejudiciilor produse prin plata unor

drepturi salariale plătite nelegal, neperceperea de dobânzi și penalități de întârziere

sau livrarea de energie termică sub costul de producție altor consumatori decât

populația și implicit luarea măsurilor pentru recuperarea prejudiciilor, nu se produce

o pagubă persoanei respective ci dimpotrivă se intervine pentru restabilirea situației

legale care să conducă la întregirea patrimoniului acesteia diminuat ilicit. Astfel,

măsurile dispuse nu afectează patrimoniul reclamantei ci sunt favorabile acestuia.

În concluzie, în raport

de cele reținute mai sus, instanța de fond a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite

cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare, pentru a fi admisă cererea de suspendare formulată de

reclamantă, astfel că nu va fi reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a,

alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC E.B. SA împotriva încheierii din 29 ianuarie 2013 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie

2013.