ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6482/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC E.B.

SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Departamentul IV, următoarele: - anularea parțială a încheierii din 13 septembrie 2012 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României - Departamentul nr. IV, doar în ceea ce privește pct. 1, 2, 3, 5 și 9 prin care au fost respinse punctele 1 (1.1 și 1.2), 2 (2.1 și 2.2), 3, 5 și 9 din contestația din 26 iulie 2012; - anularea parțială a actelor care au stat la baza emiterii încheierii din 13 septembrie 2012, respectiv: pct. 3 (3.1 și 3.2), 4 (4.1 și 4.2), 5, 7 și 11 din secțiunea constatări, precum și măsurile corespondente dispuse la pct. II 7, II 8, II 9, II 11 și II 12 din decizia din 06 iulie 2012 emisă de Curtea de Conturi, Departamentul IV, privind înlăturarea deficientelor constatate și consemnate în raportul de control din 08 iunie 2012, încheiat în urma acțiunii de control privind ”Situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului” la SC E.B.

SA; - anularea raportul de control înregistrat din 08 iunie 2012, încheiat de auditorii publici externi din cadrul Curții de Conturi a României, Departamentul IV, în urma acțiunii de control privind „Situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului” la SC E.B. SA, doar în ceea ce privește punctele ce au fundamentat constatările și masurile dispuse prin decizia din 06 iulie 2012 emisă de Curtea de Conturi pentru care solicita anularea prin prezenta acțiune. Prin aceeași cerere, reclamanta a solicitat și s uspendarea executării măsurilor dispuse la punctele II 7, II 8, II 9, II 11 și II 12 din decizia din 06 iulie 2012 emisă de Curtea de Conturi a României, Departamentul IV privind înlăturarea deficientelor constatate și consemnate în raportul de control din 08 iunie 2012, încheiat în urma acțiunii de control privind „Situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului” la SC E.B.

SA, până la judecata definitivă și irevocabilă a prezentei cauze. În motivarea acestei cereri, reclamanta a arătat, în esență, că sunt îndeplinite condițiile art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 29 ianuarie 2013, a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, reținând, în esență, următoarele: Cu privire la cazul bine justificat, a reținut că reclamanta a invocat prin acțiune împrejurări de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, stabilirea acesteia va avea loc după administrarea și analiza probatoriului, în soluționarea acțiunii în anulare.

Referitor la condiția îndeplinirii unei pagube iminente, prima instanță a avut în vedere că executarea actelor administrative atacate în speță nu este de natură să producă reclamantei un prejudiciu material viitor sau o perturbare previzibilă gravă a funcționării serviciului public, iar cu privire la susținerea reclamantei în sensul influențării implicite a costurilor energiei termice livrate către populație, a reținut că măsurile dispuse de Curtea de Conturi la pct. 11.7. din decizia nr. 16/2012 privesc „vânzarea energiei termice destinată altor consumatori decât populația”. Concluzionând, judecătorul fondului a reținut că, în speță, nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2. Calea de atac exercitată Împotriva Încheierii din 29 ianuaruie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta SC E.B. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac și a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată că, având în vedere că instanța de fond a considerat ca fiind îndeplinită în cauză condiția cazului bine justificat, criticile vor viza doar considerentele reținute prin încheiere referitoare la neîndeplinirea pagubei iminente. În opinia recurentei, îndeplinirea acestei condiții a fost dovedită întrucât prejudiciul material viitor și previzibil constituie premisa producerii unei pagube iminente.

Se menționează, în esență, că în situația în care ar întreprinde măsurile dispuse de Curtea de Conturi și ar demara procedurile legale de recuperare a prejudiciului de la R.A.D.E.T. București și ar proceda la vânzarea energiei termice la prețuri negociate, s-ar produce o perturbare previzibilă gravă a funcționării acestei regii, putând fi influențate, implicit, costurile energiei termice livrate populației. De asemenea, se susține că punerea în aplicare a măsurilor Curții de Conturi este în contradicție cu măsurile luate de Guvernul României în vederea asigurării viabilității RADET, cu afectarea serviciului public de furnizare a agentului termic pe raza Municipiului București cu implicații în creșterea costurilor energiei termice către toți beneficiarii racordați la S.A.C.E.T.

În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta menționează că încheierea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nefiind analizate susținerile sale referitoare la recuperarea sumelor reprezentând diferențe de preț, majorarea cheltuielilor de exploatare, a plăților „considerate nejustificate”, cât și consecințele atât asupra bugetului societății și asupra imaginii acesteia. Curtea de Conturi a României a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea și temeinicia încheierii recurate și a combătut criticile formulate. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile de la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. nu este fondat întrucât, analizându-se încheierea recurată, se reține că aceasta respectă cerințele impuse de dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., fiind menționate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în sensul soluției pronunțate, nefiind necesar a se răspunde punctual tuturor susținerilor reclamantei în dovedirea îndeplinirii condiției pagubei iminente. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel cum a fost argumentat, este nefondat. Din cuprinsul dispozițiilor art. 14 și 15, cât și din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept – ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate).

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”. Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Este adevărat că prin sentința nr. 1451 din 23 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC E.B. SA, dispunându-se anularea în parte a încheierii nr. 113/ 2012, deciziei nr. 16/2012 și a raportului de control nr. AA/2012 cu privire la pct. 3-1 și 2 din decizie, pct. 4 referitor la penalitățile stabilite prin contractul nr. BB/2007, pct. 5 cu privire la indemnizațiile de 80.280 RON și 2.278 RON, fiind respinsă în rest acțiunea, ca nefondată. Însă, chiar dacă admiterea în parte a acțiunii pe fond a reclamantei ar pune în discuție existența cazului bine justificat, în cauză, nu există nicio dovadă privind posibilitatea producerii unei pagube dificil de reparat în situația punerii în executare a actelor a căror suspendare a executării s-a solicitat în cauza de față.

Argumentele și susținerile recurentei-reclamante atât la instanța de fond cât și în recurs, nu fac dovada îndeplinirii condiției pagubei iminente, astfel cum această noțiune a fost definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. De asemenea, nu a fost administrată nicio probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice. Memorandumul menționat de recurenta-reclamantă nu produce efecte juridice în ceea ce privește actele a căror suspendare a executării s-a solicitat în cauza dedusă judecății și nu poate întrerupe/ stopa aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse în cuprinsul actelor emise de Curtea de Conturi, care sunt executorii din oficiu.

Mai mult, în cazul actelor administrative în cauză, prin care s-a dispus în sarcina persoanei vătămate, printre altele, luarea unor măsuri pentru stabilirea prejudiciilor produse prin plata unor drepturi salariale plătite nelegal, neperceperea de dobânzi și penalități de întârziere sau livrarea de energie termică sub costul de producție altor consumatori decât populația și implicit luarea măsurilor pentru recuperarea prejudiciilor, nu se produce o pagubă persoanei respective ci dimpotrivă se intervine pentru restabilirea situației legale care să conducă la întregirea patrimoniului acesteia diminuat ilicit. Astfel, măsurile dispuse nu afectează patrimoniul reclamantei ci sunt favorabile acestuia.

În concluzie, în raport de cele reținute mai sus, instanța de fond a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru a fi admisă cererea de suspendare formulată de reclamantă, astfel că nu va fi reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a, alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC E.B. SA împotriva încheierii din 29 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2013.