ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5784/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București secția a VIII contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea calității de lucrător al Securității a pârâtului C.I. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut, în esență, că pârâtul, având gradul de locotenent major în cadrul I.J.S. Harghita, a propus luarea unor măsuri informativ - operative asupra unei persoane, fost condamnat politic, acțiunile acestuia fiind de natură a îngrădi drepturile și libertățile fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 911 din 10 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. și, în consecință, a constatat calitatea pârâtului C.I. de lucrător al Securității. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a descris dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 și ale art. 28 și 35 din Constituția României din 1965, concluzionând că prin supravegherea și urmărirea repetată, sistematică din partea Securității și a colaboratorilor săi, drepturile prevăzute de Constituția din anul 1965 dobândeau un conținut iluzoriu, prin restrângerea lor 3. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței nr. 911 din 10 februarie 2012 a formulat recurs pârâtul C.I., solicitând casarea acesteia și respingerea cererii reclamantului, invocând, în drept, dispozițiile art. 299, 304 și 304¹ C. proc.

civ. Recurentul a susținut că instanța de fond a ignorat calitatea sa de militar, apărător al legii și nu a verificat dacă au existat rațiuni legale pentru luarea de măsuri față de persoana la care se referă înscrisurile cauzei; că și-a atribuit drepturi procedurale pe care Legea 554/2004 și C. proc. civ. nu i le recunosc, acționând ca o instanță extraordinară și că nu a exercitat un rol activ pentru aflarea adevărului; că nici una dintre persoanele care s-a aflat în atenția sa, în calitate de ofițer de informații, nu a avut de suportat consecințe de natură administrativă, civilă sau penală și că a acționat strict în scopul prevenirii unor fapte de natură a aduce atingere siguranței statului român; că aplicarea unei pedepse penale nu este de competența instanței de contencios administrativ; că instanța de fond a admis în totalitate acuzațiile reclamantului - intimat, omițând însă motivele invocate de pârât în apărarea sa.

4. Soluția instanței de control judiciar Analizând argumentele dezvoltate în cererea de recurs, raportat la actele și înscrisurile cauzei și prin prisma dispozițiilor legale incidente, inclusiv în temeiul dispozițiilor art. 304¹ C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul fondat și îl va admite, pentru considerentele ce urmează. În speță, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii Astfel, prin sentința recurată, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului C.N.S.A.S.

și, în consecință, a constatat calitatea pârâtului C.I. de lucrător al Securității. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a enunțat dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 și ale art. 28 și 35 din Constituția României din 1965, încheind cu concluzia, generală, că prin supravegherea și urmărirea repetată, sistematică din partea Securității și a colaboratorilor săi, drepturile prevăzute de Constituția din anul 1965 dobândeau un conținut iluzoriu, prin restrângerea lor, fără însă a expune în mod convingător rațiunile pentru care a apreciat, în cauză, că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Cu alte cuvinte, judecătorul nu a examinat în cuprinsul hotărârii recurate relevanța împrejurărilor și argumentelor expuse în concret, în speță, de către reclamant și pârât, raportat la dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008, rezumându-se la enunțarea textelor legale și la o afirmație cu caracter general. Art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. indică, între elementele de conținut ale hotărârii judecătorești, și expunerea motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. Art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere. În speța de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată nu îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanța de fond nu a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale. În raport de prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nemotivarea este un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii. O asemenea modalitate de abordare a motivării unei sentințe echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ceea ce impune, în temeiul art. 312 alin. (5) teza a I- a C. proc.

civ. admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Rejudecând, după casare, instanța fondului va examina îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității unei persoane de lucrător al Securității, raportat la argumentele părților și având în vedere și practica în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.I. împotriva Sentinței civile nr. 911 din 10 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează încheierea recurată. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2013.