ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5784/2013

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cererii de chemare în judecată

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București secția a VIII contencios

administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea

calității de lucrător al Securității a pârâtului C.I.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a susținut, în esență, că pârâtul, având gradul

de locotenent major în cadrul I.J.S. Harghita, a propus luarea unor măsuri

informativ - operative asupra unei persoane, fost condamnat politic, acțiunile

acestuia fiind de natură a îngrădi drepturile și libertățile fundamentale ale

omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 911

din 10 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. și, în

consecință, a constatat calitatea pârâtului C.I. de lucrător al Securității.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a descris dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 și

ale art. 28 și 35 din Constituția României din 1965, concluzionând că prin

supravegherea și urmărirea repetată, sistematică din partea Securității și a

colaboratorilor săi, drepturile prevăzute de Constituția din anul 1965

dobândeau un conținut iluzoriu, prin restrângerea lor

exercitată

Împotriva Sentinței nr.

911 din 10 februarie 2012 a formulat recurs pârâtul C.I., solicitând casarea

acesteia și respingerea cererii reclamantului, invocând, în drept, dispozițiile

art. 299, 304 și 304¹ C. proc. civ.

Recurentul a susținut

că instanța de fond a ignorat calitatea sa de militar, apărător al legii și nu

a verificat dacă au existat rațiuni legale pentru luarea de măsuri față de

persoana la care se referă înscrisurile cauzei; că și-a atribuit drepturi

procedurale pe care Legea 554/2004 și C. proc. civ. nu i le recunosc, acționând

ca o instanță extraordinară și că nu a exercitat un rol activ pentru aflarea

adevărului; că nici una dintre persoanele care s-a aflat în atenția sa, în

calitate de ofițer de informații, nu a avut de suportat consecințe de natură

administrativă, civilă sau penală și că a acționat strict în scopul prevenirii

unor fapte de natură a aduce atingere siguranței statului român; că aplicarea

unei pedepse penale nu este de competența instanței de contencios

administrativ; că instanța de fond a admis în totalitate acuzațiile

reclamantului - intimat, omițând însă motivele invocate de pârât în apărarea

sa.

de control judiciar

Analizând argumentele

dezvoltate în cererea de recurs, raportat la actele și înscrisurile cauzei și

prin prisma dispozițiilor legale incidente, inclusiv în temeiul dispozițiilor art.

304¹ C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul fondat și îl va admite,

pentru considerentele ce urmează.

În speță, este

incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se

referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau

când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii

Astfel, prin sentința

recurată, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. și, în consecință, a

constatat calitatea pârâtului C.I. de lucrător al Securității.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a enunțat dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 și

ale art. 28 și 35 din Constituția României din 1965, încheind cu

concluzia, generală, că prin supravegherea și urmărirea repetată, sistematică

din partea Securității și a colaboratorilor săi, drepturile prevăzute de

Constituția din anul 1965 dobândeau un conținut iluzoriu, prin restrângerea

lor, fără însă a expune în mod convingător rațiunile pentru care a apreciat, în

cauză, că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Cu alte cuvinte,

judecătorul nu a examinat în cuprinsul hotărârii recurate relevanța

împrejurărilor și argumentelor expuse în concret, în speță, de către reclamant

și pârât, raportat la dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008,

rezumându-se la enunțarea textelor legale și la o afirmație cu caracter

general.

Art. 261 alin. (1) pct.

5 C. proc. civ. indică, între elementele de conținut ale hotărârii

judecătorești, și expunerea motivelor de fapt și de drept care au format

convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile

părților.

În dreptul intern,

nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de

la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil,

drept consacrat de art. 6 parag. 1 din C.E.D.O.

Art. 6 parag. 1 din C.E.D.O.

implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen

efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor probatorii ale părților,

cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Înalta Curte

apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al

termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe

judecător să admită sau să respingă o cerere.

În speța de față,

instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată nu îndeplinește

cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanța

de fond nu a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea

convingerii sale.

În raport de

prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nemotivarea este un viciu de

formă care atrage nulitatea hotărârii.

O asemenea modalitate

de abordare a motivării unei sentințe echivalează cu necercetarea fondului

cauzei, ceea ce impune, în temeiul art. 312 alin. (5) teza a I- a C. proc. civ.

admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Rejudecând, după

casare, instanța fondului va examina îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.

2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității unei persoane de

lucrător al Securității, raportat la argumentele părților și având în vedere și

practica în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de C.I. împotriva Sentinței civile nr. 911 din 10 februarie

2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Casează încheierea

recurată.

Trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 iunie 2013.