ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2291/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 14385/23.12.2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a Comercială, s-au respins, ca neîntemeiate, excepțiile lipsei calității de reprezentant, a inadmisibilității și a prematurității. Prin aceeași sentință, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2005-04.02.2005, și în consecință, s-a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință pentru perioada 01.01.2005-04.02.2005, ca prescrisă. Totodată, s-a admis excepția insuficientei timbrări a cererii completatoare și s-a anulat această cerere.

Tribunalul București a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta ACADEMIA ROMÂNĂ-A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., care a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1075,20 euro, în echivalent în RON la cursul oficial al BNR din data de plății, reprezentând contravaloare lipsă folosință pentru perioada 04.02.2005 - 31.12.2007, precum și suma de 41.560.35 RON. cu titlu de cheltuieli de judecată.

De asemenea, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenție forțată a Firmei Comerciale B. S.R.L..

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta ACADEMIA ROMÂNĂ A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L. solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului din București, str. x sector 2, respectiv plata fructelor cuvenite în temeiul dreptului său de proprietate pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2007 în cuantum provizoriu de 30163 euro/lună, respectiv 1.085.868 euro, precum și în continuare până la data predării efective a imobilului. în drept, au fost invocate dispozițiile art. 480-483, 485-487,969,1073, 1082 C. civ. și art. 43 c. comercial.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția insuficientei timbrări a capătului al doilea al acțiunii, excepția lipsei calității de reprezentant a d-lui C., excepția prematurității acțiunii față de existența pe rolul instanțelor a dosarelor nr. x/2005 având ca obiect rezilierea contractului de concesiune nr. x/2002 și a dosarului nr. x/2004 având ca obiect constatarea nulității absolute a aceluiași contract de concesiune, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2005 - 04.02.2005, iar pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Totodată, pârâta a formulat o cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a Firmei Comerciale B. S.R.L. pentru ca hotărârea ce se va pronunța să îi fie opozabilă.

Tribunalul a reținut din actele dosarului că reclamanta a încheiat cu Firma Comercială B. S.R.L. din Republica Moldova contractul nr. x/43/02.12.2002 având ca obiect transmiterea temporară de către fundație a dreptului și obligației de exploatare a imobilului din București, str. x, sector 2 în schimbul unei redevențe lunare, contratul fiind modificat prin acte adiționale în sensul că Firma Comercială B. S.R.L. a fost înlocuită de pârâtă cu menținerea integrală a drepturilor și obligațiilor.

Prin sentința comercială nr. 3130/2007 a Tribunalului București, respectiv decizia comercială nr. 623/2007 a Curții de Apel București s-au stabilit obligațiile părților privind plata de către pârâtă a redevențelor lunare pentru perioada februarie- decembrie 2004, precum și obligația reclamantei de plată a contravalorii lucrărilor de investiții și a sporului de valoare adus imobilului.

Prin adresa nr. x/17.12.2004 reclamanta a notificat pârâtei rezilierea de drept a contractului începând cu data de 01.01.2005 în temeiul art. 15-30 din contractul nr. x/2002.

Întrucât acțiunea a fost înregistrată la data de 04.02.2008, față de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/12958 tribunalul a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2005.04.02.2005.

S-a constatat că rezilierea contractului a avut loc în baza pactului comisoriu expres de ultim grad, situație reținută și în sentința comercială nr. 628/2006 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2005, dar pârâta a continuat să folosească imobilul și după această dată, astfel că pentru perioada 04.02.2005 - 30.07.2007 reclamanta este îndreptățită să primească contravaloarea lipsei de folosință calculată în raport de suma de 30.163 euro/lună reținută în decizia nr. 623/2007 a Curții de Apel București.

Instanța a reținut că cererea completatoare depusă de reclamantă nu a fost timbrată corespunzător prevederilor Legii nr. 146/1997, astfel că a fost anulată, ca insuficient timbrată.

Cererea pârâtei de chemare în judecată forțată a unei terțe persoane, respectiv a Firmei Comerciale B. S.R.L. a fost considerată neîntemeiată, cu motivarea că prin actul adițional nr. x/2004 la contractul de concesiune nr. x/2002 pârâta a preluat toate drepturile și obligațiile cedentului.

Prin sentința comercială nr. 3919/24.03.2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a Comercială s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta ACADEMIA ROMÂNĂ - A. și s-a dispus îndreptarea erorilor materiale din sentința comercială nr. 14385/2009, în sensul menționării corecte a denumirii și sediului reclamantei ACADEMIA ROMÂNĂ - A. cu sediul în București, str. x sector 1, a denumirii și sediului pârâtei, S.C. B. S.R.L., a denumirii intervenientei FIRMA COMERCIALĂ DE PRODUCȚIE B. S.R.L. cu sediu în Republica Moldova, mun. Chișinău, MD 2004, str. x 13, a sumei de 1.075.705 euro în loc de 1075,705 euro la plata căreia, în echivalent în RON, a fost obligată pârâta, menționarea corectă a datei autentificării înscrisului numit act de fundațiune ca fiind 02.04.1925 și nu 1995, menționarea corectă în considerente în pag. 2 alin. (2) în sensul că la 11.02.2003 reclamanta a predat și nu a preluat imobilul din București str. x, menționarea susținerilor reclamantei din acțiune drept temei de drept și a art. 480-483, 485-487, 523, 969-970,1073-1082 și urm. C. civ., art. 43 Codul comercial, îndreptarea erorii materiale din considerente pag. 3 al ultim., în sensul că 04.02.2008 fiind data înregistrării și nu data introducerii, menționarea corectă a perioadei pentru care pârâta a fost obligată la contravaloarea lipsei de folosință 01.01.2005 - 31.12.2007. S-a dispus lămurirea dispozitivului în sensul că excepția insuficientei timbrări privește cererea completatoare și a respins celelalte cereri ca neîntemeiate.

Ulterior, prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la 15.04.2010 s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta ACADEMIA ROMÂNA - A. dispunându-se îndreptarea erorilor materiale strecurate în sentința comercială nr. 3919/2010, în sensul menționării corecte a denumirii și sediului reclamantei, ACADEMIA ROMANĂ - A. cu sediul în^București, str. x sector 1 și completarea temeiului de drept cu art. 1 Codul comercial. Celelalte cereri au fost respinse ca neîntemeiate.

ACADEMIA ROMÂNĂ - A. a declarat apei împotriva sentinței comerciale nr. 14385/23.12.2009, a sentinței nr. 3919/24.03.2010 și a încheierii pronunțate de Tribunalul București la data de 15.04.2010.

Intervenienta Firma Comercială de Producție B. S.R.L. a declarat apei împotriva celor trei hotărâri pronunțate în cauză, solicitând admiterea apelurilor, constatarea nulității absolute a sentinței nr. 3919/24.03.2010 și a încheierii din data de 15.04.2010, deoarece procedura de citare cu intervenienta nu a fost legal îndeplinită.

La termenul de judecată din 31.03.2011 s-a invocat de către apelantele ACADEMIA ROMÂNĂ - A. și S.C. B. S.R.L. excepția lipsei de interes a apelului declarat de către apelanta intervenienta Firma de Producție B. S.R.L..

Prin decizia comercială nr. 202 din 14 aprilie 2011, pronunțată în dosarul nr. x/2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a Comercială a admis apelul formulat de apelanta ACADEMIA ROMÂNĂ-A. împotriva sentinței comerciale 14385/23.12.2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a Comercială în dosarul nr. x/2008; a desființat în parte sentința atacată și a trimis, primei instanțe, spre rejudecare, cererea completatoare privind plata sumei de 60.326 euro, cu titlu de contravaloare folosință.

A respins apelul declarat de aceeași apelantă împotriva sentinței comerciale nr. 3919/24.03.2010 și a încheierii de la 15.04.2010 pronunțate de Tribunalul București, secția a Vl-a Comercială în dosarul nr. x/2008, ca nefondat.

Totodată, a respins apelul declarat de apelanta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței comerciale nr. 14385/23.12.2009, a sentinței comerciale nr. 3919 din 24.03.2010 și a încheierii din data de 15.04.2010, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a Comercială, în dosarul nr. x/2008, ca nefondat.

De asemenea, a admis excepția lipsei de interes și în consecință: a respins apelul declarat de apelanta Firma Comercială de Producție B. S.R.L. împotriva încheierii din data de 15.04.2010, a sentinței comerciale nr. 14385/23.12.2009 și a sentinței comerciale nr. 3919/24.03.2010 pronunțate de Tribunalul București, secția a Vl-a Comercială, în dosarul nr. x/2008, ca lipsit de interes.

În fundamentarea acestei hotărâri, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:

Apelul declarat de apelanta ACADEMIA ROMÂNĂ-A. împotriva sentinței comerciale nr. 14385/23.12.2009 este întemeiat și va fi admis pentru următoarele motive:

Prin sentința atacată s-a admis excepția insuficientei timbrări a cererii completatoare formulate de reclamantă și ca urmare, cererea completatoare a fost anulată, ca insuficient timbrată.

Soluția instanței este greșită.

Astfel, prin cererea inițială reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.085.868 euro aferentă perioadei 01.01.2005 - 31.12.2007. La primul termen de judecată reclamanta a depus o cerere precizatoare și completatoare prin care a solicitat obligarea pârâtei și la plata sumei de 60.326 euro aferentă perioadei 01.01.2008 - 29.02.2008.

La dosarul instanței de fond se află ordinul de plată nr. x/19.03.2008 în valoare de 44.754,21 RON reprezentând taxa judiciară de timbru calculată prin raportare la valoarea cumulată a pretențiilor din cele două cereri.

Instanța de apel a reținut că taxa de timbru în sumă de 44.754,21 RON a fost corect calculată având în vedere valoarea obiectului litigiului și prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 rep. în vigoare la data formulării cererilor.

În consecință, având în vedere că asupra acestor pretenții instanța învestită cu soluționarea lor nu a efectuat nici o cercetare în fond, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. instanța de apel a dispus desființarea, în parte, a sentinței nr. 14385/23.12.2009 și trimiterea spre rejudecare, primei instanțe, a cererii completatoare având ca obiect pretențiile reclamantei aferente perioadei 01.01.2008- 29.02.2008.

Cât privește critica invocată de apelantă referitoare la greșita soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2005-04.02.2005 instanța de apel a constatat că este nefondată, întrucât dreptul la realizarea creanței constând în contravaloare folosință imobil ca urmare a rezoluțiunii contractului nr. x/2002 s-a născut la data de 01.01.2005, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 04.02.2005, conform înscrisurilor de la dosar.

Referitor la criticile invocate de apelanta ACADEMIA ROMÂNĂ A. împotriva sentinței comerciale nr. 32919/24.03.2010 și a încheierii pronunțate la data de 15.04.2010, instanța de apel a reținut că acestea sunt neîntemeiate, având în vedere că instanța de fond a admis cererile de îndreptare a erorilor materiale cu care a fost învestită și care au fost întemeiate.

În ceea ce privește apelul declarat de apelanta S.C. B. S.R.L. instanța de apel a constatat că este neîntemeiat, acesta fiind respins pentru următoarele considerente:

Critica conform căreia hotărârile atacate au fost pronunțate cu încălcarea dispozițiilor privind legala citare a părților în proces, fiind lovite de nulitate absolută nu poate fi primită, atât timp cât nelegala citare se referă la intervenienta Firma Comercială de Producție B. S.R.L. și nu la însăși apelanta S.C. B. S.R.L.. Nelegala citare - ca motiv de nulitate a unui act procedural cum este o hotărâre judecătorească -, trebuie să privească însăși partea care susține că este vătămată de deficiențele actului. Or, în cauză apelanta S.C. B. S.R.L. a invocat nelegala citare a intervenientei Firma Comercială de Producție B. S.R.L..

Motivul de apel prin care se susține soluționarea greșită a excepției lipsei dovezii calității de reprezentant legal a semnatarilor cererii de chemare în judecată, a fost considerat neîntemeiat de instanța de apel, având în vedere că prima instanță a respins excepția in considerarea dovezilor prezentate de reclamantă și care constau în extras de pe Registrul Fundațiilor, Statutul Fundației și Actul adițional la statului fundației .

De asemenea, excepția prematurității a fost corect respinsă de către instanță, în considerarea faptului că vizează o apărare de fond și anume că, rezoluțiunea contractului de concesiune nu a intervenit valabil, afirmație contrazisă de probele dosarului care relevă că sentința comercială nr. 628/2006 a Tribunalului București, secția a Vl-a Comercială pronunțată în dosarul nr. x/2005, ce a avut ca obiect constatarea nedesființării contractului de concesiune reține desființarea de plin drept a contractului în temeiul pactului comisoriu de ultim grad și a notificării emise de către reclamantă la data de 17.12.2004.

Sentința nr. 628/2007 a rămas definitivă, prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de S.C. B. S.R.L. prin decizia comercială nr. 411/08.09.2010 a secției a V-a Comercială a Curții de Apel București.

Instanța de apel a mai reținut că, prin sentința comercială nr. 3130/07.03.2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Comercială în dosarul nr. x/2004 a fost respinsă cererea B. S.R.L. de constatare a nulității absolute a contractului de concesiune nr. x/2002 încheiat cu reclamanta. Prin decizia comercială nr. 623/17.12.2007 a Curții de Apel București, secția a V-a Comercială această soluție a fost menținută, iar recursul declarat de societate a fost respins prin decizia nr. 1838/10.06.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Comercială.

De asemenea, prin sentința comercială nr. 1741/17.02.2011 pronunțată în dosarul nr. x/2009, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de locațiune denumit contract de concesiune, s-a constatat perimată acțiunea reclamantei S.C. B. S.R.L..

Cât privește critica referitoare Ia netemeinica pretențiilor reclamantei, instanța de apel a constatat că este nefondată, dat fiind faptul că în cauză a operat rezoluțiunea de drept a contractului de concesiune nr. x/2002 încheiat de către părți și în consecință, pârâta care a continuat și după momentul notificării rezoiuțiunîi să folosească imobilul în litigiu, este datoare să plătească proprietarului imobilului contravaloarea lipsei de folosință.

Cu privire la apelul formulat de apelanta-intervenientă Firma Comercială de Producție B. S.R.L., instanța de apel a reținut că este întemeiată excepția lipsei de interes invocată de către celelalte apelante, dat fiind faptul că prin sentința nr. 14385/23.12.2009 cererea pârâtei de chemare în judecată a Firmei Comerciale de Producție B. S.R.L., în calitate de intervenientă forțată, a fost respinsă ca neîntemeiată, neexistând așadar un interes legitim și actual al apelantei interveniente de a exercita calea de atac împotriva acestei hotărâri.

Ca urmare, în temeiul art. 296 C. proc. civ. apelul declarat de apelanta-intervenientă a fost respins, ca lipsit de interes.

Împotriva deciziei comerciale nr. 202 din 14 aprilie 2011, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a Comercială, a declarat recurs reclamanta ACADEMIA ROMÂNĂ - A., solicitând, în esență, admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ., cu consecința modificării în parte a deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, recurenta-reclamantă a prezentat evoluția cauzei dedusă judecății de la înregistrarea acțiunii, precum și a soluțiilor pronunțate în dosar, cu prezentarea stării de fapt și a motivelor de nelegalitate a deciziei atacate.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 480-483; 485-487; 523, 969-970, 1073-1082 și urm. din C. civ., art. 1, 43 și urm. din Codul comercial, precum și celelalte dispoziții legale în vigoare, raportate la contractul nr. x/43/2.12.2002, completat și modificat prin actele adiționale nr. x și 2 din 29 ianuarie 2004, autentificate sub nr. x/29.01.2004.

În subsidiar, au fost invocate dispozițiile art. 104, art. 274, art. 299 și urm. C. proc. civ., art. 13 lit. a), art. 15, art. 16 lit. b), art. 17 și urm. din Decretul nr. 167/1958, regula contra non valentem agere non currit praescriptio, precum și celelalte dispoziții legale în vigoare.

Față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-pârâte S.C. B. S.R.L. BUCUREȘTI prin lichidator judiciar D. I.P.U.R.L. BUCUREȘTI, raportat la dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin sentința nr. 400/2018 din 28 ianuarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2011 al Tribunalului București, secția a VII-a civilă, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea societății S.C. B. S.R.L.din Registrul Comerțului, sentință rămasă irevocabilă prin decizia nr. 165/07 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București. Această societate a fost radiată din Registrul Comerțului, astfel cum rezultă din adresa nr. x/03.11.2019 emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului, aflată la dosarul de recurs.

Se reține că, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte la judecată. Per a contrario, nu poate fi parte într-un proces civil persoana care nu are capacitate personală de folosință întrucât a fost radiată, cum este cazul în speță.

Capacitatea procesuală de folosință este acea parte a capacității procesuale care constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual; sancțiunea lipsei capacității procesuale de folosință este nulitatea absolută a tuturor actelor de procedură săvârșite după momentul încetării capacității de folosință.

Radierea societății intimate B. S.R.L. BUCUREȘTI are drept consecință lipsirea persoanei juridice de a avea drepturi și obligații, reprezentând capacitatea de folosință, precum și de capacitatea de a exercita aceste drepturi și obligații, adică, de capacitatea de exercițiu.

Odată cu radierea, intimata-pârâtă B. S.R.L. BUCUREȘTI a pierdut, deopotrivă, capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu, încetându-și existența ca subiect de drept și nu mai poate sta în judecată, potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, față de cele expuse, văzând și prevederile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă ACADEMIA ROMÂNĂ - A., pentru lipsa capacității procesuale de folosință a B. S.R.L. BUCUREȘTI.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta ACADEMIA ROMÂNĂ - A. împotriva deciziei comerciale nr. 202 din 14 aprilie 2011, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a Comercială, ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 decembrie 2019.