ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4990/2013

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată la data de 30 aprilie 2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul L.N. să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității. Prin Sentința civilă nr. 4050 din 7 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul L.N.

și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul a fost recrutat de către Securitate, în calitate de colaborator, pentru supravegherea informativă a cadrelor didactice din orașul Mangalia și a mediului artiștilor plastici din Constanța, semnând Angajament sub numele conspirativ „P.”, activitatea informativă a acestuia constând în furnizarea de informații sub forma notelor informative. Curtea de Apel a reținut că potrivit însemnărilor ofițerilor rezultă că notele furnizate de pârât „în urma instructajului făcut anterior cu caracter general” au fost exploatate ulterior în cadrul dosarelor personale ale celor vizați de securitate.

În ceea ce privește apărările pârâtului, Curtea de Apel a reținut că elementele de șantaj sau de constrângere erau invocate de ofițer chiar în timpul procesului de recrutare, iar astfel de mențiuni/referiri nu apar în niciunul din documentele securității privind procedura de verificare și recrutare a pârâtului, așa cum din niciuna din probele dosarului nu reiese că ne-am afla în prezența unei situații de excepție de la această practică a organelor de securitate. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul L.N., susținând în esență că Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității nu putea continua cercetările privind calitatea sa de colaborator după intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 24/2008 și nu a colaborat cu acea parte a Securității ce avea ca obiectiv represiunea adversarilor regimului comunist, ci cu „Direcția Specială pentru Studierea Persoanelor Străine”, semnând angajamentul în vederea furnizării de informații utile pentru siguranța națională. 2. Decizia contestată Prin Decizia nr. 2461 din 17 mai 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de L.N. împotriva Sentinței civile nr. 4050 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut că din probele administrate în cauză, rezultă că nu poate fi primit punctul de vedere al recurentului referitor la inadmisibilitatea acțiunii, câtă vreme art. 33 din O.U.G.

nr. 24/2008 a prevăzut că „verificările aflate în curs de desfășurare la Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență continuă potrivit procedurii prevăzute de aceasta” iar art. 8 din Legea nr. 341/2004 condiționează în continuare acordarea beneficiilor prevăzute în acest act normativ de neimplicarea în activitățile fostei securități ca poliție politică. Instanța de recurs a constatat că din rapoartele întocmite de ofițerul de Securitate rezultă că scopul recrutării a fost „desfășurarea unei supravegheri informative mai eficiente în rândul cadrelor didactice din orașul Mangalia în rândul cărora avem identificați descendenți de legionari sau alte categorii de persoane aflate în atenția organelor noastre, precum și pentru cunoașterea concepțiilor și preocupărilor acestor persoane, ne este necesar crearea unei surse din rândul acestei categorii de elemente”.

S-a mai arătat în considerentele deciziei atacate că în cauză, sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității în privința Notei pe care a furnizat-o la data de 27 februarie 1982, în care informa despre lucrările expediate de doi confrați la o expoziție internațională de caricatură (Montreal, 1981), aspectele relatate constituind un denunț despre o atitudine potrivnică regimului comunist și, în același timp, au avut aptitudinea de a îngrădi drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor vizate: A.A. și F.V. În fine, instanța de recurs a constatat că în cauză nu există elemente care să conducă la concluzia că principiul rolului activ al judecătorului ar fi fost încălcat, cum însă toate înscrisurile vizau activitatea artistică prodigioasă a pârâtului, iar nu legăturile sale cu Securitatea, instanța nu s-a putut raporta la ele în contextul cadrului procesual de față.

3. Calea de atac formulată Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare L.N., arătând că instanța a omis să se pronunțe asupra motivului de recurs esențial care constituia cheia dezlegării pricinii. În dezvoltarea motivelor căii de atac exercitate, contestatorul a susținut, în esență, că: - instanța a omis să se pronunțe asupra motivului de recurs referitor la faptul că informațiile furnizate priveau apărarea interesului național, ființa națională a poporului român și apărarea regimului totalitar-comunist, arătând că în realitate, el se pronunța doar asupra caracterului îndoielnic al lucrărilor grafice prezentate de așa ziși artiști plastici și releva că unele au caracter satiric răutăcios la adresa valorilor culturale ale poporului român.

- instanța de recurs a analizat faptul că informațiile prezentate de reclamant nu îndeplineau condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. - nu a fost analizată niciuna din apărările sale prin care a arătat că nu a încheiat anagajament cu securitatea, acesta fiind semnat cu Direcția Specială pentru Studierea Persoanelor Străine iar nu cu instituția securității. - instanța nu a manifestat rol activ în sensul de a cerceta orice aspect, în măsură de a conduce la soluționarea corectă a cauzei. - a fost preluată trunchiat informația din singura notă incriminatorie, întrucât Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității a exclus din context rândurile 14 și 15, substituindu-le cu semnul grafic „/…/”.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare Contestația în anulare de față, urmează a fi respinsă ca nefondată, față de temeiul de drept invocat și raportat la motivele înfățișate de contestatoare, în considerarea celor ce urmează: Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ și strict prevăzute de lege și care nu presupune o rejudecare a recursului. Astfel, potrivit art. 318 teza I C. proc. civ., contestația în anulare specială este admisibilă numai dacă hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului. Totodată, conform dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., contestația în anulare specială se referă la situația în care instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de recurs. Înalta Curte reamintește că greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt, de natură a conduce la pronunțarea unei soluții eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, ceea ce nu poate fi reținut în cauză. În cauză, contestatorul, reiterând argumentele expuse prin cererea de recurs, efectuează de fapt o critică a hotărârii instanței de recurs, prin prisma modului în care aceasta a analizat materialul probator administrat în cauză precum și modul de interpretare și aplicare a dispozițiile legale în materie, ceea ce nu poate fi acceptat pe calea contestației în anulare, procedură în care nu poate fi examinată justețea soluției contestate.

Astfel, susținerile contestatorului referitoare la pretinsa neanalizare a motivelor sale de recurs, sunt nefondate, întrucât nu privesc aspecte formale ale judecății, ci unele de fond care nu pot face obiectul unei contestații în anulare. De altfel, din analiza sistematică a considerentelor rezultă fără echivoc că, instanța de recurs s-a pronunțat tuturor motivelor de recurs invocate de pârâtul-recurent și a răspuns punctual motivelor de nelegalitate a hotărârii instanței de fond invocate prin cererea de recurs. Pe de altă parte, este lesne de observat că prin reiterarea motivelor de recurs în cadrul contestației în anulare, contestatorul urmărește judecarea încă o dată a aceluiași recurs, ceea ce excede cadrului procedurii de soluționare a unei contestații în anulare.

Față de formularea clară a textului prevăzut de art. 318 C. proc. civ., contestația poate fi exercitată numai dacă instanța de recurs a omis să analizeze un motiv de recurs cu care a fost învestită nu și atunci când nu au fost analizate punctual toate criticile formulate în dezvoltarea motivelor de recurs. Așa fiind neexaminarea distinctă a fiecărei critici aferente fiecărui motiv de recurs nu constituie prin ea însăși, o omisiune în sensul art. 318 C. proc. civ, dacă instanța a răspuns la motivele de casare printr-un considerent comun. În condițiile în care, instanța de recurs a constatat, în baza unui raționament juridic de sinteză, faptul că din cuprinsul notelor informative, rezultă că prin informațiile furnizate, recurentul a vizat îngrădirea atât a drepturilor la viață privată precum și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, nu mai era necesar să răspundă punctual și detaliat tuturor argumentelor expuse de recurent.

În consecință, constatând că în cauză nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de L.N. împotriva Deciziei nr. 2461 din 17 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS