ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4990/2013

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 30

aprilie 2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea

Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul L.N. să se

constate calitatea acestuia de colaborator al Securității.

Prin Sentința civilă

nr. 4050 din 7 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național Pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul

L.N. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul a fost recrutat de către

Securitate, în calitate de colaborator, pentru supravegherea informativă a

cadrelor didactice din orașul Mangalia și a mediului artiștilor plastici din

Constanța, semnând Angajament sub numele conspirativ „P.”, activitatea

informativă a acestuia constând în furnizarea de informații sub forma notelor

informative.

Curtea de Apel a

reținut că potrivit însemnărilor ofițerilor rezultă că notele furnizate de

pârât „în urma instructajului făcut anterior cu caracter general” au fost

exploatate ulterior în cadrul dosarelor personale ale celor vizați de

securitate.

În ceea ce privește

apărările pârâtului, Curtea de Apel a reținut că elementele de șantaj sau de

constrângere erau invocate de ofițer chiar în timpul procesului de recrutare,

iar astfel de mențiuni/referiri nu apar în niciunul din documentele securității

privind procedura de verificare și recrutare a pârâtului, așa cum din niciuna

din probele dosarului nu reiese că ne-am afla în prezența unei situații de

excepție de la această practică a organelor de securitate.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs pârâtul L.N., susținând în esență că Consiliul

Național Pentru Studierea Arhivelor Securității nu putea continua cercetările

privind calitatea sa de colaborator după intrarea în vigoare a O.U.G. nr.

24/2008 și nu a colaborat cu acea parte a Securității ce avea ca obiectiv

represiunea adversarilor regimului comunist, ci cu „Direcția Specială pentru

Studierea Persoanelor Străine”, semnând angajamentul în vederea furnizării de

informații utile pentru siguranța națională.

Prin Decizia nr. 2461

din 17 mai 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de L.N. împotriva Sentinței

civile nr. 4050 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunța

această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a reținut că din probele administrate în cauză,

rezultă că nu poate fi primit punctul de vedere al recurentului referitor la

inadmisibilitatea acțiunii, câtă vreme art. 33 din O.U.G. nr. 24/2008 a

prevăzut că „verificările aflate în curs de desfășurare la Consiliul Național

Pentru Studierea Arhivelor Securității la data intrării în vigoare a prezentei

ordonanțe de urgență continuă potrivit procedurii prevăzute de aceasta” iar

art. 8 din Legea nr. 341/2004 condiționează în continuare acordarea

beneficiilor prevăzute în acest act normativ de neimplicarea în activitățile

fostei securități ca poliție politică.

Instanța de recurs a

constatat că din rapoartele întocmite de ofițerul de Securitate rezultă că

scopul recrutării a fost „desfășurarea unei supravegheri informative mai

eficiente în rândul cadrelor didactice din orașul Mangalia în rândul cărora

avem identificați descendenți de legionari sau alte categorii de persoane

aflate în atenția organelor noastre, precum și pentru cunoașterea concepțiilor

și preocupărilor acestor persoane, ne este necesar crearea unei surse din

rândul acestei categorii de elemente”.

S-a mai arătat în

considerentele deciziei atacate că în cauză, sunt îndeplinite condițiile pentru

constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității în privința Notei

pe care a furnizat-o la data de 27 februarie 1982, în care informa despre

lucrările expediate de doi confrați la o expoziție internațională de caricatură

(Montreal, 1981), aspectele relatate constituind un denunț despre o atitudine

potrivnică regimului comunist și, în același timp, au avut aptitudinea de a

îngrădi drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor vizate: A.A. și

F.V.

În fine, instanța de

recurs a constatat că în cauză nu există elemente care să conducă la concluzia

că principiul rolului activ al judecătorului ar fi fost încălcat, cum însă

toate înscrisurile vizau activitatea artistică prodigioasă a pârâtului, iar nu

legăturile sale cu Securitatea, instanța nu s-a putut raporta la ele în

contextul cadrului procesual de față.

formulată

Împotriva acestei

decizii, a formulat contestație în anulare L.N., arătând că instanța a omis să

se pronunțe asupra motivului de recurs esențial care constituia cheia

dezlegării pricinii.

În dezvoltarea

motivelor căii de atac exercitate, contestatorul a susținut, în esență, că:

- instanța a omis să

se pronunțe asupra motivului de recurs referitor la faptul că informațiile

furnizate priveau apărarea interesului național, ființa națională a poporului

român și apărarea regimului totalitar-comunist, arătând că în realitate, el se

pronunța doar asupra caracterului îndoielnic al lucrărilor grafice prezentate

de așa ziși artiști plastici și releva că unele au caracter satiric răutăcios

la adresa valorilor culturale ale poporului român.

- instanța de recurs

a analizat faptul că informațiile prezentate de reclamant nu îndeplineau

condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

- nu a fost analizată

niciuna din apărările sale prin care a arătat că nu a încheiat anagajament cu securitatea,

acesta fiind semnat cu Direcția Specială pentru Studierea Persoanelor Străine

iar nu cu instituția securității.

- instanța nu a

manifestat rol activ în sensul de a cerceta orice aspect, în măsură de a

conduce la soluționarea corectă a cauzei.

- a fost preluată

trunchiat informația din singura notă incriminatorie, întrucât Consiliul

Național Pentru Studierea Arhivelor Securității a exclus din context rândurile

14 și 15, substituindu-le cu semnul grafic „/…/”.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Contestația în

anulare de față, urmează a fi respinsă ca nefondată, față de temeiul de drept

invocat și raportat la motivele înfățișate de contestatoare, în considerarea

celor ce urmează:

Contestația în

anulare este o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru

motivele limitativ și strict prevăzute de lege și care nu presupune o

rejudecare a recursului.

Astfel, potrivit art.

318 teza I C. proc. civ., contestația în anulare specială este admisibilă numai

dacă hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, în

legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.

Totodată, conform

dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., contestația în

anulare specială se referă la situația în care instanța, respingând recursul

sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din

motivele de recurs.

Înalta Curte

reamintește că greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în

anulare, sunt greșeli de fapt, de natură a conduce la pronunțarea unei soluții

eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au

legătură cu aspectele formale ale judecății, ceea ce nu poate fi reținut în

cauză.

În cauză,

contestatorul, reiterând argumentele expuse prin cererea de recurs, efectuează

de fapt o critică a hotărârii instanței de recurs, prin prisma modului în care

aceasta a analizat materialul probator administrat în cauză precum și modul de

interpretare și aplicare a dispozițiile legale în materie, ceea ce nu poate fi

acceptat pe calea contestației în anulare, procedură în care nu poate fi

examinată justețea soluției contestate.

Astfel, susținerile

contestatorului referitoare la pretinsa neanalizare a motivelor sale de recurs,

sunt nefondate, întrucât nu privesc aspecte formale ale judecății, ci unele de

fond care nu pot face obiectul unei contestații în anulare.

De altfel, din

analiza sistematică a considerentelor rezultă fără echivoc că, instanța de

recurs s-a pronunțat tuturor motivelor de recurs invocate de pârâtul-recurent

și a răspuns punctual motivelor de nelegalitate a hotărârii instanței de fond

invocate prin cererea de recurs.

Pe de altă parte,

este lesne de observat că prin reiterarea motivelor de recurs în cadrul

contestației în anulare, contestatorul urmărește judecarea încă o dată a

aceluiași recurs, ceea ce excede cadrului procedurii de soluționare a unei

contestații în anulare.

Față de formularea

clară a textului prevăzut de art. 318 C. proc. civ., contestația poate fi

exercitată numai dacă instanța de recurs a omis să analizeze un motiv de recurs

cu care a fost învestită nu și atunci când nu au fost analizate punctual toate

criticile formulate în dezvoltarea motivelor de recurs. Așa fiind neexaminarea

distinctă a fiecărei critici aferente fiecărui motiv de recurs nu constituie

prin ea însăși, o omisiune în sensul art. 318 C. proc. civ, dacă instanța a

răspuns la motivele de casare printr-un considerent comun.

În condițiile în

care, instanța de recurs a constatat, în baza unui raționament juridic de

sinteză, faptul că din cuprinsul notelor informative, rezultă că prin

informațiile furnizate, recurentul a vizat îngrădirea atât a drepturilor la

viață privată precum și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea

opiniilor, nu mai era necesar să răspundă punctual și detaliat tuturor

argumentelor expuse de recurent.

În consecință,

constatând că în cauză nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 318 C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de L.N. împotriva Deciziei nr. 2461 din 17 mai 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS