ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3293/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel

București,

reclamantul

G.J.P. în contradictoriu cu pârâtul C.N.S.A.S., a solicitat anularea măsurii

retragerii acreditării și menținerea valabilității acreditării pentru studierea

arhivelor pârâtului.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că în calitate de gazetar sportiv a obținut acreditarea

pentru ca în calitate de cercetător să poată avea acces la arhiva pârâtului în

vederea studierii documentelor necesare referitoare la persoane și probleme

privind sportul românesc și sportivii înainte de 1989.

Reclamantul a mai

arătat că hotărârea pârâtului de retragere a acreditării este în realitate un

proces verbal al ședinței C.N.S.A.S. din data de 21 iulie 2009, împotriva

căruia a urmat procedura prealabilă, contestația sa fiind respinsă prin pct. 5

al procesului verbal din data de 1 septembrie 2009.

De asemenea,

reclamantul a formulat o cerere prin care a solicitat suspendarea executării

măsurii luate e Colegiul C.N.S.A.S., conform art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare,

pârâtul C.N.S.A.S. a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Prin încheierea de

ședință din data de 20 aprilie 2010, Curtea de apel a respins cererea de

suspendare formulată de reclamant ca fiind neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 5209

din 20 septembrie 2011, Curtea de Apel București, a respins acțiunea formulată

de reclamantul G.J.P. în contradictoriu cu pârâtul C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că împotriva măsurii de

retragere a acreditării reclamantului luate de Colegiul C.N.S.A.S. în data de

21 iulie 2009 pe motiv că acesta nu a respectat obligația legală de a proteja

viața privată și de familie a persoanelor menționate în dosarele întocmite de

fosta Securitate, reclamantul a a formulat contestație, aceasta fiind

soluționată în cadrul ședinței Colegiului din data de 1 septembrie 2009 în

sensul respingerii, soluția fiind consemnată în procesul verbal din 1

septembrie 2009.

Cu privire la motivul

de nelegalitate referitor faptul că extrasul dintr-un proces verbal nu

reprezintă un act administrativ, prima instanță a constatat că noțiunea de

„hotărâre” utilizată în cuprinsul art. 39 alin. (7) din Regulamentul de

organizare și funcționare al C.N.S.A.S. are semnificația de soluție adoptată de

Colegiul C.N.S.A.S. cu privire la retragerea acreditării cercetătorilor, iar nu

de formă pe care trebuie să o îmbrace această măsură, astfel că nu se poate

ajunge la concluzia că procesele-verbale din 21 iulie 2009 și din 1 septembrie 2009

nu ar reprezenta acte administrative.

În ceea ce privește a

doua critică de nelegalitate invocată de reclamant, privind faptul că motivele

pentru care s-a decis retragerea acreditării la data de 21 iulie 2009 nu se mai

regăsesc în procesul verbal din 1 septembrie 2009, judecătorul fondului a

apreciat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că în cuprinsul

procesului-verbal din 21 iulie 2009 sunt indicate motivele pentru care anumite

articole semnate de reclamant au fost interpretate ca reprezentând o încălcare

a vieții intime și de familie a titularilor dosarelor, iar în cuprinsul

procesului verbal din 1 septembrie 2009 sunt expuse motivele pentru care

argumentele aduse de reclamant în cadrul contestației formulate împotriva

măsurii retragerii acreditării au fost înlăturate.

De asemenea, prima

instanță a constatat că nu se poate reține susținerea reclamantului conform

căreia temeiul de drept ar fi fost invocat în mod greșit, întrucât în cuprinsul

procesului-verbal din 21 iulie 2009 sunt indicate, ca temei de drept, art. 28 alin.

(3) din O.U.G. nr. 24/2008 și art. 39 alin. (5) și (7) din Regulamentul de

organizare și funcționare al C.N.S.A.S., care stabilesc obligația

cercetătorilor de a respecta și ocroti viața intimă, familială și privată a celor

care au fost persecutați de organele securității statului.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că deși

scopul acordării acreditării a fost

realizarea de studii istorice, politologice, psihologice, sociologice,

materiale care să dezvăluie implicațiile pe care fosta Securitate și

activitățile întreprinse de aceasta le-a avut în viața socială a

contemporanilor săi, totuși în cuprinsul articolelor individualizate în

procesul-verbal menționat, reclamantul s-a limitat la a expune o serie de evenimente

petrecute în cadru particular al unor personalități sportive, fără a face o

analiză a metodelor folosite de fosta Securitate în cazul acestora,

îndepărtându-se practic de scopul pentru care i-a fost acordată acreditarea.

Curtea de apel a

apreciat ca fiind fără relevanță articolele depuse de reclamant la dosar

dintre care unele nu

ar fi fost realizate de reclamant, dat fiind faptul că măsura retragerii

acreditării a fost luată prin raportare strictă la anumite articole de presă ce

au fost indicate în mod clar și explicit în chiar cuprinsul procesului-verbal din

21 iulie 2009, a căror concepere nu a fost negată de reclamant.

În fine, prima

instanță a apreciat ca fiind neîntemeiat și motivul invocat de reclamant

privitor la neexercitarea, de niciuna dintre persoanele vizate de articolele

sale, a dreptului la replică și neacționarea sa în instanță, întrucât textele

legale incidente nu leagă retragerea acreditării de o astfel de manifestare de

voință, ci de un fapt obiectiv, respectiv nerespectarea obligației de ocrotire

a vieții private.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamantul G.I.P., susținând că hotărârea atacată este nelegală

și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:

- în mod greșit

instanța de fond a respins apărarea sa potrivit căreia măsura de retragere a acreditării

este nelegală, deoarece nu se concretizează într-o hotărâre motivată în fapt și

în drept, astfel cum prevăd dispozițiile art. 21 alin. (8) și art. 39 alin. (7)

din Regulamentul de organizare și funcționare a C.N.S.A.S.;

- instanța de fond a

făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 24/2008,

articol ce protejează viața privată a celor care au fost persecutați de

organele securității statului, iar nu și a altor persoane menționate în

documentele consultate;

- instanța de fond i-a

încălcat dreptul la apărare prin aceea că, în mod nejustificat, i-a respins proba

cu martorul C.T. și cu audierea D.V.D.-ului pe care se afla înregistrarea unei emisiuni

în care martorul, în calitate de președinte al C.N.S.A.S.,s-a exprimat laudativ

la adresa sa.

În drept recurentul

și-a încadrat criticile formulate în prevederile art. 304 pct. 7,și 9, art.

304

1

C. proc. civ.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7, acesta nu poate fi reținut,

deoarece hotărârea instanței de fond este motivată, oferind argumente de fapt

și de drept în concordanță cu natura pricinii și cu soluția pronunțată. Acest motiv

de recurs nu poate fi considerat aplicabil în situația în care hotărârea este

motivată, dar instanța nu și-a însușit argumentele reclamantului.

Referitor la motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acesta este, de asemenea,

neîntemeiat, instanța de fond reținând, în mod corect, că actul atacat este legal,

atât în formă, cât și în conținut. Astfel,, noțiunea de „hotărâre” utilizată în

cuprinsul art. 39 alin. 7 din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S.

are semnificația de „soluție” sau „decizie” adoptată de organismul colegial cu

privire la retragerea acreditării cercetătorilor, iar această „decizie” a fost consemnată

și motivată în procesul – verbal comunicat reclamantului.

În ceea ce privește

aplicarea art. 28 alin. (3) din O.U.G. nr. 24/2008 la situația de fapt reținută

în speță, instanța de fond a invocat în mod corect acest articol, deoarece prin

actele administrative atacate s-a reținut că reclamantul nu a protejat viața

privată și de familie a persoanelor menționate în dosarele întocmite de fosta

securitate, inclusiv în privința titularilor acestora. În plus, soluția

instanței de fond este legală și prin prisma prevederilor legii generale,

respectiv Legea nr. 677/2001 privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea

datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, temei ce a fost,

de asemenea, invocat de către C.N.S.A.S. și pe care reclamantul - recurent nu

l-a combătut cu argumente de fapt și de drept.

Referitor la proba cu

martorul C.T., care a avut cuvinte de apreciere în ceea ce-l privește pe

reclamant în cadrul unei emisiuni televizate, aceasta a fost considerată, în

mod corect, ca neconcludentă, în raport cu obiectul acțiunii și în raport cu

situația de fapt, bazată pe înscrisuri – articole de presă publicate de

reclamant.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de G.J.P. împotriva Sentinței nr. 5209 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2013.