ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 437/2012

Asupra contestației în anulare de față, La data de 21 februarie 2010, contestatorul B.L., a introdus contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 4185 din 23 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care i s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționar împotriva Sentinței penale nr. 72/F din 06 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și a fost obligat la 200 RON, cheltuieli judiciare către stat. Contestatorul susținând că decizia penală contestată, este netemeinică și nelegală, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se admită contestația în anulare, să se anuleze, în tot, hotărârea atașată și, în consecință, să se procedeze la rejudecarea recursului.

Contestatorul, în conținutul cererii, a arătat că la termenul la care s-a judecat recursul, s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta în instanță, fiind bolnav, iar pentru termenul din 23 noiembrie 2010, a trimis, prin poștă, cu confirmare de primire, la data de 17 noiembrie 2010, o cerere de amânare. S-a mai arătat că, deși a fost trimisă cererea de amânare, instanța nu a acordat termen în vederea pregătirii apărării, încălcându-i-se, astfel, dreptul de apărare, prevăzut de art. 24 din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin încheierea de ședință din 28 septembrie 2011 a admis, în principiu, cererea de contestație în anulare, împotriva Deciziei penale nr. 4185 din 23 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și a fixat termen la 07 decembrie 2011, cu citarea contestatorului B.L.

și a intimatei B.E. Ulterior, admiterii în principiu a contestației în anulare, contestatorul, prin intermediul poștei, a formulat contestație la notele grefierului din ședința de judecată a cererii de admitere în principiu a cererii și din alte ședințe de judecată, a formulat cereri în scris de comunicare de către instanță a unei xerocopii de pe notele grefierului luate în ședința din 28 septembrie 2011 și, de asemenea, xerocopii de pe notele și încheierile de ședință din datele de 23 februarie 2011, 20 aprilie 2011, 15 iunie 2011 și chiar după Încheierea din 28 septembrie 2011. Recurentul și-a manifestat nemulțumirea pentru faptul că intimata judecătoare a fost citată la Judecătoria Brașov, unde își are locul de muncă, prin note telefonice.

În sensul aceleiași nemulțumiri, cu privire la activitatea instanței sesizate cu judecarea contestației în anulare, la data de 07 decembrie 2011, nu s-a prezentat la termenul de judecată pe fond a contestației, trimițând ca mandatar pe soția sa, B.C., care a formulat cerere de recuzare a membrilor completului de judecată, a magistratului asistent de ședință și a procurorului care a reprezentat Ministerul Public în instanță. În cererea de recuzare, s-a susținut incompatibilitatea celor recurați, derivată din faptul judecării admiterii în principiu, fără prezența personală a intimatei, a cărei citare nu s-ar fi făcut, așa cum prevede legea.

În ședința secretă din 19 decembrie 2011, secția penală, a respins cererea de recuzare, ca nefondată, cu motivarea că cele invocate de contestator, respectiv "faptul că același complet de judecată a participat la toate termenele de judecată acordate în cauză, iar simplele susțineri că judecătorii menționați sunt interesați în cauză sau că împiedică judecarea cauzei, fiind incompatibili, nu echivalează cu faptul că judecătorii și-ar fi exprimat părerea cu privire la soluția ce urmează a fi dată în cauză". Deși depusă, ulterior soluționării contestației în anulare, în principiu, la dosar, a fost depusă de contestator o completare a cererii de contestație în anulare, invocând la pag. 89, excepția nulității absolute a hotărârii atacate, pronunțate în recurs, respectiv 4185 din 23 noiembrie 2011 deoarece judecata ar fi avut loc fără citarea legală a intimatei.

S-a mai susținut nulitatea deoarece președintele completului de judecată s-ar fi pronunțat neasistat de grefier și că aceeași hotărâre, n-ar fi fost redactată în termenul legal de 20 zile, prevăzut de lege. Potrivit dispozițiilor art. 386 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen., cazurile de contestație în anulare sunt imperativ și limitativ prevăzute. Din verificarea lucrărilor Dosarului nr. 620/64/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție se reține că, pentru termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2010, petentul a formulat o cerere de amânare motivat de faptul că dorește să își pregătească apărarea. Instanța, deliberând, a respins această cerere, considerând că sunt suficiente, pentru bunul mers al dezbaterilor, concluziile depuse în scris la dosarul cauzei de către petent.

Ca atare, contestația în anulare motivată pe susținerile petentului că i s-a încălcat dreptul la apărare, nu este fondată, considerentele personale înscrise în dezvoltarea contestației excedând cadrului procesual penal propriu căii extraordinare de atac examinate. În raport cu ansamblul celor arătate, Curtea va trebui să privească contestația în anulare formulată de contestatorul B.L. împotriva Deciziei penale nr. 4185 din 23 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, ca nefondată și să o respingă ca atare, cu consecința obligării contestatorului, la plata cheltuielilor judiciare făcute de stat, cu soluționarea acestei contestații.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul B.L. împotriva Deciziei penale nr. 4185 din 23 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 620/64/2010. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2012. Procesat de GGC - LM