ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 437/2012

Asupra contestației în anulare de față,

La data de 21 februarie 2010, contestatorul

B.L., a introdus contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 4185 din

23 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care i s-a

respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționar împotriva Sentinței

penale nr. 72/F din 06 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie și a fost obligat la 200 RON,

cheltuieli judiciare către stat.

Contestatorul susținând că decizia penală

contestată, este netemeinică și nelegală, a solicitat ca prin hotărârea ce se

va pronunța, să se admită contestația în anulare, să se anuleze, în tot,

hotărârea atașată și, în consecință, să se procedeze la rejudecarea recursului.

Contestatorul, în conținutul cererii, a

arătat că la termenul la care s-a judecat recursul, s-a aflat în imposibilitate

de a se prezenta în instanță, fiind bolnav, iar pentru termenul din 23

noiembrie 2010, a trimis, prin poștă, cu confirmare de primire, la data de 17

noiembrie 2010, o cerere de amânare.

S-a mai arătat că, deși a fost trimisă

cererea de amânare, instanța nu a acordat termen în vederea pregătirii

apărării, încălcându-i-se, astfel, dreptul de apărare, prevăzut de art. 24 din

Constituția României.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, prin încheierea de ședință din 28 septembrie 2011 a admis, în

principiu, cererea de contestație în anulare, împotriva Deciziei penale nr.

4185 din 23 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală și a fixat termen la 07 decembrie 2011, cu citarea contestatorului B.L.

și a intimatei B.E.

Ulterior, admiterii în principiu a

contestației în anulare, contestatorul, prin intermediul poștei, a formulat

contestație la notele grefierului din ședința de judecată a cererii de admitere

în principiu a cererii și din alte ședințe de judecată, a formulat cereri în

scris de comunicare de către instanță a unei xerocopii de pe notele grefierului

luate în ședința din 28 septembrie 2011 și, de asemenea, xerocopii de pe notele

și încheierile de ședință din datele de 23 februarie 2011, 20 aprilie 2011, 15

iunie 2011 și chiar după Încheierea din 28 septembrie 2011.

Recurentul și-a manifestat nemulțumirea

pentru faptul că intimata judecătoare a fost citată la Judecătoria Brașov, unde

își are locul de muncă, prin note telefonice.

În sensul aceleiași nemulțumiri, cu privire

la activitatea instanței sesizate cu judecarea contestației în anulare, la data

de 07 decembrie 2011, nu s-a prezentat la termenul de judecată pe fond a

contestației, trimițând ca mandatar pe soția sa, B.C., care a formulat cerere

de recuzare a membrilor completului de judecată, a magistratului asistent de

ședință și a procurorului care a reprezentat Ministerul Public în instanță.

În cererea de recuzare, s-a susținut

incompatibilitatea celor recurați, derivată din faptul judecării admiterii în

principiu, fără prezența personală a intimatei, a cărei citare nu s-ar fi

făcut, așa cum prevede legea.

În ședința secretă din 19 decembrie 2011,

secția penală, a respins cererea de recuzare, ca nefondată, cu motivarea că

cele invocate de contestator, respectiv "faptul că același complet de

judecată a participat la toate termenele de judecată acordate în cauză, iar

simplele susțineri că judecătorii menționați sunt interesați în cauză sau că

împiedică judecarea cauzei, fiind incompatibili, nu echivalează cu faptul că

judecătorii și-ar fi exprimat părerea cu privire la soluția ce urmează a fi

dată în cauză".

Deși depusă, ulterior soluționării

contestației în anulare, în principiu, la dosar, a fost depusă de contestator o

completare a cererii de contestație în anulare, invocând la pag. 89, excepția

nulității absolute a hotărârii atacate, pronunțate în recurs, respectiv 4185

din 23 noiembrie 2011 deoarece judecata ar fi avut loc fără citarea legală a

intimatei. S-a mai susținut nulitatea deoarece președintele completului de

judecată s-ar fi pronunțat neasistat de grefier și că aceeași hotărâre, n-ar fi

fost redactată în termenul legal de 20 zile, prevăzut de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 386 alin. (1)

lit. a) - e) C. proc. pen., cazurile de contestație în anulare sunt imperativ

și limitativ prevăzute.

Din verificarea lucrărilor Dosarului nr.

620/64/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție se reține că, pentru

termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2010, petentul a formulat o

cerere de amânare motivat de faptul că dorește să își pregătească apărarea.

Instanța, deliberând, a respins această

cerere, considerând că sunt suficiente, pentru bunul mers al dezbaterilor,

concluziile depuse în scris la dosarul cauzei de către petent.

Ca atare, contestația în anulare motivată pe

susținerile petentului că i s-a încălcat dreptul la apărare, nu este fondată,

considerentele personale înscrise în dezvoltarea contestației excedând cadrului

procesual penal propriu căii extraordinare de atac examinate.

În raport cu ansamblul celor arătate, Curtea

va trebui să privească contestația în anulare formulată de contestatorul B.L.

împotriva Deciziei penale nr. 4185 din 23 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, ca nefondată și să o respingă ca atare, cu

consecința obligării contestatorului, la plata cheltuielilor judiciare făcute

de stat, cu soluționarea acestei contestații.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în

anulare formulată de contestatorul B.L. împotriva Deciziei penale nr. 4185 din

23 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 620/64/2010.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200

RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15

februarie 2012.

Procesat de GGC - LM