ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1936/2019

HOTĂRÂRE

05.11.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1936/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună: anularea în tot a titlului de despăgubire emis de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților/Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor nr. 845 din data de 31 mai 2018; obligarea pârâtelor la emiterea unui nou titlu de despăgubire care să conțină restitutio in integrum, respectiv: teren + construcții; emiterea titlului de despăgubire doar pe numele A..

În drept, a invocat dispozițiile art. 7, art. 24 alin. (1) teza ultimă, art. 25 alin. (1), art. 34 alin. (2) teza I, art. 36 lit. h), art. 37, art. 41 alin. (1) și (5) și art. 44 din Legea nr. 165/2013.

Pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 16 iulie 2018, sub nr. x/2018, a fost înregistrată contestația formulată de către reclamantul A. împotriva titlului de despăgubire nr. 845 din data de 31 mai 2018 emis de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și obligarea pârâtelor Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea unui nou titlu de despăgubire care să conțină restitutio in integrum, respectiv teren și construcții, doar pe numele său.

Prin încheierea de ședință din data de 7 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a dispus conexarea acestui dosar la Dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, în vederea soluționării.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:

2.1. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios și administrativ și fiscal, prin Decizia 1151 din data de 25 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că, în raport de obiectul și cauza acțiunii, sunt aplicabile normele speciale prevăzute de art. 35 din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii la instanță, care prevăd că deciziile emise potrivit acestei legi pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.

Totodată, a apreciat că nu se aplică dispozițiile art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, întrucât decizia contestată este emisă în temeiul legii noi, respectiv Legea nr. 165/2013, ce prevede o competență materială și funcțională specială pentru toate acțiunile de acest tip.

Curtea a avut în vedere și că art. 41 alin. (1) și (3) din Legea nr. 165/2013 prevede că "în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi", "Comisia Națională (n.a. pentru Compensarea Imobilelor) emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor". Or, deciziile emise de aceasta, se contestă de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.

2.2. Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin Sentința civilă nr. 1989 din data de 12 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a constatat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul contestă titlul de despăgubire nr. 845 din data de 31 mai 2018, emis de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și nu decizia emisă în soluționarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, iar dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 dau posibilitatea persoanei îndreptățite să conteste decizia emisă în temeiul art. 33 - 34 din același act normativ de către Secretariatul Comisiei Naționale de Compensare a Imobilelor sau entitățile investite cu soluționarea cererilor întemeiate pe legea nr. 10/2001.

Prin urmare, față de obiectul contestației, respectiv anularea titlului de despăgubire nr. 845 din data de 31 mai 2018, ca act administrativ emis de o autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel București.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și Tribunalul București, secția a V-a civilă, și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la obiectul pricinii.

Astfel, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a făcut aplicarea dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare la data inițierii procesului, apreciind că obiectul cauzei îl reprezintă o contestație formulată în temeiul acestui act normativ, în timp ce Tribunalul București, secția a V-a civilă a constatat că obiectul litigiului se circumscrie materiei contenciosului administrativ, cererea de chemare în judecată fiind formulată cu privire la un act administrativ emis de o autoritate publică centrală.

Înalta Curte reține că, prin prezentul demers judiciar, invocând dispozițiile Legii nr. 165/2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat anularea în tot a titlului de despăgubire emis de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților/Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor nr. 845 din data de 31 mai 2018 și obligarea pârâtelor la emiterea unui nou titlu de despăgubire, care să vizeze atât terenul, cât și construcțiile, doar pe numele A..

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că, din chiar cuprinsul titlului de despăgubire nr. 845 din data de 31 mai 2018, emis de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, a cărui anulare se solicită, rezultă că acesta a fost emis în temeiul prevederilor art. 18 alin. (3), art. 41 alin. (1) și (3) din Legea nr. 165/2013.

Prin urmare, titlul de despăgubire contestat în prezenta cauză a fost emis ca urmare a atribuțiilor conferite Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor prin dispozițiile Legii nr. 165/2013, în cadrul procedurii speciale reglementate de către acest act normativ, care la art. 41 prevede că " (1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. [...] (3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), Comisia Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.", procedură reglementată de art. 34 din același act normativ.

Cum actul a cărui nulitate se solicită a fi contestată nu este emis în temeiul dispozițiilor art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ci al celor ale Legii nr. 165/2013, Înalta Curte constată că prezentul litigiu este supus dispozițiilor speciale a acestui din urmă act normativ, competența de soluționare a pricinii stabilindu-se în raport de prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare la data inițierii procesului (iulie 2018).

Potrivit acestor dispoziții legale, "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. [...] (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor".

Noțiunea de "entitate învestită de lege" este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, iar printre structurile cărora aceste dispoziții le conferă o astfel de semnificație se regăsesc și "f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică" și g) "Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit legii".

Astfel, raportat la prevederile legale anterior enunțate și având în vedere că atât Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cât și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, pârâte în prezenta cauză, au sediul în București, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a V-a civilă.