ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 257/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La 30 iunie 2010, petiționarul G.M. a depus

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A o plângere

prin care a solicitat să se efectueze cercetări penale față de judecătorii

Tribunalului Județean Giurgiu T.G., M.Z.U., M.B. și a judecătorilor Curții de

Apel București, secția a III-a civilă B.I., M.D., B.D.A. precum și președinte

complet T.C., I.S., S.L. care au soluționat Dosarul nr. 1111/302/2007 din

cadrul aceleași secții pentru faptul că aceștia și-au îndeplinit în mod

necorespunzător îndatoririle de serviciu.

Prin Ordonanța nr.

203/P/2010 din 8 Septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.N.A, Serviciul Teritorial București, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de B.I., M.D., B.D.A., T.C., S.I. -

judecători la Curtea de Apel București, C.S., O.L. - judecători la Tribunalul

București, T.G., B.M., M.Z.U.; L.S. - judecători la Tribunalul Giurgiu, H.L.,

B.A., judecători la Judecătoria Bolintin Vale, V.S., L.D., N.I., P.J.E., L.C. -

judecători Judecătoria Sectorului 5 București, L.L. - procuror la Parchetul de

pe lângă Judecătoria Bolintin Vale, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute și pedepsite de și art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6

și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 132 din Legea nr. 78/2000,

B.D.C. - avocat, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută și pedepsită

art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. referire la art. 6 și

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și art. 257 alin. (1) C. pen. cu

referire la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, precum și față de

G.R. și G.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de

art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea

nr. 78/2000, întrucât faptele nu există.

disjungerea cauzei și s-a declinat competența de soluționare a cauzei sub

aspectul săvârșirii de către numiții B.I., M.D., B.D.A., T.C., S.I. -

judecători la Curtea de Apel București a infracțiunilor prevăzute și pedepsite

de art. 246 C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a acesteia sub

aspectul săvârșirii de către numiții C.S., O.L. - judecători la Tribunalul

București, T.G., B.M., M.Z.U., L.S. - judecători la Tribunalul Giurgiu, H.L.,

B.A., B.C. - judecători la Judecătoria Bolintin Vale, L.L. - procuror la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale, a infracțiunilor prevăzută și

pedepsită de art. 246 C. pen. și de către numiții V.S., L.D., N.I., P.J.E.,

L.C. - judecători Judecătoria Sectorului 5 București, N.R. - avocat, a

infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 217 alin. (1) C. pen. și art. 289

C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în favoarea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București.

disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a acesteia sub

aspectul săvârșirii de către numiții G.R. și G.L. a infracțiunilor prevăzute și

pedepsite de art. 213 alin. (1) C. pen., art. 289 C. pen. și art. 217 alin. (1)

C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5

București, unitate de parchet competentă din punct de vedere material și

teritorial.

Pentru a pronunța

această ordonanță, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.N.A, Serviciul Teritorial București a reținut că raportat la conținutul

infracțiunilor la activitățile desfășurate de magistrați, rezultă că

denunțătorul G.M. nu a indicat conform dispozițiilor art. 223 alin. (2) C. proc.

pen. cu referire la art. 222 alin. (2) C. proc. pen., mijloacele de probă pe

care își întemeiază supozițiile și nu au rezultat alte indicii de natură să

ateste faptul că magistrații enumerați ar fi pretins și primit bani, bunuri sau

alte foloase materiale de la numiți G.R. și G.L. prin intermediul avocatului

B.C.D., în vederea pronunțării unei soluții favorabile acestora în dosarele în

care erau reclamați.

Nemulțumit de

soluțiile adoptate la nivelul Ministerului Public, petiționarul G.M. în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., a

formulat plângere la Curtea de Apel București, instanță competentă să

soluționeze cauza în fond.

În motivarea

plângerii, petiționarul G.M. a solicitat admiterea plângerii astfel cum a fost

formulată. S-a mai susținut de către acesta că i-au fost luate două proprietăți

prin acte criminale, și că a fost dat afară din casă.

Prin Sentința penală

nr. 289 din 16 iunie 201 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a

respins ca nefondată plângerea formulată de petentul G.M. împotriva Ordonanței

din 08 septembrie 2010. A menținut ca legală și temeinică Ordonanța din 08

septembrie 2010 pronunțată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.N.A, cu obligarea petiționarului la plata cheltuielilor judiciare

către stat în cuantum de 50 RON.

Pentru a se hotărî

astfel s-a reținut că din actele și lucrările dosarului se constată că

denunțătorul G.M. nu a indicat mijloace de probă pe care își întemeiază

supozițiile și nu au rezultat alte indicii care să ateste faptul că magistrații

enumerați în actul de sesizare ar fi pretins și primit bani, bunuri sau alte

foloase materiale de la numiții G.R. și G.L. prin intermediul avocatului B.C.D.

Împotriva acestei

sentințe petiționarul G.M. a formulat recursul de față.

Recursul este

inadmisibil

Potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror

interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța

căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă

instanță.

Potrivit art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea, o poate respinge

ca nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII

pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă), împotriva hotărârii pronunțate

de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac,

astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data

pronunțării.

Așa fiind, Înalta

Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de

petiționarul G.M.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., petiționarul G.M. va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul G.M. împotriva Sentinței penale

nr. 289 din 16 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - LM