ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 257/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 30 iunie 2010, petiționarul G.M. a depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A o plângere prin care a solicitat să se efectueze cercetări penale față de judecătorii Tribunalului Județean Giurgiu T.G., M.Z.U., M.B. și a judecătorilor Curții de Apel București, secția a III-a civilă B.I., M.D., B.D.A. precum și președinte complet T.C., I.S., S.L. care au soluționat Dosarul nr. 1111/302/2007 din cadrul aceleași secții pentru faptul că aceștia și-au îndeplinit în mod necorespunzător îndatoririle de serviciu. Prin Ordonanța nr. 203/P/2010 din 8 Septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A, Serviciul Teritorial București, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.I., M.D., B.D.A., T.C., S.I.

- judecători la Curtea de Apel București, C.S., O.L. - judecători la Tribunalul București, T.G., B.M., M.Z.U.; L.S. - judecători la Tribunalul Giurgiu, H.L., B.A., judecători la Judecătoria Bolintin Vale, V.S., L.D., N.I., P.J.E., L.C. - judecători Judecătoria Sectorului 5 București, L.L. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de și art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 132 din Legea nr. 78/2000, B.D.C. - avocat, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută și pedepsită art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. referire la art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și art. 257 alin. (1) C. pen.

cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, precum și față de G.R. și G.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, întrucât faptele nu există. 2. S-a dispus disjungerea cauzei și s-a declinat competența de soluționare a cauzei sub aspectul săvârșirii de către numiții B.I., M.D., B.D.A., T.C., S.I. - judecători la Curtea de Apel București a infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. 3. S-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a acesteia sub aspectul săvârșirii de către numiții C.S., O.L.

- judecători la Tribunalul București, T.G., B.M., M.Z.U., L.S. - judecători la Tribunalul Giurgiu, H.L., B.A., B.C. - judecători la Judecătoria Bolintin Vale, L.L. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale, a infracțiunilor prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. și de către numiții V.S., L.D., N.I., P.J.E., L.C. - judecători Judecătoria Sectorului 5 București, N.R. - avocat, a infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 217 alin. (1) C. pen. și art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. 4. S-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a acesteia sub aspectul săvârșirii de către numiții G.R.

și G.L. a infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 213 alin. (1) C. pen., art. 289 C. pen. și art. 217 alin. (1) C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, unitate de parchet competentă din punct de vedere material și teritorial. Pentru a pronunța această ordonanță, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A, Serviciul Teritorial București a reținut că raportat la conținutul infracțiunilor la activitățile desfășurate de magistrați, rezultă că denunțătorul G.M. nu a indicat conform dispozițiilor art. 223 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 222 alin. (2) C. proc. pen., mijloacele de probă pe care își întemeiază supozițiile și nu au rezultat alte indicii de natură să ateste faptul că magistrații enumerați ar fi pretins și primit bani, bunuri sau alte foloase materiale de la numiți G.R.

și G.L. prin intermediul avocatului B.C.D., în vederea pronunțării unei soluții favorabile acestora în dosarele în care erau reclamați. Nemulțumit de soluțiile adoptate la nivelul Ministerului Public, petiționarul G.M. în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., a formulat plângere la Curtea de Apel București, instanță competentă să soluționeze cauza în fond. În motivarea plângerii, petiționarul G.M. a solicitat admiterea plângerii astfel cum a fost formulată. S-a mai susținut de către acesta că i-au fost luate două proprietăți prin acte criminale, și că a fost dat afară din casă. Prin Sentința penală nr. 289 din 16 iunie 201 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul G.M.

împotriva Ordonanței din 08 septembrie 2010. A menținut ca legală și temeinică Ordonanța din 08 septembrie 2010 pronunțată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A, cu obligarea petiționarului la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 50 RON. Pentru a se hotărî astfel s-a reținut că din actele și lucrările dosarului se constată că denunțătorul G.M. nu a indicat mijloace de probă pe care își întemeiază supozițiile și nu au rezultat alte indicii care să ateste faptul că magistrații enumerați în actul de sesizare ar fi pretins și primit bani, bunuri sau alte foloase materiale de la numiții G.R. și G.L. prin intermediul avocatului B.C.D. Împotriva acestei sentințe petiționarul G.M.

a formulat recursul de față. Recursul este inadmisibil Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Potrivit art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea, o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă), împotriva hotărârii pronunțate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării.

Așa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul G.M. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul G.M. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul G.M. împotriva Sentinței penale nr. 289 din 16 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2012. Procesat de GGC - LM