ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 258/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 28 iulie 2010, petiționarul O.C. a depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o plângere prin care a solicitat să se efectueze cercetări penale față de magistrații-procurori, notari publici, executori judecătorești I.C., M.I., D.G., R.D., C.E.G., R.V.V., V.C., D.L., A.C., M.M., P.F., U.M., M.S., M.I., S.G.M., P.G., G.I.R., Ș.D., P.A., D.V. și C.V. pentru faptul că aceștia și-au îndeplinit în mod necorespunzător îndatoririle de serviciu. Prin Adresa nr. 13268/2010 din 2 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângerea a fost trimisă spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Prin Ordonanța nr. 587/P/2010 din 28 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații I.C., M.I., D.G., V.E., R.D., R.V.V., V.C., D.L., A.C., M.M., P.F., U.M., M.S., R.D., M.I., S.G.M., P.G. și G.I.R. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 193 C. pen., art. 194 C. pen., art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., și art. 323 C. pen. întrucât faptele nu există. S-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.V., T.G. și C.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 C. pen., art. 247 C. pen. și art. 260 C. pen. întrucât acestea nu există. S-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Ș.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen.

și art. 323 C. pen. întrucât acestea nu există. S-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 323 C. pen. și art. 247 C. pen. întrucât acestea nu există. S-a disjuns și s-a declinat cauza spre competentă soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău în vedere efectuării de cercetări față de P.D., V.G., M.C. și C.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 C. pen. și art. 31 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. și față de experții C.S., B.E., M.I., P.H., V.T. și R.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 260 C. pen.

Pentru a pronunța această ordonanță, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a reținut că raportat la conținutul infracțiunilor la activitățile desfășurate de magistrați, procurori, avocați, executori judecătorești și notari, rezultă că activitatea acestora se bazează pe interpretarea normelor juridice prin raportare la situația de fapt și cererile formulate de părți, nefiind susceptibile, în lipsa unor probe certe, de vinovăție, de vătămare a intereselor legale ale vreunei persoane. Plângerea petiționarului, formulată conform art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluția nr. 677/11/2/2011din 20 mai 2011a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Nemulțumit de soluțiile adoptate la nivelul Ministerului Public, petiționarul O.C. în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., a formulat plângere la Curtea de Apel Ploiești, instanță competentă să soluționeze cauza în fond. În motivarea plângerii, petiționarul O.C. a solicitat desființarea soluțiilor de neurmărire penală atacate și trimiterea dosarului la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva tuturor făptuitorilor pentru comiterea infracțiunilor ce constituie obiectul plângerii de față. S-a mai susținut de către petent că în soluționarea ordonanței și a rezoluției atacate, procurorul nu a audiat făptuitorii și martorii propuși în cauză. Prin Sentința penală nr. 150 din 18 iulie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul O.C.

împotriva rezoluțiilor procurorului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 RON. Pentru a se hotărî astfel s-a reținut că din actele și lucrările dosarului precum și susținerile petiționarului nu pot conduce la antrenarea răspunderii penale a magistraților care au efectuat acte de urmărire penală sau verificări ale respectivelor soluții, neputându-se ajunge la extinderea sferei subiecților activi a infracțiunilor pentru care petiționarul a formulat plângere penală, cu consecința eludării dispozițiilor legale care privesc exercitarea căilor de atac și respectiv a autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești pronunțate în România.

Curtea constată că dispozițiile legale în vigoare nu pot conduce la antrenarea răspunderii penale a judecătorilor și procurorilor care au fost învestiți cu soluționarea unor cauze penale și civile, în condițiile în care respectivele hotărâri judecătorești sunt rezultatul derulării unor proceduri jurisdicționale în fața instanței, în condiții de oralitate și contradictorialitate, dublate de administrarea de probatorii sau, în cazul procurorilor, în condițiile conformității cu dispozițiile legale, care reglementează modul de desfășurare a urmăririi penale sau modul de soluționare a plângerilor întemeiate pe dispozițiile art. 278 C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe petiționarul O.C. a formulat recursul de fată.

Recursul este inadmisibil Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Potrivit art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea, o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă), împotriva hotărârii pronunțate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării.

Așa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul O.C. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul O.C. împotriva sentinței penale nr. 150 din 18 iulie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2012.