ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2077/2012

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 120/F din 21 noiembrie 2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, în temeiul dispozițiilor art. 346 C. proc. pen., art. 14, 15, 17 C. proc. pen., art. 998 C. civ., art. 1003 C. civ., art. 58 și 59 din Legea nr. 272/2004 a admis în parte constituirea de parte civilă formulată de partea vătămată M.G.L. prin reprezentantul legal M.G.; A fost obligat, în solidar, inculpatul K.M.G., studii 9 clase, elev, fără antecedente penale, în prezent aflat în Centrul de tip familial pentru copilul deficient din cadrul Complexului de Servicii Sociale Comunitare Bistrița, din Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, și partea responsabilă civilmente C.L.V., la plata către partea vătămată - parte civilă M.G.L.

a sumei de 4.000 RON cu titlu de daune morale. A fost obligat inculpatul K.M.G. și partea responsabilă civilmente C.L.V. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 10 RON. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin Sentința penală nr. 110/F din 2 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în Dosarul nr. 1081/112/2011, s-a dispus luarea față de inculpatul minor K.M.G. a măsurii educative a internării într-un institut medical-educativ, dar nu mai mult de împlinirea vârstei de 18 ani (3 octombrie 2012), pentru comiterea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

și obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 550 RON. La termenul din 19 octombrie 2011, data la care s-au pus concluzii pe fondul cauzei cu privire la latura penală a acesteia, s-a dispus disjungerea soluționării laturii civile a cauzei, formându-se un nou dosar, cu nr. 4881/112/2011, și s-a acordat un nou termen pentru administrarea probelor testimoniale solicitate în probațiune de către partea civilă.

Analizând actele și lucrările dosarului nou-format, respectiv declarațiile martorilor B.R., B.T.M., P.S., precum și actele și lucrările dosarului în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 110/F din 2 noiembrie 2011, dosar din care s-a disjuns soluționarea acestei cauze, tribunalul a reținut în fapt următoarele: La data de 13 septembrie 2010, în jurul orelor 15:00, în timp ce inculpatul minor se afla la locuința asistentului maternal C.L.V., în curtea locuinței, unde se juca, a fost văzut de partea vătămată M.G.L., în vârstă de 5 ani și 11 luni. Partea vătămată M.G.L. a sărit gardul ajungând în curtea casei asistentului maternal, unde se afla inculpatul și a venit la inculpat, cu intenția de a se juca cu el.

Partea vătămată M.G.L. i-a solicitat inculpatului "să facă prostii cu el", s-a dezbrăcat de pantaloni și chiloți, până la genunchi, la fel făcând și inculpatul, apoi partea vătămată i-a luat penisul în gură de 2 ori, s-a întors cu spatele și i-a spus inculpatului să-i introducă penisul în fund. Acesta s-a conformat, a introdus penisul în anusul părții vătămate de 2 ori, apoi a încetat să mai facă acest lucru, la solicitarea părții vătămate, care a acuzat dureri. Apoi cei doi copii s-au îmbrăcat, partea vătămată a sărit din nou gardul și a plecat acasă unde s-a jucat cu frații săi. Deoarece bunica părții vătămate i-a spus tatălui minorului când acesta a venit acasă că partea vătămată nu a ascultat-o și a plecat de acasă la "M." (inculpatul), văzându-1 când a sărit gardul de la casa unde locuia inculpatul, tatăl 1-a întrebat pe M.G.L.

ce a făcut în grădina inculpatului, iar partea vătămată i-a relatat despre " prostiile" făcute. Potrivit raportului de constatare medico-legală întocmit de Serviciul de medicină legală Bistrița-Năsăud, partea vătămată M.G.L. a prezentat la data examinării (13 septembrie 2010) leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu sau de corp dur și acestea nu necesită zile de îngrijiri medicale; totodată, s-a precizat că leziunile anale prezentate de partea vătămată s-au putut produce cel mai probabil în cursul unui raport sexual anal complet sau incomplet, recent, care poate data din 13 septembrie 2010 și nu necesită zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; minorul examinat prezintă la data examinării o dezvoltare psihosomatică corespunzătoare vârstei biologice de 5 - 6 ani.

S-a apreciat că fapta inculpatului minor K.M.G. de a întreține un raport sexual cu o persoană de același sex care nu împlinise 15 ani, profitând de vârsta fragedă a acesteia, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. În cauză, la 8 iunie 2011, partea vătămată M.G.L., asistată de reprezentantul său legal, tatăl său, M.G., s-a constituit parte civilă cu suma de 12.000 RON reprezentând daune morale. S-a apreciat că suma solicitată este justificată de traumele psihice și fizice suferite de partea vătămată ca urmare a infracțiunii de viol comise asupra sa. Potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, partea vătămată și-a schimbat comportamentul în sensul că nu mai este la fel de vorbăreață și de jucăușă ca înainte și este supărată pentru că ceilalți copii, cu care obișnuia să se joace, o batjocoresc, strigându-i numele inculpatului (M.).

Martora B.R. a declarat că partea vătămată a avut nevoie de tratament de specialitate, în sensul că a fost dusă de părinți la un psiholog "cam de 3 ori pe săptămână", împrejurare pe care martora o cunoaște tot din spusele părinților părții vătămate - parte civilă. Aceeași împrejurare a relatat-o și martorul B.T.M. S-a evidențiat și împrejurarea că în comunitatea în care a avut loc incidentul s-a vorbit despre aceasta, partea vătămată fiind afectată și pentru că "strigă copii după el". Reprezentantul părții vătămate - parte civilă, M.G., a refuzat să prezinte care este numele psihologului care s-a ocupat de partea vătămată, cu argumentul că psihologul a dorit să-și păstreze anonimatul. Totodată, a precizat că nu a plătit examenele de specialitate, ci a executat lucrări de construcții pentru serviciile psihologului, a căror valoare nu o poate aprecia.

În baza probelor administrate în cauză, precum și a stării de fapt, s-a apreciat că pretențiile civile formulate de către partea vătămată sunt întemeiate, în parte, acestea fiind admise, în temeiul disp. art. 346 C. proc. pen., art. 14, 15, 17 C. proc. pen., art. 998 C. civ., art. 1003 C. civ., art. 58 și 59 din Legea nr. 272/2004. La stabilirea cuantumului daunelor morale acordate, de 4.000 RON, s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul de medicină legală Bistrița-Năsăud întocmit la 13 septembrie 2010 (în chiar ziua în care s-au petrecut faptele), din care rezultă că leziunile suferite de partea vătămată nu necesită zile de îngrijiri medicale, precum și faptul că la comiterea faptei de viol a concurat și lipsa de supraveghere din partea părții responsabile civilmente, dar și a părinților părții vătămate, lipsa de implicare a acestora în educarea și găsirea unor preocupări de natura vârstei minorilor.

Nu a putut fi ignorată împrejurarea că inculpatul se juca în curtea casei unde locuia când partea vătămată a sărit gardul ajungând la inculpat și i-a solicitat ca acesta "să face prostii cu el", pe tot parcursul incidentului partea vătămată minoră, în vârstă de 6 ani, având inițiativa în derularea evenimentelor. Nu a putut fi ignorată nici starea de sănătate fizică și psihică a inculpatului care, deși mai mare cu 10 ani decât partea vătămată și dezvoltat fizic, este retardat psihic și avea discernământul diminuat la data comiterii faptelor, are grave dizabilități de învățare și înțelegere prezentând "vârsta minimală de bază de 5 ani" și fiind încadrat într-un grad accentuat de handicap.

Pe de altă parte, partea vătămată nu a dat nicio dovadă că cele petrecute în curtea casei inculpatului ar fi afectat-o, deoarece, imediat după incident a plecat acasă, unde a continuat să se joace cu frații săi și a relatat ce a făcut "la M.", doar la întrebările tatălui său, informat despre plecarea de acasă a minorului de bunica acestuia. Ulterior, după ce s-a aflat despre cele întâmplate și afectată de atitudinea părinților săi cu privire la faptă, desigur că partea vătămată și-a modificat comportamentul, resimțind probabil un sentiment de vinovăție și jenă, dar imediat după incident partea vătămată a continuat să se joace, relatând evenimentul întâmplător, la insistențele părintelui său.

Cu toate că s-a reținut că partea vătămată a urmat un tratament de specialitate, nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens, apreciindu-se că ar fi fost oportună și concludentă mărturia psihologului cu privire la vătămarea efectivă suferită de minor. La stabilirea cuantumului daunelor morale s-a avut în vedere împrejurarea rezultată din probele testimoniale administrate că minorul a suferit o traumă psihică concretizată în tristețe și lipsă de comunicare și că nu s-a impus efectuarea unui tratament medical cu privire la leziunile suferite de partea vătămată, aceasta neavând, de altfel, suferințe fizice legate de actul sexual. S-a apreciat că daunele morale se impun și pentru acoperirea lezării sentimentului de jenă și pudoare a părții vătămate în comunitatea din care aceasta face parte, pentru că a fost implicată într-o faptă penală de natura celei cercetate.

Deoarece la data comiterii faptei inculpatul minor K.M.G. se afla în grija efectivă a asistentului maternal C.L., se impune ca aceasta să fie obligată în solidar cu inculpatul la plata daunelor morale acordate. La stabilirea cuantumului daunelor morale s-au avut în vedere nu doar valorile lezate, dar și aspectele legate de starea materială a inculpatului și a părții responsabile civilmente, de posibilitățile acestora de a despăgubi pe partea civilă, pentru ca despăgubirea să poată fi una efectivă și nu una iluzorie. Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea responsabilă civilmente C.L.V. și partea vătămată M.G.L. prin reprezentantul legal M.G. Prin Decizia penală nr. 31/A din 15 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a admis apelul declarat de partea responsabilă civilmente C.L.V.

împotriva Sentinței penale nr. 120 din 21 noiembrie 2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pe care a desființat-o numai cu privire la cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul K.M.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente C.L.V. către partea civilă M.G.L., prin reprezentantul legal M.G. A redus cuantumul daunelor morale la care a fost obligat în solidar inculpatul K.M.G. cu partea responsabilă civilmente M.G.L. prin reprezentantul legal M.G. de la 4.000 RON la 2.000 RON. A respins ca nefondat apelul declarat de către M.G.L. prin reprezentantul legal M.G. împotriva aceleiași sentințe. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în acord cu cele statuate de instanța de fond că în persoana părții responsabile civilmente C.L.

sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii sale pentru faptele inculpatului minor, față de existența plasamentului și a dispozițiilor Legii nr. 272/2004, însă nu se poate susține că aceasta nu și-a îndeplinit cu maximă diligență atribuțiile de asistent maternal. Prin Rezoluția nr. 149/P/2011 din data de 5 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean, a dispus neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu, în temeiul prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. Cu toate acestea, s-a apreciat că răspunderea civilă în acest caz este una obiectivă și poate fi antrenată în condițiile legii.

Curtea a reținut că în mod corect instanța de fond la stabilirea cuantumului daunelor morale a avut în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul de medicină legală Bistrița-Năsăud la data de 13 septembrie 2010 (în chiar ziua în care s-au petrecut faptele), din care rezultă că leziunile suferite de partea vătămată nu au necesitat zile de îngrijiri medicale, precum și faptul că la comiterea faptei de viol a concurat și lipsa de supraveghere din partea părții responsabile civilmente, dar concomitent și a părinților părții vătămate, lipsa de implicare a acestora în educarea și găsirea unor preocupări de natura vârstei minorilor. Practic, partea vătămată a sărit gardul ajungând în curtea locuinței inculpatului și i-a solicitat ca acesta "să facă prostii cu el", pe tot parcursul incidentului partea vătămată minoră, în vârstă de 6 ani, având inițiativa în derularea evenimentelor.

O astfel de atitudine a părții vătămate, aflată la o vârstă foarte fragedă, este de natură să conducă la concluzia că se poate vorbi despre carențe educative și despre lipsa unor repere morale relativ solide în mediul familial din care provenea, partea vătămată neavând de unde cunoaște astfel de comportamente sexuale explicite decât foarte probabil prin prisma unor exemple în mediul familial și social din care provine. Din această perspectivă, s-a apreciat ca fiind corectă susținerea primei instanțe în sensul că în lanțul cauzal care a condus la comiterea infracțiunii de către inculpat se poate identifica o oarecare culpă și a reprezentanților legali ai părții vătămate.

Totodată, nu a putut fi ignorată nici starea de sănătate fizică și psihică a inculpatului care, deși mai mare cu 10 ani decât partea vătămată și dezvoltat fizic, este retardat psihic și avea discernământul diminuat la data comiterii faptelor, prezentând grave dizabilități de învățare și înțelegere - " vârsta minimală de bază de 5 ani" și fiind încadrat într-un grad accentuat de handicap. Pe de altă parte, partea vătămată nu a dat nicio dovadă că cele petrecute în curtea casei inculpatului ar fi afectat-o, deoarece, imediat după incident a plecat acasă, unde a continuat să se joace cu frații săi și a relatat ce a făcut "la M." doar la întrebările tatălui său, informat despre plecarea de acasă a minorului de bunica acestuia.

Nu s-a dovedit nici că partea vătămată a urmat un tratament de specialitate, deși ar fi fost oportună și concludentă mărturia psihologului cu privire la vătămarea efectivă suferită de minor. Într-adevăr, a apreciat instanța de apel, daunele morale se impun a fi acordate pentru lezarea sentimentului de jenă și pudoare a părții vătămate în comunitatea din care aceasta face parte, având în vedere că a fost implicată într-o faptă penală de natura celei cercetate, însă la stabilirea lor trebuie să se țină seama, pe lângă aspectele mai sus menționate, și de împrejurarea că acestea nu pot conduce la îmbogățirea fără just temei a reprezentanților legali ai minorului în detrimentul părții responsabile civilmente, de a cărei situație materială modestă trebuie, de asemenea, ținut cont.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea civilă M.G.L., prin reprezentant legal M.G., criticând, în esență, cuantumul redus al despăgubirilor morale acordat de instanță. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele: Prezenta cauză a fost formată ca urmare a disjungerii laturii civile a cauzei ce a avut ca obiect cercetarea inculpatului K.M.G. pentru infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza 1 C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen. asupra părții vătămate M.G.L.

Analizând latura civilă a cauzei, se constată că prin declarația dată în faza de urmărire penală, la 12 octombrie 2010, partea vătămată minoră M.G.L., prin reprezentant legal M.G., s-a constituit parte civilă cu o sumă pe care nu a precizat-o, acest aspect fiind reținut și în Rechizitoriul 344/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, prin care instanța a fost sesizată. În fața primei instanțe, înainte de citirea actului de sesizare a instanței, partea vătămată s-a constituit parte civilă prin reprezentantul legal M.G., cu suma de 12.000 RON, reprezentând despăgubiri morale. Apreciind asupra traumelor psihice și fizice suferite de partea vătămată M.G.L., ca urmare a infracțiunii de viol comise asupra sa, prima instanță a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul K.M.G., în solidar cu partea responsabilă civilmente C.L.V., la plata sumei de 4.000 RON, daune morale, al căror cuantum a fost diminuat de instanța de apel la 2.000 RON.

Având în vedere că constituirea de parte civilă a vizat numai despăgubiri morale al căror cuantum este stabilit de instanță prin apreciere, în mod particular, în speță, în raport de urmările periculoase ale faptei asupra integrității fizice și psihice a părții vătămate, Înalta Curte constată că recursul declarat nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare. Ținând seama de efectul devolutiv al recursului, ca al treilea grad de jurisdicție, cauza nu poate fi examinată decât în limitele cazurilor de casare prev. de art. 385 9 C. proc. pen., prin care se verifică, de regulă, aspecte ce țin de legalitate (excepție fiind cazul de casare referitor la eroarea gravă de fapt asupra stabilirii situației de fapt și cel privind individualizarea pedepsei).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă M.G.L., prin reprezentant legal M.G., împotriva Deciziei penale nr. 31/A din 15 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului K.M.G., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă M.G.L., prin reprezentant legal M.G., împotriva Deciziei penale nr. 31/A din 15 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurenta-parte civilă la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului K.M.G., se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2012. Procesat de GGC - AZ