ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1870/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1870/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
sentința penală nr. 171 din 07 noiembrie 2011 Tribunalul Suceava a
condamnat inculpatul H.R. la pedeapsa de 3 (trei)
luni închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de „loviri sau alte
violențe.
În temeiul art. 20 raportat la art. 197 alin. (1),
(3) C. pen., art. 99 alin. (2) C. pen. și art. 109 C. pen., cu aplicarea art.
320
1
C. proc. pen., a condamnat inculpatul
H.R. la pedeapsa
de 2 (doi) ani închisoare.
În
temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului
drepturile
prev. de art. 64 alin. (1) lit.
a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen. (cu titlu de pedeapsă accesorie,
de la
împlinirea vârstei de 18 ani.
În
temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracțiunile pentru care
inculpatul a fost condamnat prin prezenta sunt
concurente și, conform art. 34 alin. (1) lit. b)
C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani
închisoare.
În conformitate cu art. 86
1
C. pen.,
s-a dispus suspendarea sub supraveghere a
executării pedepsei de 2 ani
închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani, cu
încredințarea supravegherii inculpatului H.R. către Serviciul de
Probațiune
de pe lângă Tribunalul Suceava.
În baza art. 71 alin. (1) și (5) C. pen., pe
durata suspendării sub supraveghere a
executării pedepsei rezultante,
dar începând cu vârsta de 18 ani, a suspendat și
executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor
prev. de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.
Potrivit art. 86
3
alin. (1) și (2) C.
pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul
a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de
supraveghere:
a)
să
se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava
conform
programului ce urmează a-i fi stabilit;
b)
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de
domiciliu, reședință sau locuință și
orice deplasare care depășește 8
zile, precum și întoarcerea;
c)
să comunice și să justifice schimbarea
locului de muncă;
d)
să comunice informații de natură a putea
fi controlate mijloacele lui de existență.
Datele prevăzute la lit. b), c) și d) se comunică
Serviciului anterior stabilit.
Potrivit art. 86
3
alin. (1) și (2) C.
pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul
a fost obligat să se
supună și următoarelor obligații:
a) să urmeze un curs de învățământ sau de
calificare, într-o unitate școlară (cu
excepția unităților pentru copii
cu nevoi speciale).
d)
să nu intre în legătură cu partea vătămată minoră N.V.M.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras
atenția inculpatului asupra
dispozițiilor
a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere a
executării pedepsei, prev de art. 86
4
alin. (1) cu trimitere la art.
83 C. pen. și art. 86
4
alin.
(2) C. pen. (săvârșirea din nou a unei infracțiuni în cursul termenului de
încercare,
respectiv nerespectarea
măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse).
S-a luat act că partea vătămată N.V.M., prin
reprezentanți
legali N.A. și N.V., nu s-a constituit parte civilă
împotriva inculpatului.
Pentru
a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul
Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, nr.
375/P/2011, din data de 25 august 2011,
s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în
judecată a inculpatului
H.R. pentru
săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2)
C. pen. și tentativă la infracțiunea de viol, prev. de art. 20 C. pen. rap.
la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., ambele cu
aplic. art. 33 lit. a) și 99 alin. (2) C. pen.,
victimă,
fiind minora N.V.M.
constând în aceea că în prima parte a
zilei
de 27 mai 2011 în timp ce se afla pe imașul satului Părhăuți comuna Todirești
jud. Suceava unde era și partea vătămată N.V.M. în vârstă de 9 ani,
ambii
cu vacile la păscut, după o discuție contradictorie, inculpatul a lovit partea
vătămată cu un băț în zona ochiului stâng
producându-i leziuni ce au putut necesita 2-4
zile îngrijiri medicale, după care a încercat să întrețină cu aceasta
un raport sexual împotriva voinței ei, activitatea infracțională fiind
întreruptă de apariția martorului
S.C.
S-a mai arătat că între inculpatul H.R., în vârstă
de 15 ani și partea
vătămată N.V.M. în vârstă de 9 ani, a avut loc o
discuție
contradictorie, urmare căreia
inculpatul a luat un băț de jos și l-a aruncat spre partea
vătămată,
lovind-o pe aceasta în zona ochiului stâng, partea vătămată începând să plângă
întrucât zona respectivă a feței a început să se umfle.
Inculpatul i-a cerut părții vătămate să nu spună
acasă proveniența leziunii de la
ochiul
stâng, ceea ce s-a și întâmplat întrucât părții vătămate i-a fost frică de
învinuit.
Partea vătămată a fost examinată din punct de
vedere medico-legal și conform adresei nr. 194/A din 30 mai 2011, aceasta
prezintă caractere morfologice de virginitate și prezintă contuzii cu echimoze
și excoriație, leziuni ce au putut fi produse prin loviri cu
corpuri sau
mijloace contondente, putând data din data de 27 mai 2011, leziunile
necesitând pentru vindecare 2-4 zile îngrijiri
medicale. Totodată, părții vătămate i s-a acordat asistență psihologică de
specialitate conform raportului de asistență psihologică
nr. 142672 din 10 iunie 2011 întocmit de IPJ
Suceava Compartimentul Psihologic care a concluzionat că minora nu manifestă
simptome de tip post traumă, însă pentru evitarea
unor situații de risc în viitor, este necesară
asigurarea grijii și protecției în familie, scop în
care este nevoie de asumarea rolurilor în familie
în concordanță cu vârsta și poziția
celorlalți membri.
Pe de altă parte, inculpatul a avut o poziție
procesuală sinceră de recunoaștere și regret a faptelor comise, la audierea
acestuia fiind prezenți avocatul desemnat din oficiu
și unul din
părinți. Aceeași atitudine a avut-o inculpatul și cu ocazia prezentării
materialului de urmărire penală care a avut loc
în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a consilierului de probațiune din
cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava, precum și a
mamei învinuitului, conform procesului verbal
din data de 17 august 2011.
Instanța de fond a apreciat că executarea
pedepsei rezultante aplicată inculpatului,
în regim penitenciar, nu ar
fi oportună raportat la vârsta fragedă a acestuia, fiind
suficientă în cauză aplicarea unei pedepse cu
suspendarea sub supraveghere a acesteia,
relevant pentru a concluziona
în acest sens stând și aprecierile făcute de către
evaluatorul din cadrul Serviciului de Probațiune, care a constatat
următoarele:
Relațiile
din cadrul familiei sunt caracterizate, atât de către tânăr, cât și de câtre
mama acestuia, ca fiind perturbate de certurile
dintre părinți, generate în special de consumul de alcool al tatălui. În acest
context, H.R. a relatat că părinții săi adesea „se luau la bătăii'' și, de
câteva ori, a fost chiar el pus în situația de a se bate cu
tatăl său - „cu tata nu sfădesc, câteodată nu iau
la bătaie cu dânsul când îi beat".
Minorul
nu se consideră atașat de vreunul dintre părinți și nu recunoaște
autoritatea acestora, relatând că singura persoană
pe care a considerat-o ca fiindu-i apropiată a fost un frate de-al său, decedat
la vârsta de 26 ani urmare a unui cancer
invaziv - „îmi pare rău că a
murit, d a fost și tata și numi mea".
În același context, minorul o învinovățește pe
mama sa de relația disfuncțională
creată pe parcursul anilor între
părinți, susținând că și mama sa consumă băuturi
alcoolice (dar nu atât de des ca și tatăl), iar acest tip de
comportament a fost preluat
ulterior și de către tatăl său - „tata nu a
băut, dar nunu l-a împins".
Informațiile obținute au permis evidențierea
următorilor factori care au favorizat
sau
permis menținerea comportamentului infracțional al tânărului: lipsa de
supraveghere
din partea părinților și
dezinteresul acestora privind educația propriilor copii; răspuns
defectuos la deschiderea oferită prin diminuarea
supravegherii din partea părinților, lipsa
valorilor în cadrul familiei și exemplul negativ oferit de către
părinți prin perpetuarea
unui
comportament violent fizic și verbal; abandonul școlar; absența dialogului
dintre
tânăr și părinți în ceea ce
privește educația/identitatea sexuală; capacitatea diminuată de
a
anticipa consecințele faptelor sale; stilul de viață libertin.
Totodată, în favoarea inhibării comportamentului
antisocial al tânărului s-au
evidențiat
următorii factori: dorința de a avea resursele financiare proprii și desfășurarea
a diferite activități lucrative în
acest sens; deținerea de abilități privind creșterea și
îngrijirea
animalelor care, chiar și pentru o perioada de timp scurtă, i-au oferit
independență financiară; intenția declarată de
a-și găsi un loc de muncă la pădure; frica
privind eventualele repercusiuni pe care pedeapsa aplicată le-ar avea
asupra sa.
Ținând
cont de dorința, chiar și declarativă a tânărului de a-și găsi un loc de
muncă, dar și de conduita generală pozitivă,
axată pe desfășurarea a diferite activități
lucrative, s-a concluzionat că supravegherea din partea unei instituții
abilitate în acest
sens, care să
includă minorul în programe de remodelare comportamentală, ar putea crește
șansele de menținere a comportamentului prosocial al acestuia. Tot în vederea
sporirii șanselor de reinserție socială s-a impus
participarea tânărului la o serie de ședințe de consiliere psihologică,
necesare depășirii aspectelor negative generate de implicarea
într-o faptă penală cu caracter sexual, dar și în
vederea descoperirii/dezvoltării unor
mecanisme
care să-l ajute, pe viitor, în stoparea conduitei delincvenționale.
Prin decizia nr. 6 din 23 ianuarie 2012, Curtea
de Apel Suceava - Secția
Penală,
a admis apelul declarat de inculpatul H.R.,
desființând în parte
sentința penală mai sus-menționată în rejudecare a
înlăturat din sentința penala
dispozițiile
de aplicare a art. 86
1
C. pen., art. 86
3
alin. (1) și (2)
C. pen., precum și
cele de aplicarea art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen.
În temeiul art. 180 alin. (2) C. pen. rap. la
art. 99 alin. (2) și art. 109 C. pen., cu
aplicarea art. 320
1
C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a),
c), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.
a condamnat pe inculpatul H.R.
pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, la pedeapsa de 200
lei amendă penală (în loc de 3 luni închisoare).
În temeiul art. 20 rap. la art. 197 alin. (1), (3)
C. pen. rap. la art. 99 alin. (2) și art. 109
C. pen., cu aplicarea art.
320
1
C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1)
lit. d) C. pen. condamnă pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de
tentativă la viol, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare (în loc
de 2 ani închisoare).
În
temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. d) C. pen. a contopit pedepsele stabilite în
sarcina inculpatului prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an și 6 (șase)
luni închisoare.
În
temeiul art. 110
1
, art. 103 C. pen. dispus suspendarea sub
supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pe
un termen de 3 ani și 6 luni cu încredințarea supravegherii inculpatului către
Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava până la împlinirea
vârstei de 18 ani.
În
temeiul art. 110
1
rap. la art. 86
3
C. pen., după
împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul, pe durata rămasă din termenul de
încercare, se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a)
să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă
Tribunalul Suceava;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,
reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și
întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de
existență;
În
temeiul art. 103 alin. (3) lit. b), art. 86
3
alin. (3) C. pen., pe
durata termenului de încercare, inculpatul nu va intra în legătură cu partea
vătămată minora N.V.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, invocând dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând
recursul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava înalta
Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat, pentru
următoarele considerente:
Examinând
cauza în raport cu motivul de recurs invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Suceava - motiv prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc.
pen. înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată acestuia de către instanța de
apel a fost judicios individualizată, atât în ceea ce privește cuantumul, cât
și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72
C. pen.
Înalta
Curte constată că pedeapsa la care a fost condamnat minorul inculpat H.R. este
rezultatul procesului de individualizare, cu luarea în considerare a
activității infracționale concrete comise de inculpat, a gravității faptei
imputate și a posibilității reiterării comportamentului infracțional, a
limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, precum și a circumstanțelor personale
ale inculpatului și conduita adoptată pe parcursul procesului penal.
În
ce privește cuantumul pedepsei aplicat pentru infracțiunea de viol, Curtea
constata ca la individualizarea acesteia s-au avut în vedere în egală măsură
criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. În timp ce prima instanța nu a reținut
existența circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, instanța de apel
a ținut seama și de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, precum și
poziția procesuală corectă a acestuia, motiv pentru care în favoarea acestuia
se justifică a fi reținute circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art.
74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., urmând a le da efectele
prevăzute de art. 76 alin. (1) C. pen.
De aceea, având in vedere poziția procesuala
sincera a inculpatului pe parcursul
procesului penal, instanța de apel
în mod correct a dat eficiență circumstanțelor de atenuare a pedepsei,
circumstanțe care, odată reținute, trebuie sa duca la o
individualizare judicioasa a răspunderii penale a inculpatului.
O reindividualizare a pedepsei, astfel cum
solicită Reprezentantul Ministerului
Public nu justifică, scopul
pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.,
putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanța de
apel de suspendare
sub supraveghere a
pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pe un termen de 3 ani și 6
luni cu încredințarea supravegherii inculpatului către Serviciul de Probațiune
de pe
lângă Tribunalul Suceava până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Față
de considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză să fie
respins, ca nefondat, în temeiul art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, urmând a
se plăti din
fondul Ministerului Justiției.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C
I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
împotriva deciziei penale nr. 6 din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel Suceava -
Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.
Onorariul de
avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat H.R., în sumă de 200
lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile
judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de parchet rămân în
sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 mai 2012.