ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1870/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 171 din 07 noiembrie 2011 Tribunalul Suceava a condamnat inculpatul H.R. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „loviri sau alte violențe. În temeiul art. 20 raportat la art. 197 alin. (1), (3) C. pen., art. 99 alin. (2) C. pen. și art. 109 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat inculpatul H.R. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare. În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen. (cu titlu de pedeapsă accesorie, de la împlinirea vârstei de 18 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sunt concurente și, conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare. În conformitate cu art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani, cu încredințarea supravegherii inculpatului H.R. către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava. În baza art. 71 alin. (1) și (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, dar începând cu vârsta de 18 ani, a suspendat și executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen.

Potrivit art. 86 3 alin. (1) și (2) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava conform programului ce urmează a-i fi stabilit; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Datele prevăzute la lit. b), c) și d) se comunică Serviciului anterior stabilit. Potrivit art. 86 3 alin. (1) și (2) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună și următoarelor obligații: a) să urmeze un curs de învățământ sau de calificare, într-o unitate școlară (cu excepția unităților pentru copii cu nevoi speciale).

d) să nu intre în legătură cu partea vătămată minoră N.V.M. În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prev de art. 86 4 alin. (1) cu trimitere la art. 83 C. pen. și art. 86 4 alin. (2) C. pen. (săvârșirea din nou a unei infracțiuni în cursul termenului de încercare, respectiv nerespectarea măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse). S-a luat act că partea vătămată N.V.M., prin reprezentanți legali N.A. și N.V., nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, nr. 375/P/2011, din data de 25 august 2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului H.R.

pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și tentativă la infracțiunea de viol, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) și 99 alin. (2) C. pen., victimă, fiind minora N.V.M. constând în aceea că în prima parte a zilei de 27 mai 2011 în timp ce se afla pe imașul satului Părhăuți comuna Todirești jud. Suceava unde era și partea vătămată N.V.M. în vârstă de 9 ani, ambii cu vacile la păscut, după o discuție contradictorie, inculpatul a lovit partea vătămată cu un băț în zona ochiului stâng producându-i leziuni ce au putut necesita 2-4 zile îngrijiri medicale, după care a încercat să întrețină cu aceasta un raport sexual împotriva voinței ei, activitatea infracțională fiind întreruptă de apariția martorului S.C.

S-a mai arătat că între inculpatul H.R., în vârstă de 15 ani și partea vătămată N.V.M. în vârstă de 9 ani, a avut loc o discuție contradictorie, urmare căreia inculpatul a luat un băț de jos și l-a aruncat spre partea vătămată, lovind-o pe aceasta în zona ochiului stâng, partea vătămată începând să plângă întrucât zona respectivă a feței a început să se umfle. Inculpatul i-a cerut părții vătămate să nu spună acasă proveniența leziunii de la ochiul stâng, ceea ce s-a și întâmplat întrucât părții vătămate i-a fost frică de învinuit. Partea vătămată a fost examinată din punct de vedere medico-legal și conform adresei nr. 194/A din 30 mai 2011, aceasta prezintă caractere morfologice de virginitate și prezintă contuzii cu echimoze și excoriație, leziuni ce au putut fi produse prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente, putând data din data de 27 mai 2011, leziunile necesitând pentru vindecare 2-4 zile îngrijiri medicale.

Totodată, părții vătămate i s-a acordat asistență psihologică de specialitate conform raportului de asistență psihologică nr. 142672 din 10 iunie 2011 întocmit de IPJ Suceava Compartimentul Psihologic care a concluzionat că minora nu manifestă simptome de tip post traumă, însă pentru evitarea unor situații de risc în viitor, este necesară asigurarea grijii și protecției în familie, scop în care este nevoie de asumarea rolurilor în familie în concordanță cu vârsta și poziția celorlalți membri. Pe de altă parte, inculpatul a avut o poziție procesuală sinceră de recunoaștere și regret a faptelor comise, la audierea acestuia fiind prezenți avocatul desemnat din oficiu și unul din părinți.

Aceeași atitudine a avut-o inculpatul și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală care a avut loc în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a consilierului de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava, precum și a mamei învinuitului, conform procesului verbal din data de 17 august 2011. Instanța de fond a apreciat că executarea pedepsei rezultante aplicată inculpatului, în regim penitenciar, nu ar fi oportună raportat la vârsta fragedă a acestuia, fiind suficientă în cauză aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a acesteia, relevant pentru a concluziona în acest sens stând și aprecierile făcute de către evaluatorul din cadrul Serviciului de Probațiune, care a constatat următoarele: Relațiile din cadrul familiei sunt caracterizate, atât de către tânăr, cât și de câtre mama acestuia, ca fiind perturbate de certurile dintre părinți, generate în special de consumul de alcool al tatălui.

În acest context, H.R.

a relatat că părinții săi adesea „se luau la bătăii'' și, de câteva ori, a fost chiar el pus în situația de a se bate cu tatăl său - „cu tata nu sfădesc, câteodată nu iau la bătaie cu dânsul când îi beat". Minorul nu se consideră atașat de vreunul dintre părinți și nu recunoaște autoritatea acestora, relatând că singura persoană pe care a considerat-o ca fiindu-i apropiată a fost un frate de-al său, decedat la vârsta de 26 ani urmare a unui cancer invaziv - „îmi pare rău că a murit, d a fost și tata și numi mea". În același context, minorul o învinovățește pe mama sa de relația disfuncțională creată pe parcursul anilor între părinți, susținând că și mama sa consumă băuturi alcoolice (dar nu atât de des ca și tatăl), iar acest tip de comportament a fost preluat ulterior și de către tatăl său - „tata nu a băut, dar nunu l-a împins". Informațiile obținute au permis evidențierea următorilor factori care au favorizat sau permis menținerea comportamentului infracțional al tânărului: lipsa de supraveghere din partea părinților și dezinteresul acestora privind educația propriilor copii; răspuns defectuos la deschiderea oferită prin diminuarea supravegherii din partea părinților, lipsa valorilor în cadrul familiei și exemplul negativ oferit de către părinți prin perpetuarea unui comportament violent fizic și verbal; abandonul școlar;

absența dialogului dintre tânăr și părinți în ceea ce privește educația/identitatea sexuală; capacitatea diminuată de a anticipa consecințele faptelor sale; stilul de viață libertin. Totodată, în favoarea inhibării comportamentului antisocial al tânărului s-au evidențiat următorii factori: dorința de a avea resursele financiare proprii și desfășurarea a diferite activități lucrative în acest sens; deținerea de abilități privind creșterea și îngrijirea animalelor care, chiar și pentru o perioada de timp scurtă, i-au oferit independență financiară; intenția declarată de a-și găsi un loc de muncă la pădure; frica privind eventualele repercusiuni pe care pedeapsa aplicată le-ar avea asupra sa.

Ținând cont de dorința, chiar și declarativă a tânărului de a-și găsi un loc de muncă, dar și de conduita generală pozitivă, axată pe desfășurarea a diferite activități lucrative, s-a concluzionat că supravegherea din partea unei instituții abilitate în acest sens, care să includă minorul în programe de remodelare comportamentală, ar putea crește șansele de menținere a comportamentului prosocial al acestuia. Tot în vederea sporirii șanselor de reinserție socială s-a impus participarea tânărului la o serie de ședințe de consiliere psihologică, necesare depășirii aspectelor negative generate de implicarea într-o faptă penală cu caracter sexual, dar și în vederea descoperirii/dezvoltării unor mecanisme care să-l ajute, pe viitor, în stoparea conduitei delincvenționale.

Prin decizia nr. 6 din 23 ianuarie 2012, Curtea de Apel Suceava - Secția Penală, a admis apelul declarat de inculpatul H.R., desființând în parte sentința penală mai sus-menționată în rejudecare a înlăturat din sentința penala dispozițiile de aplicare a art. 86 1 C. pen., art. 86 3 alin. (1) și (2) C. pen., precum și cele de aplicarea art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. În temeiul art. 180 alin. (2) C. pen. rap. la art. 99 alin. (2) și art. 109 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpatul H.R. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, la pedeapsa de 200 lei amendă penală (în loc de 3 luni închisoare).

În temeiul art. 20 rap. la art. 197 alin. (1), (3) C. pen. rap. la art. 99 alin. (2) și art. 109 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. condamnă pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare (în loc de 2 ani închisoare). În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. d) C. pen. a contopit pedepsele stabilite în sarcina inculpatului prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare. În temeiul art. 110 1 , art. 103 C. pen. dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni cu încredințarea supravegherii inculpatului către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava până la împlinirea vârstei de 18 ani.

În temeiul art. 110 1 rap. la art. 86 3 C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul, pe durata rămasă din termenul de încercare, se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; În temeiul art. 103 alin. (3) lit. b), art. 86 3 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul nu va intra în legătură cu partea vătămată minora N.V.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Examinând recursul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Examinând cauza în raport cu motivul de recurs invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava - motiv prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată acestuia de către instanța de apel a fost judicios individualizată, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Înalta Curte constată că pedeapsa la care a fost condamnat minorul inculpat H.R. este rezultatul procesului de individualizare, cu luarea în considerare a activității infracționale concrete comise de inculpat, a gravității faptei imputate și a posibilității reiterării comportamentului infracțional, a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, precum și a circumstanțelor personale ale inculpatului și conduita adoptată pe parcursul procesului penal. În ce privește cuantumul pedepsei aplicat pentru infracțiunea de viol, Curtea constata ca la individualizarea acesteia s-au avut în vedere în egală măsură criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

În timp ce prima instanța nu a reținut existența circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, instanța de apel a ținut seama și de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, precum și poziția procesuală corectă a acestuia, motiv pentru care în favoarea acestuia se justifică a fi reținute circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., urmând a le da efectele prevăzute de art. 76 alin. (1) C. pen. De aceea, având in vedere poziția procesuala sincera a inculpatului pe parcursul procesului penal, instanța de apel în mod correct a dat eficiență circumstanțelor de atenuare a pedepsei, circumstanțe care, odată reținute, trebuie sa duca la o individualizare judicioasa a răspunderii penale a inculpatului.

O reindividualizare a pedepsei, astfel cum solicită Reprezentantul Ministerului Public nu justifică, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanța de apel de suspendare sub supraveghere a pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni cu încredințarea supravegherii inculpatului către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava până la împlinirea vârstei de 18 ani. Față de considerentele ce preced, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 6 din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel Suceava - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat H.R., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 mai 2012.