ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3601/2013

Asupra recursului de față,

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4438 din 5

aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul

nr. 36837/3/2011, instanța de fond a admis excepția tardivității formulării

cererii de revizuire. A respins cererea de revizuire formulată de revizuienta SC

Ș.T.I. SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 737 din 21 ianuarie 2011

pronunțată de Tribunalul București, în Dosarul nr. 36360/3/2010, în

contradictoriu cu intimatul Ș.A., ca tardiv formulată.

Pentru a pronunța această soluție, în

analiza excepției tardivității cererii de revizuire, Tribunalul a reținut, în

esență, că raportat la prevederile art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.,

conform cărora termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în

cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5 din ziua în care s-au descoperit

înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat

cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere, iar potrivit alin. (2), în cazurile

prevăzute de art. 322 pct. 8 termenul de revizuire este de 15 zile și se

socotește de la data încetării împiedicării, raportat la prevederile art. 322 pct.

5 și 8 C. proc. civ. potrivit cărora revizuirea unei hotărâri rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă după darea

hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică

sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința

părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe

care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere

”

și „dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să

înștiințeze instanța despre aceasta dintr-o împrejurare mai presus de voința sa”,

în speță, revizuienta nu a probat susținerea sa în sensul că a fost împiedicată

de o împrejurare mai presus de voința sa să ia cunoștință de proces, prin

faptul că administratorului A.F. i s-a interzis accesul în sediul societății și

nici susținerea conform căreia acestuia i s-a ascuns existența litigiului.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel apelantul revizuient SC Ș.T.I. SRL apreciind soluția instanței de fond ca

nelegală și netemeinică pentru faptul că în temeiul art. 322 C. proc. civ., nu

poate fi atacată cu revizuire o hotărâre a primei instanțe decât dacă aceasta

rămâne definitivă prin neapelare. A considerat apelantul că nu poate curge

termenul de introducere a cererii de revizuire de la data de 6 aprilie 2011

(dată la care sentința comercială nr. 737 din 21 ianuarie 2011 a fost

comunicată la sediul SC Ș.T. SRL), ci de la data de 21 aprilie 2011, după

expirarea termenului de introducere a apelului.

Curtea de Apel București, secția a V-a

civilă, prin decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2012, a respins, ca nefondat,

apelul revizuentului, reținând, în esență, față de dispozițiile legale

incidente, că cererea de revizuire formulată de revizuienta SC Ș.T.I. SRL

împotriva sentinței 737 din 21 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322

pct. 5 și 8 C. proc. civ. (conform motivelor depuse și aflate la filele 14-17

dosar Tribunal București) fiind depusă și înregistrată la data de 16 mai 2011

prin serviciul registratură al Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

că sentința nr. 737 din 21 ianuarie 2011 a cărei revizuire se cere a fost

comunicată la sediul societății SC Ș.T.I. SRL la data de 6 aprilie 2011 conform

dovezii de comunicare aflată la fila 15 dosar T.B. - dovada comunicării și

procesul verbal de predare îndeplinind condițiile art. 100 C. proc. civ.

A mai reținut instanța că potrivit art.

324 C. proc. civ. termenul de revizuire este de 1 lună și curge, pentru motivul

prevăzut de articolul 322 pct. 5 C. proc. civ., curge de la data când s-au

descoperit înscrisurile ce se invocă, A.F. administrator în calitate de

reprezentant al SC Ș.T.I. SRL nefăcând dovada că celălalt administrator Ș.A. i-a

împiedicat accesul în sediul societății (sediu la care s-a comunicat hotărârea

a cărei revizuire se cere) la data de 6 aprilie 2011 și că revizuientei

societate comercială i s-a comunicat sentința la 6 aprilie 2011 de la această

dată curgând termenul de 1 lună, și nu de la data de 21 aprilie 2011 când ar fi

expirat termenul de introducere a apelului.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs revizuienta SC Ș.T.I. SRL solicitând admiterea acestuia, desființarea în

tot a deciziei atacate, reținerea cauzei spre judecată și admiterea cererii de

revizuire cu cheltuieli de judecată aferente.

Recurentul-revizuent își subsumează

criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

cu invocarea următoarelor aspecte de pretinsă nelegalitate:

- instanța a făcut o greșită apreciere

a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. întrucât înscrisul nu a putut fi

înfățișat dintr-un motiv mai presus de voința părții, în acest sens, voința

societară trebuie apreciată ca fiind voința exprimată de ambii asociați, ceea ce

nu este confirmat;

- instanța nu a luat în considerare

aspectele de fapt prezentate cu privire la împiedicarea asociatului/ administrator

A.F. de a fi prezent în incinta sediului societății și de a participa efectiv

la administrarea societății, instanța întemeindu-și convingerea pe simpla

afirmație a intimaților, înlăturând nejustificat dovezile depuse de către

revizuent. Se arată că dacă dovezile ar fi fost insuficiente, instanța ar fi

putut da prevalenta prezumțiilor evidente din cauză, în acest sens fiind ușor

de prezumat că administratorul A.F. nu a avut la cunoștință de întocmirea

actului fraudulos (contract de împrumut) făcut în dauna societății, faptul că a

fost introdusă o acțiune pentru desființarea actului fraudulos fiind suficientă

și cu valoare de a ridica prezumția la valoare de probă.

- instanța a apreciat greșit incidența

în cauză a motivelor de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 4 și 8 C. proc.

civ. potrivit căruia revizuirea unei hotărâri ..se poate cere dacă partea a

fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre

aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința ei. Consideră recurentul că

instanța a apreciat că nu a fost dovedit faptul că societatea nu a luat la

cunoștință de existența litigiului ce a făcut obiectul Dosarului nr. 36360/3/2010

atâta timp cât societatea a fost în mod legal citată, făcând o greșită

apreciere a situației de fapt ce a determinat o greșită aplicare a legii.

"Societatea" ca entitate socială, nu se reprezintă prin sine însăși

ci prin administratorii săi. Nu "societatea" trebuie să ia la

cunoștință, în nume propriu, ci societatea prin administrator.

Arată recurentul că a fost dovedit

faptul că administratorul, singurul administrator de bună credință care

încearcă să apere societatea prin toate mijloacele, a fost îndepărtat în mod

fraudulos de la conducerea societății și de la exercitarea atribuțiunilor sale,

că acțiunea de spoliere a societății a fost introdusă de către Ș.A. fără

știința administratorului A.F., acesta fiind îndepărtat în mod fizic, efectiv,

prin mijloace violente, din societate, că fără a fi modificat actul

constitutiv, acesta a acționat în contra societății iar A.F., administrator

legal al societății nu a putut avea la cunoștință de existență.

Consideră recurentul că, dacă instanța

a considerat că data la care societății i-a fost comunicată hotărârea, drept

dată opozabilă și lui A.F., ar fi trebuit ca dovada de primire să fie semnată

chiar de către A.F., și atunci, indubitabil, acesta nu mai putea opune neluarea

la cunoștință a înscrisului, dând prevalentă unei proceduri, și aceea incertă,

trecând în subsidiar realizarea dreptului, ceea ce a determinat o greșită

aplicare a legii.

Înalta Curte, examinând decizia

recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este

nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

În examinarea modului în care instanța

de fond a soluționat excepția de tardivitate a formulării cererii de revizuire

instanța de apel a făcut o corectă aplicare și interpretare a art. 324 C. proc.

civ. din perspectiva temeiurilor de drept invocate în susținerea cererii de

revizuire, în speță dispozițiile art. 322 pct. 4, 5 și 8 C. proc. civ. și a

momentului de la care începe să curgă termenul avut în vedere de legiuitor în art.

324 C. proc. civ., stabilind în mod judicios că acesta începe să curgă de la

data la care revizuientei i-a fost comunicată sentința apelată, în speță 6

aprilie 2011, instanța de apel raportându-se în analiza criticilor formulate la

materialul probatoriu administrat.

În considerarea celor ce preced, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul,

decizia recurata nefiind susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva

criticilor formulate și, constatând îndeplinite cerințele art. 274 C. proc. civ.,

va obliga recurenta să plătească intimatului Ș.A. - 1.500 lei cheltuieli de

judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

recurenta - revizuentă SC Ș.T.I. SRL București împotriva deciziei nr. 458 din 7

noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca

nefondat.

Obligă recurenta să plătească

intimatului Ș.A. - 1500 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

29 octombrie 2013.