ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.10.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3349/2013

HOTĂRÂRE
16.10.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3349/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, contestatoarea

SC L.N.C. SRL a formulat, in contradictoriu cu intimata A.A.A.S. contestație la

executarea silită prin poprire conform adresei nr. 3831 din 30 ianuarie 2013

emisă de intimată, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să

se dispună anularea formelor de executare și întoarcerea executării cu privire

la suma de 800 lei.

În drept, a invocat dispozițiile art. 711 și urm. C. proc. civ.

Intimata A.A.A.S. a depus întâmpinare prin care a invocat

excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău, în raport de

dispozițiile art. 44-45 din O.U.G. nr. 51/1998, litigiile în legătură cu

creanțele neperformante preluate la datoria publică fiind date în competența

Curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului.

Prin sentința civila nr. 3845 din 26 aprilie 2013

pronunțată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. 3974/180/2013, a fost declinată

competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut,

în esență, că, A.A.A.S. a preluat debitul în litigiu în temeiul dispozițiilor O.U.G.

nr. 95/2003, care, la art. 6 prevede că valorificarea creanțelor bugetare se

face prin metodele reglementate de O.U.G. nr. 51/1998. Conform dispozițiilor art.

44 și 45 din O.U.G. nr. 51/1998, litigiile în legătură cu creanțele

neperformante preluate la datoria publică, în care A.A.A.S. este parte se soluționează

cu respectarea Capitolului IX, care stabilește un regim derogator de la dreptul

comun privind soluționarea litigiilor în legătură cu creanțele neperformante

preluate la datoria publică.

Conform dispozițiilor art. 45 din actul normativ evocat cererile

de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele

bancare preluate de A.V.A.S. sunt de competența Curții de Apel în a cărei rază

teritorială se află sediul său sau, după caz, domiciliul pârâtului, deci

inclusiv contestația la executare și cererea de întoarcere a executării silite.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin sentința

civilă nr. 72 din 3 iulie 2013, la rândul său, s-a declarat necompetentă să

judece litigiul și ca urmare și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei

Bacău. Totodată a constatat că între cele două instanțe s-a ivit un conflict

negativ de competență și în temeiul art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ.

a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui

regulator de competență.

Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel a reținut, în

esență, că la data formulării contestației la executare, 07 martie  2013,

normele speciale ale O.U.G. nr. 51/1998 privind competența curții de apel în

soluționarea cererilor de orice natură privind drepturile și obligațiile în

legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S. erau abrogate prin

dispozițiile Legii nr. 76/2012. Astfel, prin art. 31 pct. 1 din Legea nr. 76/2012

a fost abrogat art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998. De asemenea, prin art. 31 pct. 4

din Legea nr. 76/2012 a fost modificat art. 83 din O.U.G. nr. 51/1998 în sensul

că: „debitorii pot ataca în justiție măsurile dispuse de A.V.A.S. potrivit

prezentei ordonanțe de urgență, pe calea contestației la executare, de

competența instanței de executare”. Această abrogare a operat la data de 15

februarie 2013, potrivit art. 81 coroborat cu art. 82 din Legea nr. 76/2012,

modificată prin O.U.G. nr. 4/2013.

Cu privire la normele de competență materiale aplicabile în

cauză, s-a reținut că, întrucât sunt aplicabile dispozițiile Codului de

procedură civilă din 1865, inclusiv art. 725 alin. (1) din acesta potrivit

căruia „dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei

în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum

și executărilor silite începute sub acea lege”, abrogarea art. 45 și

modificarea art. 83 din O.U.G: nr. 51/1998 prin Legea nr. 76/2012 sunt de

imediată aplicare, începând cu data intrării în vigoare a legii la 15 februarie

2013.

Conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ. 1865,

„instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face

executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar potrivit

art. 453 alin. (1) C. proc. civ. 1865 „poprirea se înființează la cererea

creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul

debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit”.

Față de aceste dispoziții legale, s-a constatat că instanța

de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află domiciliul sau

sediul debitorului sau al terțului poprit.

Cum, în cauză, contestatoarea debitoare, respectiv SC L.N.C. SRL

are sediul în județul Bacău, s-a apreciat că instanța de executare este

Judecătoria Bacău.

Asupra conflictului negativ de competență de față Înalta Curte

constată:

Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ. există conflict

negativ de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri

irevocabile s-au declarat necompetente să judece aceeași pricină.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text,

în vederea emiterii regulatorului de competență Înalta Curte constată că cele

două instanțe Judecătoria Bacău și Curtea de Apel București, secția a VI-a

civilă, s-au declarat necompetente prin hotărâri irevocabile, că declinările de

competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre

cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

În speță, obiectul acțiunii poartă asupra unei contestații la

executarea silită începută prin poprire conform adresei nr. 3831 din 30

ianuarie 2013 emisă de intimata A.A.A.S.

Întrucât executarea silită a început înainte de data intrării

în vigoare a N.C.P.C. (15 februarie 2013), legea de procedură aplicabilă în

cauză este Codul de procedură civilă din 1865.

Totodată, dispozițiile speciale ale O.U.G. nr. 51/1998 erau

abrogate la data formulării prezentei contestații la executare, respectiv 07

martie 2013, astfel că normele de competență materială aplicabile în cauză sunt

guvernate de vechiul C. proc. civ.

Potrivit art. 373 C. proc. civ., hotărârile judecătorești și

celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din

circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea, iar

în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din

circumscripția curții de apel în care se află acestea.

Calificarea instanței de executare este făcută de legiuitor

la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind „judecătoria în circumscripția

căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede altfel.

Acest criteriu are în vedere locul unde se realizează

în mod efectiv executarea, în cazul urmăririi bunurilor, locul situării

acestora (art. 373 alin. (1) C. proc. civ.), iar în cazul popririi, locul de la

domiciliul sau sediul debitorului ori locul terțului poprit (art. 453 alin. (1)

Având în vedere că petenta a formulat contestație la

executarea prin poprire la terțul aflat pe raza de competență a Judecătoriei

Bacău, se va face aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. ce

reglementează competența alternativă de soluționare în situația popririi,

prevederi potrivit cărora poprirea se înființează la cererea creditorului de

către executorul de la domiciliul debitorului ori de la domiciliul terțului

poprit.

Cum în speță petenta SC L.N.C. SRL, care are sediul în

județul Bacău, a contestat în mod explicit executarea prin înființarea popririi

la terțul poprit R.B. - Agenția Bacău ce are sediul tot în Bacău, în aplicarea

evocatelor texte de lege, competența teritorială de soluționare aparține

Judecătoriei Bacău.

Așa fiind, în raport de art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta

Curte stabilește competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Bacău, căreia i se va trimite dosarul.

Stabilește competența de soluționare în favoarea

Judecătoriei Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-10-24
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3256/2014
Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 6843/211/2013 pe rolul Curții de Apel București, secția a Vl-a civilă, în urma declinării competenței de către Judecătoria Cluj-Napoca, contestatoarea SC R.
ÎCCJ 2012-04-04
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3907/2013
s-a admis excepția necompetenței materiale cu privire la soluționarea cererii de întoarcere executare silită formulată în contradictoriu cu SC P.C. SRL, s-a dispus disjungerea competenței de soluționare a acestei cereri în favoarea Judecăto
ÎCCJ 2013-10-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6643/2013
. 554/2004 introduse prin pct. 3 din Lege nr. 76/2012 începând cu 15 februarie 2013. Prin sentința nr. 1877 din 7 iunie 2013, Curtea de Apel București a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluți
ÎCCJ 2014-09-24
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2698/2014
Deliberând asupra cauzei de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București sub nr. 35437/301/2013, contestatoarea SC V.R. SA, în contradictoriu cu intimaț
ÎCCJ 2013-10-30
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3639/2013
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin contestația la executare înregistrată inițial la data de 26 aprilie 2006 pe rolul Judecătoriei Bacău, astfel cum a fost precizată la dat
Sursă