ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2/2014

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin cererea introductivă de instanță,

reclamantul B.D. a chemat în judecată pe pârâții SC P.B. SA, R.C. și SC S. SRL

solicitând instanței să dispună obligarea acestora la respectarea drepturilor

prevăzute de art. 117

2

din Legea nr. 31/1990, art. 209, art. 224

pct. 5 și art. 227 din Legea nr. 297/2004, respectiv să răspundă corect și

complet, într-un termen stabilit de instanță și sub sancțiunea amenzii în caz

de neconformare, la cele 11 întrebări adresate de către reclamant și să

informeze piața bursieră și investitorii în legătură cu informațiile solicitate.

Prin Sentința civilă

nr. 69/C din 3 februarie 2012, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului și a

dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

În argumentarea soluției

pronunțate, prima instanță a reținut că potrivit art. 117

2

din Legea

nr. 31/1990, art. 209, art. 224 pct. 5, art. 227, din Legea nr. 297/2004,

acționarii au, cu ocazia adunării generale, dreptul la informare, aceștia având

posibilitatea de a solicita comunicarea de copii ale actelor și documentelor

menționate de textul legal menționat și de a adresa consiliului de

administrație, respectiv directoratului, întrebări în scris referitoare la

activitatea societății, înaintea datei de desfășurare a adunării generale,

urmând a li se răspunde în cadrul adunării.

Totodată, acționarii

au dreptul de a consulta situațiile financiare anuale, rapoartele

administratorilor și auditorului, propunerile de distribuire a dividendelor

precum și rapoartele societății.

S-a reținut așadar că

reclamantul are dreptul la informare în conformitate cu dispozițiile art. 117

2

din Legea nr. 31/1990, însă acest drept trebuie exercitat în condițiile

prevăzute de textul legal evocat, respectiv cu ocazia adunării generale a

acționarilor și nu în afara procedurii de convocare și ținere a AGA, or, în

speță, reclamantul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că a

solicitat CA cu ocazia adunării generale să i se răspundă la cele 11 întrebări

formulate.

Cu privire la

susținerile reclamantului referitoare la încălcarea, de către pârâta SC P.B.

SA, a prevederilor art. 209, art. 224 pct. 5 și art. 227 din Legea nr.

297/2004, prima instanță a constatat că sunt nefondate, având în vedere că

reclamantul nu dovedește prin nici un mijloc de probă că pârâta SC P.B. SA nu a

asigurat un tratament egal pentru toți deținătorii de valori mobiliare, de

același tip și clasă, că nu a pus la dispoziția acestora toate informațiile

necesare în vederea exercitării drepturilor, că nu a informat publicul cu privire

la orice noi evenimente apărute în activitatea societății de natură să conducă

la modificări ale prețului acțiunilor ori că nu a pus la dispoziția publicului

și nu au transmis C.N.V.M. și operatorului de piață rapoarte trimestriale,

semestriale și anuale.

Soluția primei

instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, care

prin Decizia nr. 146/Ap din 17 octombrie 2012, a respins apelul reclamantului

B.D.

Împotriva deciziei

sus-menționate, a declarat recurs reclamantul B.D., invocând dispozițiile art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea

recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul de a se dispune ca

președintele consiliului de administrație și directorul intimatei SC P.B. SA

Brașov și acționarul majoritar al SC S. SRL Slănic Moldova să respecte

drepturile acționarilor prevăzute de lege, să răspundă complet la întrebările

formulate, să informeze piața bursieră și investitorii în legătură cu

informațiile solicitate precum și stabilirea de sancțiuni, respectiv daune

pentru fiecare zi de întârziere în care intimații nu se conformează celor

solicitate.

În dezvoltarea

criticilor formulate, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că instanța

de control judiciar nu a analizat întreg probatoriul administrat, cu referire

la înscrisurile care în opinia sa, fac dovada solicitărilor formulate anterior

adunării generale din 27 mai 2010. În continuare, susține recurentul că în ceea

ce privește nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 297/2004, fiind vorba despre

un fapt negativ, acesta nu poate fi probat, aspect ce nu a fost reținut însă de

către instanță, aceeași critică fiind formulată și în legătură cu propunerea de

împăcare formulată, propunere ce nu a fost pusă în discuția părților iar

instanțele nu au stăruit în împăcarea părților, potrivit dispozițiilor art. 129

alin. (2) C. proc. civ.

O ultimă critică

formulată vizează cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat de

către ambele instanțe de fond, cheltuieli reprezentând onorariu de avocat, care

în opinia sa sunt exagerat de mari în raport de obiectul cauzei și munca depusă

de avocat.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar

asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în

parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția nulității recursului

pentru nemotivare, în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., având în vedere următoarele considerente:

În cuprinsul

motivelor de recurs, reclamantul a formulat exclusiv critici de netemeinicie a

soluției privind stabilirea situației de fapt, administrarea și interpretarea

probatoriilor, fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă

motivelor de nelegalitate prevăzute expres de dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9

C. proc. civ.

Dispozițiile art. 303

alin. (1) C. proc. civ. prevăd că recursul se motivează prin însăși cererea de

recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate,

dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează

că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea

hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte."

Potrivit art. 306

alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul

legal, cu excepția cazurilor menționate la alin. (2), iar, conform dispozițiilor

art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ., este sancționată cu nulitatea

recursului nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între

acestea, la lit. c) a aceluiași text legal, fiind reținut expres că recursul va

cuprinde: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat".

Astfel, Înalta Curte

constată că, în speță, recurentul-reclamant, în memoriul de recurs, a făcut o

expunere a derulării litigiului, un istoric al cauzei, fără să structureze și

să dezvolte aceste critici subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei,

fără a preciza relevanța față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299

alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Pentru a conduce la

casarea sau modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării

motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate și o minimă

argumentare a criticii în drept, ceea ce nu s-a întâmplat în speța dedusă

judecății.

Așa fiind, cum

casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile

prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. iar, conform

alin. (1) al art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să

cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se

sprijină și dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurentul-reclamant

nu s-a conformat acestor dispoziții legale, urmează să facă aplicarea

prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 302

1

alin. (1) lit.

c) C. proc. civ. și să constate nulitatea cererii de recurs formulată de

reclamantul B.D.

În temeiul

dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., ca parte căzută în pretenții,

recurentul-reclamant va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în

cuantum de 3.100 RON potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, în

favoarea intimaților SC P.B. SA Brașov și R.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursului declarat de reclamantul B.D. împotriva Deciziei nr. 146/Ap din 17

octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov , secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Obligă recurentul

B.D. la 3.100 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimaților SC P.B. SA

Brașov și R.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 14 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - NN