ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul B.D. a chemat în judecată pe pârâții SC P.B. SA, R.C. și SC S. SRL solicitând instanței să dispună obligarea acestora la respectarea drepturilor prevăzute de art. 117 2 din Legea nr. 31/1990, art. 209, art. 224 pct. 5 și art. 227 din Legea nr. 297/2004, respectiv să răspundă corect și complet, într-un termen stabilit de instanță și sub sancțiunea amenzii în caz de neconformare, la cele 11 întrebări adresate de către reclamant și să informeze piața bursieră și investitorii în legătură cu informațiile solicitate. Prin Sentința civilă nr. 69/C din 3 februarie 2012, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului și a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

În argumentarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut că potrivit art. 117 2 din Legea nr. 31/1990, art. 209, art. 224 pct. 5, art. 227, din Legea nr. 297/2004, acționarii au, cu ocazia adunării generale, dreptul la informare, aceștia având posibilitatea de a solicita comunicarea de copii ale actelor și documentelor menționate de textul legal menționat și de a adresa consiliului de administrație, respectiv directoratului, întrebări în scris referitoare la activitatea societății, înaintea datei de desfășurare a adunării generale, urmând a li se răspunde în cadrul adunării. Totodată, acționarii au dreptul de a consulta situațiile financiare anuale, rapoartele administratorilor și auditorului, propunerile de distribuire a dividendelor precum și rapoartele societății.

S-a reținut așadar că reclamantul are dreptul la informare în conformitate cu dispozițiile art. 117 2 din Legea nr. 31/1990, însă acest drept trebuie exercitat în condițiile prevăzute de textul legal evocat, respectiv cu ocazia adunării generale a acționarilor și nu în afara procedurii de convocare și ținere a AGA, or, în speță, reclamantul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că a solicitat CA cu ocazia adunării generale să i se răspundă la cele 11 întrebări formulate. Cu privire la susținerile reclamantului referitoare la încălcarea, de către pârâta SC P.B. SA, a prevederilor art. 209, art. 224 pct. 5 și art. 227 din Legea nr. 297/2004, prima instanță a constatat că sunt nefondate, având în vedere că reclamantul nu dovedește prin nici un mijloc de probă că pârâta SC P.B.

SA nu a asigurat un tratament egal pentru toți deținătorii de valori mobiliare, de același tip și clasă, că nu a pus la dispoziția acestora toate informațiile necesare în vederea exercitării drepturilor, că nu a informat publicul cu privire la orice noi evenimente apărute în activitatea societății de natură să conducă la modificări ale prețului acțiunilor ori că nu a pus la dispoziția publicului și nu au transmis C.N.V.M. și operatorului de piață rapoarte trimestriale, semestriale și anuale. Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, care prin Decizia nr. 146/Ap din 17 octombrie 2012, a respins apelul reclamantului B.D.

Împotriva deciziei sus-menționate, a declarat recurs reclamantul B.D., invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul de a se dispune ca președintele consiliului de administrație și directorul intimatei SC P.B. SA Brașov și acționarul majoritar al SC S. SRL Slănic Moldova să respecte drepturile acționarilor prevăzute de lege, să răspundă complet la întrebările formulate, să informeze piața bursieră și investitorii în legătură cu informațiile solicitate precum și stabilirea de sancțiuni, respectiv daune pentru fiecare zi de întârziere în care intimații nu se conformează celor solicitate.

În dezvoltarea criticilor formulate, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că instanța de control judiciar nu a analizat întreg probatoriul administrat, cu referire la înscrisurile care în opinia sa, fac dovada solicitărilor formulate anterior adunării generale din 27 mai 2010. În continuare, susține recurentul că în ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 297/2004, fiind vorba despre un fapt negativ, acesta nu poate fi probat, aspect ce nu a fost reținut însă de către instanță, aceeași critică fiind formulată și în legătură cu propunerea de împăcare formulată, propunere ce nu a fost pusă în discuția părților iar instanțele nu au stăruit în împăcarea părților, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) C. proc.

civ. O ultimă critică formulată vizează cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat de către ambele instanțe de fond, cheltuieli reprezentând onorariu de avocat, care în opinia sa sunt exagerat de mari în raport de obiectul cauzei și munca depusă de avocat. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția nulității recursului pentru nemotivare, în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., având în vedere următoarele considerente: În cuprinsul motivelor de recurs, reclamantul a formulat exclusiv critici de netemeinicie a soluției privind stabilirea situației de fapt, administrarea și interpretarea probatoriilor, fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres de dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. Dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte." Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor menționate la alin. (2), iar, conform dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) C. proc. civ., este sancționată cu nulitatea recursului nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a aceluiași text legal, fiind reținut expres că recursul va cuprinde: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Astfel, Înalta Curte constată că, în speță, recurentul-reclamant, în memoriul de recurs, a făcut o expunere a derulării litigiului, un istoric al cauzei, fără să structureze și să dezvolte aceste critici subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei, fără a preciza relevanța față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate și o minimă argumentare a criticii în drept, ceea ce nu s-a întâmplat în speța dedusă judecății. Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. iar, conform alin. (1) al art. 302 1 C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat acestor dispoziții legale, urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și să constate nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul B.D. În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., ca parte căzută în pretenții, recurentul-reclamant va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.100 RON potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, în favoarea intimaților SC P.B. SA Brașov și R.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul B.D. împotriva Deciziei nr. 146/Ap din 17 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov , secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Obligă recurentul B.D. la 3.100 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimaților SC P.B. SA Brașov și R.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2014. Procesat de GGC - NN