ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 466/2019

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 84 din 19 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2019, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și în consecință:

În baza art. 104 alin. (7), art. 109 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 18 septembrie 2019 de Parchetul de pe lângă Jurisdicția Interregională Specializată din Nancy (nr. dosar parchet x nr. de instrucție x) pe numele persoanei solicitate A., deținut în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Hunedoara.

A luat act că persoana solicitată nu și-a exprimat consimțământul de a fi predată autorităților judiciare franceze.

A constatat că persoana solicitată nu a renunțat la beneficiul conferit de regula specialității.

În baza art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, predarea persoanei solicitate se va face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România în vederea executării acesteia.

În baza art. 104 alin. (10) și alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile în vederea predării către autoritățile judiciare ale statului solicitant, începând cu 19 septembrie 2019 până la 18 octombrie 2019.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

La data de 18 septembrie 2019, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia cererea autorităților franceze privind mandatul european de arestare din 18 septembrie 2019, emis de Parchetul de pe lângă Jurisdicția Interregională Specializată din Nancy pe numele persoanei solicitate A..

Prin Ordonanța nr. 6296/II/5/2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus reținerea pe timp de 24 de ore a persoanei solicitate A. începând cu data de 18 septembrie 2019, ora 20:30.

Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, așa cum a fost verbal precizată de către procurorul de ședință, s-a solicitat instanței la data de 19 septembrie 2019 punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 18 septembrie 2019 de către Parchetul de pe lângă Jurisdicția Inter-Regională Specializată din Nancy, și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către organele judiciare franceze.

Conform sesizării persoana solicitată este cercetată de autoritățile judiciare competente din Franța pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- participare la o asociere de răufăcători în scopul pregătirii unui delict/infracțiune prev. de art. 450-1 alin. (1), alin. (2) din C. pen. și pedepsite prin art. 450-1 alin. (2), articolul 450-3, articolul 450-5 din C. pen.

- proxenetism săvârșit în cadrul unui grup infracțional organizat: crimă, prev. de art. 225-8, art. 225-7, art. 225-5, art. 132-71 C. pen. și pedepsite prin art. 225-8, art. 225-20, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25, art. 131-26-2 C. pen.;

- trafic de persoane (comerț cu ființe umane) săvârșit în cadrul unui grup infracțional organizat prev. de art. 225-4-3, art. 225-4-1, art. 132-71 C. pen. și pedepsite prin art. 225-4-3, art. 225-20, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25, art. 131-26-2 C. pen.

În legea română faptele se regăsesc sub incriminarea de: trafic de persoane, prev. de art. 210 C. pen., proxenetism, prev. de art. 213 C. pen. și constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen.

Organele judiciare franceze au arătat că ancheta vizează fapte de proxenetism calificat și trafic de ființe umane în grup organizat, implicând indivizi de naționalitate română. Cercetările au scos la iveală o echipă de vreo 10 fete românce sau sud-americane, ce se prostituau între orele 10:0-23:00 fiind supravegheate de 3-4 oameni, printre care unii gestionau anunțurile, iar alții se ocupau cu securitatea fetelor, astfel încât toți profitau de banii din cadrul prostituției

S-a mai arătat că s-a stabilit că B. și C. se ocupau de gestionarea anunțurilor și a clienților, fiind ajutați de A. în ceea ce privește logistica și transportul fetelor dintr-un oraș în altul. Acesta din urmă a părăsit Franța în data de 9 aprilie 2019, considerând că este plătit puțin în raport cu banii obținuți din practicarea prostituției de către fete. Din interceptările telefonice rezulta că acesta primise, totuși, suma de 8.500 de euro din partea lui C. pentru o lună de lucru. Se arată că A. este autorul faptei de proxenetism săvârșită în cadrul unui grup infracțional organizat și de participare la o asociere de răufăcători, întemeiate în scopul acestor crime, săvârșite în cadrul circumscripției jurisdicției JIRS din Nancy pe teritoriul național al Franței în perioada 1 ianuarie 2018 - 9 aprilie 2019.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:

Pe numele cetățeanului român A. a fost emis la data de 18 septembrie 2019 de către judecătorul de instrucție de la Tribunalul de Mare Instanță din Nancy un mandat de arestare preventivă (nr. dosar parchet x nr. de instrucție x), iar în aceeași zi Parchetul de pe lângă Jurisdicția Inter-Regională Specializată din Nancy a emis mandatul european de arestare (nr. dosar parchet x nr. de instrucție x).

Din cuprinsul mandatului rezultă că persoana solicitată este suspectată că este autorul infracțiunilor de: proxenetism săvârșită în cadrul unui grup infracțional organizat, de comerț cu ființe umane săvârșită în cadrul unui grup infracțional organizat și de participare la o asociere de răufăcători, întemeiate în scopul pregătiri acestor crime, săvârșite în cadrul circumscripției jurisdicției JIRS din Nancy pe teritoriul național al Franței în perioada 1 ianuarie 2018 - 9 aprilie 2019, pedeapsa prevăzută de legislația franceză pentru aceste infracțiuni fiind închisoarea de până la 20 de ani pentru primele două infracțiuni și de până la 10 ani pentru ultima infracțiune.

Din dispozițiile legale care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul judecătorului, în această procedură, se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea, ridicate de persoana solicitată și la verificarea cauzelor de refuz al predării, fiind exclusă competența judecătorului de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și de a verifica existența faptelor de săvârșirea cărora este acuzată persoana solicitată. În acest sens, art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 prevede următoarele:

"Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea".

Prin urmare, susținerile persoanei solicitate în sensul că nu se face vinovată de faptele pentru care este cercetată și pentru care a fost emis mandatul european de arestare nu pot face obiectul verificării de către instanță română sesizată cu cererea de punere în executare a mandatului european de arestare.

Pornind de la premisele de mai sus, s-au reținut următoarele:

Mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate conține toate elementele prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 republicată. De asemenea, în prezent, procurorul francez, care a emis mandatul european de arestare, asigură garanțiile de independență, în sensul detaliat de CJUE în cauza C-508/2018.

Identitatea persoanei solicitate a fost verificată, stabilindu-se că persoana indicată în mandatul a cărui executare se cere este una și aceeași cu persoana prezentată de procuror în fața judecătorului. De altfel, persoana solicitată nu a formulat obiecții cu privire la identitate.

Dispozițiile procedurale, menite să asigure garanțiile respectării drepturilor persoanei solicitate, au fost respectate.

Astfel, în baza art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 persoana solicitată a fost informată cu privire la drepturile conferite de dispozițiile art. 104 din Legea nr. 302/2004: dreptul de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, persoana solicitată arătând că a luat cunoștință de conținutul mandatului; dreptul său de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanță, persoana solicitată fiind asistat de apărător ales; dreptul de a-și desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare și de a comunica cu acesta, în mod direct sau prin intermediul avocatului ales sau desemnat din oficiu în România, în condițiile prevăzute de legea română și cu asigurarea confidențialității.

Audiată fiind, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Franța în vederea cercetării sale pentru faptele pretins a fi comise pe teritoriul statului francez.

În privința motivului de refuz al executării mandatului european de arestare invocat de către persoana solicitată, constând în necitarea sa la procedura judiciară, Curtea a constatat că nu se încadrează în motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004. Curtea a arătat că mandatul european de arestare nu a fost emis în vederea executării unei pedepse, caz în care s-ar fi putut pune în discuție incidența motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, întemeiat pe faptul că persoana solicitată nu a fost prezentă personal la judecată, mandatul a cărui executare se solicită în prezenta cauză fiind emis în cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 104 alin. (3) din aceeași lege, persoana solicitată a fost informată cu privire la efectele regulii specialității, arătând că nu înțelege să renunțe la acest beneficiu.

Curtea a constatat că în cauză au fost respectate dispozițiile:

- art. 87 din Legea 302/2004 referitoare la conținutul și forma mandatului european de arestare;

- art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 din aceeași lege, în sensul că infracțiunile care fac obiectul mandatului european de arestare se regăsesc în lista infracțiunilor care, potrivit legii, dau loc la predare, iar pedeapsa maximă prevăzută pentru aceste infracțiuni de legea statului emitent este închisoarea cu o durată maximă de 10 și respectiv de 20 de ani, infracțiunile regăsindu-se la punctele 1 și 3 ale alin. (1) al art. 97 din Legea nr. 302/2004 în categoria faptelor care dau loc la predare fără a fi supuse verificării condiției dublei incriminări (participarea la un grup criminal organizat și respectiv traficul de persoane);

- nu au fost formulate obiecții privind identitatea;

- în cauză nu este incident nici unul din cazurile prevăzute de lege (art. 99 alin. (1) și (2) ca motiv de refuz al executării pedepsei.

Împotriva Sentinței penale nr. 84 din 19 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, a declarat prezenta contestație, la pronunțarea hotărârii, persoana solicitată A., motivele fiind expuse în partea introductivă a deciziei.

Analizând contestația declarată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Înalta Curte constată că sentința penală atacată este legală și temeinică, iar Curtea de Apel Alba Iulia în mod legal a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare și, totodată, predarea persoanei solicitate A., autorităților judiciare franceze.

Astfel, se constată că, în cauză, dispozițiile de predare și arestare a persoanei solicitate s-au întemeiat pe existența unui mandat european de arestare, care, potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene (în speță autoritatea judiciară din Franța) solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru (România) a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. 2 al aceluiași articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Înalta Curte constată că legal Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile pentru admiterea sesizării și că nu există niciun motiv de refuz a executării mandatului european de arestare, acesta conținând informațiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 republicată și fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 104 și următoarele din legea de mai sus.

Așadar, după cum s-a reținut, cererea de predare are la bază mandatul european de arestare emis la data de 18 septembrie 2019 de către Parchetul de pe lângă Jurisdicția Inter-Regională Specializată din Nancy, pe numele persoanei solicitate A., care este identificată cu nume, prenume, locul nașterii, data nașterii și adresa de domiciliu, iar, conform sesizării, persoana solicitată este cercetată de autoritățile judiciare competente din Franța pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- participare la o asociere de răufăcători în scopul pregătirii unui delict/infracțiune prev. de art. 450-1 alin. (1), alin. (2) din C. pen. și pedepsite prin art. 450-1 alin. (2), articolul 450-3, articolul 450-5 din C. pen.

- proxenetism săvârșit în cadrul unui grup infracțional organizat: crimă, prev. de art. 225-8, art. 225-7, art. 225-5, art. 132-71 C. pen. și pedepsite prin art. 225-8, art. 225-20, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25, art. 131-26-2 C. pen.;

- trafic de persoane (comerț cu ființe umane) săvârșit în cadrul unui grup infracțional organizat prev. de art. 225-4-3, art. 225-4-1, art. 132-71 C. pen. și pedepsite prin art. 225-4-3, art. 225-20, art. 225-21, art. 225-24, art. 225-25, art. 131-26-2 C. pen.

În legea română faptele se regăsesc sub incriminarea de: trafic de persoane, prev. de art. 210 C. pen., proxenetism, prev. de art. 213 C. pen. și constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen.

Așadar, se constată că au fost respectate și dispozițiile art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că infracțiunile care fac obiectul mandatului european de arestare se regăsesc în lista infracțiunilor care, potrivit legii, dau loc la predare, iar pedeapsa maximă prevăzută pentru aceste infracțiuni de legea statului emitent este închisoarea cu o durată maximă de 10 și, respectiv, de 20 de ani, infracțiunile regăsindu-se la punctele 1 și 3 ale alin. (1) al art. 97 din Legea nr. 302/2004 în categoria faptelor care dau loc la predare fără a fi supuse verificării condiției dublei incriminări (participarea la un grup criminal organizat și respectiv traficul de persoane).

Așa cum și Curtea de Apel a constatat, în cauză nu este incident niciunul din motivele "obligatorii" de refuz a executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, conform căruia autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.

Se constată, totodată, că, în temeiul art. 104 alin. (3) din aceeași lege, persoana solicitată a fost informată cu privire la efectele regulii specialității, arătând că nu înțelege să renunțe la acest beneficiu, că persoana solicitată nu a formulat obiecții privind identitatea sa și că în cauză nu este incident niciunul din cazurile prevăzute de lege (art. 99 alin. (2) ca motiv de refuz opțional al executării mandatului.

Cu privire la faptul că persoana solicitată a refuzat să fie predată autorităților judiciare franceze, Înalta Curte constată că lipsa acordului persoanei solicitate cu privire la predarea sa nu se numără printre motivele obligatorii de refuz, mai sus menționate, ca de altfel nici printre cele opționale, art. 104 alin. (7) din aceeași lege prevăzând cu privire la acest aspect că, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

Cu privire la susținerile persoanei solicitate, prin apărătorul desemnat din oficiu, respectiv "că nu a săvârșit faptele penale descrise în mandatul european și nici nu avea cum să le săvârșească, având în vedere că în anul 2018 nu a fost deloc pe teritoriul Franței, el lucrând de 5 ani ca supraveghetor la un cazinou din orașul Petrila", Înalta Curte constată că, așa cum rezultă din dispozițiile legale care reglementează executarea mandatului european de arestare, rolul judecătorului se rezumă la a verifica condițiile de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea, ridicate de persoana solicitată, și la verificarea cauzelor de refuz al predării, fiind exclusă competența judecătorului de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și de a verifica existența faptelor de săvârșirea cărora este acuzată persoana solicitată.

Așadar, susținerile persoanei solicitate în sensul că nu se face vinovată de faptele pentru care este cercetată și pentru care a fost emis mandatul european de arestare nu pot face obiectul verificării de către instanță română sesizată cu cererea de punere în executare a mandatului european de arestare.

Referitor la motivul de refuz al executării mandatului european de arestare invocat de către persoana solicitată, constând în necitarea sa la procedura judiciară, se constată că, așa cum a reținut și prima instanță, acest motiv nu se încadrează în motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având în vedere că mandatul european de arestare nu a fost emis în vederea executării unei pedepse (caz în care s-ar fi putut pune în discuție incidența motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, întemeiat pe faptul că persoana solicitată nu a fost prezentă personal la judecată), ci a fost emis în cursul urmăririi penale.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 84/2019 din 19 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 84/2019 din 19 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată A., în sumă de 1.012 RON, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2019.

GGC - LM