ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 174/2020

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 32 din data de 17 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.02.2020 de autoritățile judiciare din Franța - Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Nancy, în dosarul nr. x (dosar Parchet) pe numele persoanei solicitate A..

În temeiul art. 104 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004, s-a luat act de consimțământul la predare exprimat de persoana solicitată A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze, cu respectarea regulii specialității, prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004 și sub condiția prev. de art. 98 alin. (2) din aceeași lege ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 17.02.2020 până la data de 17.03.2020, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare și s-a constatat că în prezenta procedură, persoana solicitată a fost reținută pentru 24 ore la data de 16.02.2020.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, la data de 16.02.2020 a fost înregistrată adresa nr. x/2020 din data de 16.02.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat mandatul european de arestare emis la data de 14.02.2020 de către autoritățile judiciare din Franța- Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Nancy în dosarul nr. x (dosar Parchet) pe numele persoanei solicitate A., cu propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate.

S-a reținut că, în cuprinsul mandatului european de arestare se arată că acesta se întemeiază pe mandatul de arestare național emis la data de 13.02.2020 de către Judecătorul de Instrucție din cadrul B. specializate din Nancy în dosarul nr. x față de cetățeanul român A., acesta fiind cercetat pentru săvârșirea a 10 infracțiuni de furt săvârșit în grup organizat, în perioada 5 februarie 2019 - 20 septembrie 2019, fapte prevăzute de art. 311- 9 alin. (1), art. 311-1, art. 132-71 C. pen. și pedepsite de art. 311 - 9 alin. (1), art. 311-14, 311-15, art. 131-26-2 C. pen. francez, limita maximă a pedepsei care se poate aplica pentru aceste infracțiuni fiind de 15 ani închisoare.

Din descrierea faptelor rezultă că, începând cu luna februarie 2019, au fost săvârșite numeroase furturi de radiatoare în prejudiciul Societății Naționale de Căi Ferate, a filialelor sau a partenerilor acesteia, fiind produs un prejudiciu care depășește suma de 1 milion de euro. A rezultat că acest fenomen era opera unui grup infracțional foarte activ și organizat, care a acționat pe raza a cel puțin 13 departamente și care revindea metalele recuperate din bunurile sustrase (cabluri de cupru) unor societăți de reciclare situate în regiunea pariziană. În cadrul grupului infracțional protagoniștii aveau roluri diferite, astfel, unii căutau și reperau localitățile, alții sustrăgeau bunurile, iar alții se ocupau de spălarea banilor proveniți din vânzarea metalelor. Acest ultim aspect este concretizat prin viramentele bancare efectuate către conturi din România sau Bulgaria deschise de către "spălător" pe numele altor persoane. Cercetările efectuate (localizările geografice ale telefoanelor, filmările camerelor amplasate la punctele de plată de pe autostradă, imaginile foto surprinse de radarele automate, supravegherile efectuate, analizele ADN) au permis stabilirea implicării tuturor persoanelor vizate. Unii membri ai grupării s-au orientat temporar către spargeri de domicilii ale persoanelor fizice pentru a sustrage bunuri de valoare precum bijuterii, aparatură multimedia și parfumuri de lux.

S-a reținut că persoana solicitată A. este implicată personal în săvârșirea faptelor în localitățile Union, Challuy, Charmeil, Triel sur Seine, Lamorlaye și Trappes, fiind arestat în Franța și cercetat la data de 25 septembrie 2019. A recunoscut în fața judecătorului delegat cu instrucția că a săvârșit un furt în grup organizat în perioada 11-12 septembrie 2019 în localitatea Fagnieres, în prejudiciul SNCF din Chalons en Champagne, mai precis furt de radiatoare în valoare de 15 000 euro. La data de 25 septembrie 2019 a fost plasat sub control judiciar cu interdicția de a intra pe teritoriul Franței.

S-a mai arătat că cercetările efectuate ulterior au demonstrat că A. a participat la cel puțin 10 spargeri de proprietăți ale persoanelor fizice (prejudiciul vizează bijuterii, bani, material informatic), în perioada iulie- august 2019, acest lucru rezultând mai ales din localizarea geografică a telefonului său mobil, care a indicat prezența sa la locul faptelor, împreună cu numiții C., D., E. și F..

Curtea a reținut că, la termenul din data de 17 februarie 2020 a fost audiată persoana solicitată A., care a precizat că dorește să fie predată autorităților judiciare din Franța și se prevalează de efectele regulii specialității, iar dacă se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, solicită executarea acesteia în România.

Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile legale, în sensul că, în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate, este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, respectiv mandatul de arestare național emis la data de 13.02.2020 de către Judecătorul de Instrucție din cadrul B. specializate din Nancy în dosarul x față de A., se precizează încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise circumstanțele săvârșirii faptelor și este specificată limita maximă a pedepsei prevăzute de legislația statului emitent pentru acest tip de fapte, respectiv 15 ani închisoare.

S-a constatat, totodată, că infracțiunile menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. se regăsesc printre cele 32 de infracțiuni care permit predarea fără a fi necesară verificarea dublei incriminări, furt organizat și participare la un grup infracțional organizat, potrivit art. 96 alin. (1) pct. 1 și 18 din Legea nr. 302/2004.

Concluzionând, Curtea a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile legale, au fost respectate drepturile persoanei solicitate, nu este incident vreun motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare, prev. de dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, cererea de executare a mandatului european de arestare fiind admisibilă, în conformitate cu dispozițiile art. 107 din aceeași lege.

Cu privire la măsura preventivă solicitată, Curtea a apreciat că măsura arestării preventive față de persoana solicitată se impune, având în vedere dispozițiile art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, conform cărora, dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prev. la art. 99, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.

În cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluționare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, Curtea a opinat că se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională.

Ținând cont de faptul că persoana solicitată a declarat că își exprimă consimțământul la predarea către autoritățile franceze și, având în vedere că nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prev. de art. 99 din Legea nr. 302/2004 rep, văzând și dispozițiile art. 104 alin. (5) și (6) din aceeași lege, Curtea a lua act de consimțământul la predare, a admis cererea de executare a mandatului european de arestare și a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare franceze cu respectarea regulii specialității prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004 rep. și sub condiția prev. de art. 98 alin. (2) din aceeași lege ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Împotriva acestei sentințe, persoana solicitată A. a formulat contestație.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, după primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 106 efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

De asemenea, alin. (5) al aceluiași articol prevede că, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul acesteia se întocmește un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier, apărător și persoana solicitată. În același proces-verbal se va menționa dacă persoana solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității.

Potrivit dispozițiilor art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că persoana solicitată A., cu prilejul audierii sale de către instanța de fond, a arătat că dorește să fie predată autorităților judiciare din Franța și se prevalează de efectele regulii specialității, iar dacă se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, solicită executarea acesteia în România.

Prin urmare, în raport de dispozițiile legale anterior enunțate, persoanei solicitate A. nu îi este recunoscută calea de atac a contestației împotriva sentinței penale nr. 32 din data de 17 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, câtă vreme aceasta a uzat de dreptul său de a opta pentru lipsa unei opoziții la predare, respectiv predarea prin exprimarea consimțământului în acest sens.

Se reține că, în privința hotărârii penale atacate, definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac, fiind susceptibile de reformare pe calea contestației exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

De altfel, potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres (...), așa încât o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

Așadar, în consens cu reglementările menționate, se reține că hotărârea pronunțată în primă instanță, prin care se ia act de consimțământul persoanei solicitate și se dispune arestarea și autorizarea predării persoanei solicitate, este definitivă, deoarece legiuitorul a reglementat, în mod expres, imposibilitatea atacării acesteia prin exercitarea căilor ordinare de atac prevăzute de lege, situație determinată tocmai de consecințele pe care le produce acordul persoanei solicitate de a fi predată, măsurile de arestare și predare dispunându-se în scopul aducerii la îndeplinire a mandatului european de arestare, având un caracter subsecvent consimțământului dat, ceea ce nu poate atrage o verificare distinctă pe calea controlului judiciar.

Or, în cauză a fost emis de către autoritățile franceze un mandat european de arestare, iar persoana solicitată A. și-a dat consimțământul la predare, prima instanță, luând act de consimțământul acesteia, a dispus prin hotărârea pronunțată asupra arestării persoanei solicitate și predării sale. Astfel, hotărârea pronunțată de prima instanță în condițiile menționate nu este supusă controlului judiciar, fiind definitivă, ceea ce atrage inadmisibilitatea contestației declarate.

Pentru aceste considerente, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 32 din data de 17 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în cuantum de 260 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 32 din data de 17 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în cuantum de 260 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 martie 2020.