ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 11 din 17 ianuarie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2014,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 1447 din 24 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Iași, în Dosarul nr. x/2014, s-au hotărât, printre altele, următoarele:

A fost condamnat inculpatul A., fost administrator al SC B. SRL, fără antecedente penale, la:

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "constituire a unui grup infracțional organizat " prev. de art. 367 alin. (1) și 3 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 5 din C. pen.,

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală în formă continuată" prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) și art. 5 C. pen.,

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală în formă continuată" prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) și art. 5 C. pen.,

- pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "spălare de bani în formă continuată" prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) și art. 5 C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare la care se adăugă un spor de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare, inculpatul A. urmând a executa pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale) C. pen., pe o perioadă de 4 (patru) ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale) C. pen.

În esență, s-a reținut că inculpatul A., administratorul SC B. SRL, în perioada martie 2007- iunie 2008, împreună cu reprezentanții SC C. SRL - adm. D. și împuternicit E., administratorul-delegat al SC F. SRL, G., a inițiat și constituit un grup infracțional organizat structurat, care a acționat în mod coordonat în scopul comiterii infracțiunii grave de spălarea banilor, sumele de bani fiind transferate și retrase din conturile societăților coordonate de aceștia, cu titlu de plată a unor operațiuni fictive, cunoscând că acestea provin din comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală, pentru a obține beneficii financiare,

Inculpatul A., administratorul SC B. SRL, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale,

- în perioada martie 2007 - decembrie 2007, a înregistrat în documentele contabile:

- o achiziție fictivă de marfă la SC C. SRL, în baza unei facturi fiscale, în valoare de 160.888 RON (din care TVA 25.688 RON)

- achiziții fictive de marfă de la SC F. SRL, în baza a 12 facturi fiscale, în valoare de 1.844.575,9 RON (din care TVA 294.572,08 RON),

- în perioada ianuarie - iunie 2008, a înregistrat în documentele contabile:

- achiziții fictive de marfă de la SC F. SRL, în baza a 27 de facturi fiscale, în valoare totală de 3.731.596,49 RON (din care TVA 705.710,87 RON)

Inculpatul A., în perioada noiembrie 2007 - decembrie 2007, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, a ascuns, prin întocmirea de documente false privind proveniența, apartenența sau circulația bunului - combustibil - motorină și benzină, în cantitate de 794.031 litri, în valoare de 2.767.828,03 RON, achiziționat de la alți furnizori decât antrepozitari autorizați pentru producție sau importatori autorizați, valoarea accizelor nedeclarate și nevirate fiind de 733.141 RON,

Inculpatul A. administrator al SC B. SRL, în perioada martie 2007 - iunie 2008, a transferat din conturile societății comerciale, cu titlu de plata a facturilor fiscale, care atestau în fapt achiziții fictive, suma totală de 4.952.162,33 RON către SC C. SRL și SC F. SRL, în scopul ascunderii și disimulării originii ilicite a acestora, a disimulat adevărata natură a provenienței acestora, a circulației sumelor de bani prin conturile bancare, cunoscând faptul că aceste sume de bani provin din infracțiunea de evaziune fiscală, în final, sumele de bani astfel încasate, fiind dobândite în urma retragerilor în numerar de către inculpații G., D., E., în baza unor justificări nereale- plăți diverse, plata achiziții pentru borderouri de achiziție deșeuri/material lemnos, plată salarii, respectiv a unor contracte de împrumut fictive)

- în perioada iulie - august 2008 a transferat din conturile societății comerciale, suma totală de 635.077,53 RON, în baza a 5 bilete la ordin emise în luna mai de SC B. SRL IASI către SC F. SRL Lunca Cetățuii, fără a fie susținute de existența unor operațiuni comerciale reale și girate de această din urmă societate către persoana fizică H., în baza unor contracte fictive de împrumut, suma de bani fiind încasată și retrasă de H., în scopul ascunderii și disimulării originii ilicite a acestora, disimulând astfel adevărata natură a provenienței acestora, circulației sumelor de bani prin conturile bancare, cunoscând faptul că aceste sume de bani provin din infracțiunea de evaziune fiscal.

II. Prin decizia penală nr. 11 din 17 ianuarie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM-SERVICIUL TERITORIAL IAȘI și inculpații A., E., D. și SC "B." SRL, împotriva sentinței penale nr. 1447 din 24 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Iași, în Dosarul nr. x/2014, pe care a desființat-o integral și, rejudecând cauza, s-au dispus cu privire la INCULPATUL A. următoarele:

S-a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul A. este legea penală anterioară și încadrează în drept faptele cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în infracțiunile de "constituire grup infracțional organizat", prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, "evaziune fiscală în formă continuată" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, "evaziune fiscală în formă continuată" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 și "spălare de bani în formă continuată" prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, fiecare cu reținerea dispozițiilor art. 5 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru infracțiunile de "constituire grup infracțional organizat", prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și "spălare de bani în formă continuată" prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, întrucât niciuna din aceste două fapte nu este prevăzută de legea penală.

A fost condamnat inculpatul A., pentru comiterea infracțiunii de "evaziune fiscală în formă continuată" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 și reținerea art. 5 C. pen. din 1968, la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pe lângă care s-a aplicat pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen. din 1968, respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercitarea autorității de stat pe o durată de 2 (doi) ani.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1968, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1968.

A fost condamnat inculpatul A., pentru comiterea infracțiunii de "evaziune fiscală în formă continuată" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare, pe lângă care s-a aplicat pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen. din 1968, respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercitarea autorității de stat pe o durată de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1968, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1968.

S-a constatat că faptele anterior menționate, pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii, au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni și în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968 raportat la art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1968 s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

Conform art. 35 alin. (1) și (2) C. pen. din 1968, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1968 pe o durată de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), teza a II-a, lit. b), pe) durata și în condițiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1968.

S-a constatat că potrivit art. 12 din Legea nr. 241/2005, după rămânerea definitivă a hotărârii, inculpatul nu poate fi fondator, administrator, director sau reprezentant al unei societăți comerciale.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 11 din 17 ianuarie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, a declarat recurs în casație inculpatul A.

În cuprinsul cererii formulate de recurentul inculpat, este indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege) și motivarea acestuia, invocându-se faptul că inculpatului i s-a agravat doar situația în propriul său apel și s-a schimbat și încadrarea juridică în momentul deliberării.

IV. Examinând recursul în casație, se constată că acesta nu este fondat.

Analiza pe care o poate face Înalta Curte de Casație și Justiție în calea extraordinară de atac a recursului în casație este limitată exclusiv în drept.

Cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. nu permite cenzurarea instituțiilor penale sau procesual penale reținute prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenței acestor instituții, precum cauze de reducere a pedepsei, concursul de infracțiuni, aplicarea legii penale mai favorabile, încadrarea juridică, etc.

Examinând recursul în casație, din perspectiva motivului de recurs în casație privind aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se constată că nu este întemeiat.

Critica apărării, în sensul că pedeapsa aplicată în apel este nelegală, întrucât s-au încălcat dispozițiile art. 418 alin. (1) C. proc. pen., respectiv a principiului non reformatio in pejus, nu este întemeiată.

În cauză, prin sentința primei instanțe, inculpatul A. a fost condamnat, la următoarele pedepse principale:

- de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "constituire a unui grup infracțional organizat" prev. de art. 367 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 5 din C. pen.,

- de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală în formă continuată" prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) și art. 5 C. pen.,

- de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală în formă continuată" prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) și art. 5 C. pen.,

- de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "spălare de bani în formă continuată" prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1) și art. 5 C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare la care se adăugă un spor de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare, inculpatul A. urmând a executa pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoare.

Prin decizia instanței de apel, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., în infracțiunile de "constituire grup infracțional organizat", prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, "evaziune fiscală în formă continuată" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, "evaziune fiscală în formă continuată" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 și "spălare de bani în formă continuată" prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, fiecare cu reținerea dispozițiilor art. 5 C. pen.

A fost condamnat inculpatul A., la pedepsele principale de: 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de "evaziune fiscală în formă continuată" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și 4 (patru) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de "evaziune fiscală în formă continuată" prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, pentru ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 și art. 5 C. pen. din 1968.

Constatându-se că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968 raportat la art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1968, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

Potrivit dispozițiilor art. 418 alin. (2) C. proc. pen., în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acesteia.

Din interpretarea textului de lege, rezultă că, în apelul declarat de procuror în defavoarea unei părți, instanța de apel poate agrava situația acesteia, iar, în cauză, în contextul exercitării acestei căi de atac și de către procuror, situația recurentului inculpat nu a fost agravată, ci modificată, în baza efectului devolutiv al apelului declarat de parchet și prin reținerea legii anterioare ca lege penală mai favorabilă inculpatului.

În concret, în raport de cuantumul pedepsei închisorii, pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare aplicată de instanța de apel, ca urmare a reținerii legii penale anterioare - C. pen. din 1968, ca lege penală mai favorabilă și schimbarea încadrării juridice dată faptelor de instanța de fond, este mai mică decât cea de 4 ani și 8 luni închisoare, aplicată de prima instanță.

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în M.Of. 757 din 12 noiembrie 2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Or, aplicarea acestor dispoziții legale de către instanța de apel a avut loc în baza operațiunii de apreciere a legii penale mai favorabile, iar nu ca urmare a nesocotirii principiului neagravării în propria cale de atac.

Examinând eventualele erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau a unui cuantum al pedepsei superioare ori inferioare limitelor legale speciale, Înalta Curte constată că, în cauză, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1968 pe o durată de 3 (trei) ani este legală și se încadrează în limitele minimului și maximului pedepsei prevăzute de textul de lege (conform art. 9 alin. .1 lit. a), lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, infracțiunea de evaziune fiscală se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, iar potrivit alineatului al doilea, dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani).

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., instanța va respinge ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 11 din 17 ianuarie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2014.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 11 din 17 ianuarie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2020.

GGC - LM